Interviu cu secretarul de stat al MAE român, Andrei Novac: Regina Maria nu a plecat niciodată din Moldova

De la inițiativele comune moldo-române în domeniul literar, până la ideea unei co-producții de film și importanța continuității în proiectele culturale, Novac conturează o viziune clară și pragmatică. Citiți un dialog sincer despre identitate, responsabilitate și nevoia de acțiuni concrete dincolo de discursuri festive.

IPN: Domnule Novac, cum vă simțiți la Chișinău?

Andrei Novac: De fiecare dată când vin, mă simt foarte bine la Chișinău. Am încercat ca în fiecare an, de 27 martie, să fiu prezent la acțiunile care se desfășoară aici. De data aceasta, a avut loc și un eveniment foarte important – dezvelirea statuii Reginei Maria.

IPN: În cadrul Ministerului Afacerilor Externe de la București, sunteți responsabil de domeniile educație, cultură și sport. Care sunt prioritățile ministerului în consolidarea colaborării dintre România și Republica Moldova?

„Regina Maria nu a plecat niciodată de aici [din Moldova]”

Andrei Novac: Sunt foarte multe, iar unele dintre ele sunt în derulare continuă. Am discutat de mai multe ori, aici, la Ministerul de Externe, cu diverși secretari de stat – unii dintre ei au devenit între timp ambasadori ai Republicii Moldova. Cred că unul dintre cele mai importante obiective este corelarea politicilor publice și culturale ale Republicii Moldova și României. Institutul Cultural Român are reprezentanțe în străinătate – un instrument care poate și ar trebui să fie folosit și atunci când vorbim despre Republica Moldova.

Discutăm despre două spații care au un trecut, un prezent și un viitor cultural comun. Am subliniat acest aspect și în perioada când eram director la Centrul Național al Cărții. Programele prin care România sprijină traducerea literaturii în străinătate – nu doar literatură beletristică, ci și lucrări de specialitate – au fost și rămân deschise tuturor scriitorilor de limbă română, indiferent dacă au sau nu cetățenie română, indiferent dacă locuiesc în interiorul sau în afara granițelor actuale ale României.

Acest segment este esențial pentru diplomația oricărui stat și este, desigur, important și pentru noi. Mă bucură că există o corelare aplicată între programele noastre culturale din străinătate și activitatea atașaților diplomatici ai Republicii Moldova. Am întâlnit această colaborare la evenimentele la care am participat – și m-a bucurat foarte mult. Pentru că, în definitiv, dacă îl sărbătorim pe Eminescu, pe Rebreanu sau pe Nichita Stănescu, o putem face împreună.

Dezvelirea statuii Reginei Maria, regina României Mari din 1918, dar și regina acestui spațiu în care ne aflăm, a avut o încărcătură emoțională aparte. Cineva m-a întrebat zilele trecute cum am perceput această „revenire” a Reginei Maria la Chișinău. Eu cred că Regina nu a plecat niciodată de aici. Simbolurile rămân – nu pot fi înlocuite, nu pot fi îndepărtate, indiferent de greutățile prin care trece un spațiu. Și ambele spații au trecut prin dificultăți majore, mai ales în perioada comunistă – atât la București, cât și la Chișinău.

IPN: Așa cum menționam mai devreme, sunt preconizate proiecte turistice de promovare a identității culturale comune. Monumentele istorice există, dar poate ar fi cazul să fie mai multe?

„Orice demers legat de cultură are nevoie la bază de un sistem de educație performant”

Andrei Novac: Cred că acestea pot fi dezvoltate printr-un program aplicat al Ministerului Educației – fie că vorbim de cel de la București, fie de cel de la Chișinău. Ar fi o idee foarte bună ca cele două ministere să colaboreze și să organizeze deplasări tematice în cadrul unei politici educaționale comune. Astfel, elevii de pe ambele maluri ale Prutului ar putea avea ocazia să înțeleagă mai bine aceste spații culturale comune.

Repet: orice demers legat de cultură și de identitate trebuie să aibă la bază un sistem de educație performant. Fără un sistem educațional solid și o politică educațională coerentă, nu se pot susține aceste proiecte. La fel ca în Chișinău, și în România există discrepanțe între școlile din marile orașe și cele din mediul rural. De aceea, trebuie să le oferim tuturor copiilor – indiferent unde se nasc sau trăiesc – șansa de a performa.

