Dumitru CRUDU // Prima dragoste

Iulia a țâșnit din mațele mulțimiii cernite, fugind pe câmp, prin arătura neargă, proaspăt săpată, acoperită de aburi, în sus, pe pantă, spre pădurea cenușie din creasta dealului abrupt.

Convoiul funerar înțepeni între canaturile de fier, larg deschise, jumătate în cimitir și jumătate în drum. Brazdele îi reduceau din viteză. La un bocet distanță a căzut și mama și cei patru frați ai ei s-au luat după ea.

- Important e să n-o scape în pădure, exclamă mătușa Olga, fără a se adresa cuiva anume.

Mama Iuliei intră până la glezne în mâlul unei brazde, dând neputincioasă din mâini. Veni s-o ajute unchiul Iuliei, Valentin, care o apucă de o mână și o trase după el, în drum.

Sergiu, fratele Iuliei, student în ultimul an la Universitatea de Sport din Chișinău, îi întrecu pe ceilalți frați ai lui, găbuind-o pe Iulia în mustața pădurii, de unde o târî pe sus, între coastele mulțimii, învăluită de un nor de praf, stârnit de-o vijelie iscată din senin.

Dricul funerar, cu tatăl Iuliei întins în coșciugul roșu, s-a mișcat din loc și toată lumea s-a urnit după el. Serioja, o târa de mâini prin poarta cimitirului, măturând drumul cu ea. Din buzunar îi căzură un pieptene și de pe cap basmaua neagră. I le-am adunat de jos, pândind un moment potrivit pentru a i le restitui, dar nu l-am găsit.

Iulia hohotea neogoită.

A doua zi a lipsit de la școală.

A venit a treia zi, cu fața buhăită. A deschis ușa fără să se uite la nimeni, străbătând tristă sala de clasă, dar nu s-a dus să se așeze în banca ei, în care stătea împreună cu Irina, ci a venit să se așeze lângă mine, care stăteam singur de la începutul anului.

După lecții, când toți au părăsit încăperea și eu i-am întors pieptenele și basmaua, mi s-a aruncat la piept, acoperindu-mi fața, cu lacrimile ei sărate și fierbinți.