Această șansă trebuie susținută prin politici sociale. În România, școlile sunt în administrarea autorităților locale, deci, pe lângă politicile educaționale, este nevoie și de politici sociale bine gândite. Iar în afara țării, lectoratele de limba română sunt esențiale – din foarte multe puncte de vedere.

IPN: Guvernul de la Chișinău face eforturi pentru a promova limba română în zone în care aceasta este foarte puțin vorbită – de exemplu, în Găgăuzia sau în regiunea transnistreană. Cum ar putea România să se implice și să ajute în acest sens?

Andrei Novac: Aceasta ar trebui să fie, în primul rând, o discuție între cele două ministere ale educației. Desigur, Ministerul de Externe poate sprijini aceste demersuri dintr-o perspectivă diplomatică.

Totul începe cu educația. E important ca literatura română – și cea de specialitate, cum ar fi istoria – să ajungă la acești copii. Chiar și literatura română tradusă în limbile vorbite în acele regiuni poate avea un rol important. Orice mijloc de informare culturală și educațională este extrem de valoros.

Trăim într-o societate a comunicării continue, dar, din păcate, comunicăm mult și transmitem puțin. Fiecare poate face un exercițiu simplu: câte mesaje schimbăm pentru a stabili o întâlnire, deși locul este deja stabilit? Acum 40 de ani, cu un telefon fix se rezolva totul. Azi, avem mai multe mijloace, dar poate mai puțină claritate.

La Institutul Cultural Român, promovarea limbii române este o prioritate. De aceea, avem cursuri de limbă română în toate spațiile în care avem reprezentanțe. Aceste informații trebuie să ajungă la oameni – fie că sunt tineri, fie că sunt mai în vârstă. Nu trebuie să facem diferențe. Educația este un proces continuu, care nu se oprește – sau nu ar trebui să se oprească – niciodată.

IPN: Rămânând la acest subiect, România a sprijinit de-a lungul anilor Republica Moldova prin diverse donații de carte către instituțiile de învățământ și biblioteci. Cu toate acestea, există în continuare o discrepanță semnificativă între instituțiile din mediul rural și cele din orașele mici comparativ cu cele din Chișinău. Cum vedeți impactul acestor donații în prezent, în ceea ce privește promovarea culturii și limbii române și a valorilor comune românești?

Andrei Novac: Văd aceste donații ca pe o stare de normalitate, nu ca pe un lucru excepțional. Din păcate, știu – încă din perioada în care eram director la Centrul Național al Cărții – că există foarte puține cărți în limba română în satele din jurul Chișinăului. E o problemă reală și cred că trebuie găsită o soluție.

Oricât de bune au fost inițiativele de până acum și indiferent de impactul lor social sau mediatic, ele trebuie să continue. Cartea trebuie să circule – este un atribut esențial al cărții. Spun asta și din perspectiva mea de scriitor.

Încă se organizează Târgul de Carte, un eveniment pe care l-am coordonat și eu ani la rând în cadrul ICR. Cred că ar trebui intensificat și poate ar fi cazul să se regândească felul în care ajunge mai aproape de viața de zi cu zi a oamenilor. Mi-am dorit mult ca acest târg să aibă loc chiar aici, între Guvern și Mitropolie, într-un spațiu public, accesibil tuturor. Un exemplu inspirator este Târgul de Carte din Parcul Retiro din Spania, unde, timp de două săptămâni, cărțile se vând din pavilioane temporare într-un cadru relaxat, alături de conferințe, concerte și proiecții de film. Acolo oamenii vin, se plimbă și cumpără cărți, participă la evenimente culturale – este o formulă foarte reușită.

IPN: La București, acest tip de inițiativă este dificil de realizat?

Andrei Novac: Poate părea dificil, dar nu e imposibil. E o chestiune ce ține de administrația locală – de Primăria Generală sau de primăriile de sector. Mă refeream însă la târgul de carte sprijinit anual de România aici, la Chișinău. Cred că spațiul Universității este acum mult mai primitor decât fostul centru expozițional, care era destul de departe și greu accesibil. Mi s-a spus des că „nu ajungem ușor acolo, nu sunt mijloace de transport în comun” – și așa este.

Apropierea târgului de oameni, în special de copii, e esențială. Trebuie să-i obișnuim cu atmosfera cărții. Dacă ne plângem că nu se mai citește, trebuie să facem ceva pentru a-i atrage spre lectură. Chiar și obiceiul de a citi în autobuz sau metrou s-a pierdut. Acum oamenii au telefoane, tablete, dar s-au îndepărtat de cartea ca obiect.

IPN: Progresul tehnologic pare să aibă și un efect advers...

Andrei Novac: Așa este. Nu există progres fără efecte secundare. Din punctul meu de vedere, cartea ca obiect trebuie să rămână prezentă în viața noastră. Comunicarea directă, contactul uman nemijlocit, sunt esențiale. Trăim prea mult în lumea mesajelor, dar uităm să ne întâlnim, să vorbim, să înțelegem. Chiar și limbajul s-a schimbat – am realizat că uneori nu mai înțeleg prescurtările folosite în comunicarea online. Dar această comunicare modernă nu ar trebui să o excludă pe cea clasică, care rămâne cea mai productivă.

IPN: Iar pentru sănătate – și educație – contactul direct e încă esențial.

Andrei Novac: Exact. Și în medicină, și în educație, comunicarea directă este cea mai eficientă. Am trecut prin pandemie, am trăit perioada cursurilor online și am simțit cât de dificil e să creezi o legătură reală prin ecran. Generațiile tinere s-au adaptat mai ușor, dar pentru mulți dintre noi a fost greu. Comunicarea fără feedback nu e comunicare – e doar un monolog.

IPN: Un număr mare de studenți din Republica Moldova aleg să-și facă studiile în România. Există planuri pentru extinderea programelor de burse și schimburi academice?

Andrei Novac: Aceste aspecte țin de Ministerul Educației, dar din punctul meu de vedere, da – bursele ar trebui să fie extinse. Am susținut mereu ideea ca bursele de cercetare din institutele internaționale să fie majorate, astfel încât să se apropie de bursele europene sau americane.

Am avut ocazia să cunosc studenți basarabeni foarte implicați, organizați – de exemplu, la Timișoara, unde am studiat eu, aveau o prezență activă în viața universitară. Ei trebuie încurajați, dar și susținuți să revină la Chișinău după terminarea studiilor. E important ca tinerii formați în România să contribuie la dezvoltarea societății de aici.

IPN: În contextul alegerilor parlamentare de la Chișinău, ce așteptări are România?

„Continuitatea este cheia​​​​​​​”

Andrei Novac: Cred că așteptarea principală este ca cetățenii să-și exprime votul liber și democratic. Rezultatul îl vom vedea după alegeri.

IPN: Personal, la ce sperați pe plan cultural și educațional, după alegeri?

Andrei Novac: Sper să continuăm parcursul actual și să intrăm pe o linie dreaptă cu proiectele pe care le avem. Ar fi grav ca ele să fie întrerupte. Continuitatea este cheia – fără ea, totul se fragmentează și devine complicat. Sper ca direcția actuală în relația cu Chișinăul să rămână neschimbată.

„Vorbim mult, suntem entuziasmați, dar rareori trecem la fapte”

IPN: Ce mesaj aveți pentru cetățenii români din Republica Moldova?

Andrei Novac: Să-și apere valorile care îi definesc: limba, religia, accesul la educație în limba română. Acestea sunt lucruri care trebuie prețuite și protejate. Să nu renunțe la ele, pentru că altfel ar renunța la propria identitate. România va continua să fie alături de ei în susținerea acestor valori comune.

IPN: Nu există încă nicio coproducție de film între România și Republica Moldova, dar se discută tot mai des despre ideea unui fond comun de sprijin. Ce părere aveți?

Andrei Novac: Este o idee excelentă. Dar ca să o punem în practică, trebuie să facem și demersurile concrete. Vorbim mult, suntem entuziasmați, dar rareori trecem la fapte. Promit că, în urma acestei discuții, voi face ce ține de mine pentru a identifica o soluție. Și nu doar în film – și în cultură, și în sport există multe puncte comune unde putem dezvolta proiecte de impact.