Iulian Chifu // Viermuiala politică de la Chișinău
Desigur, punctul cel mai important în perspectiva alegerilor generale este cum poate statul Republica Moldova să reacționeze eficient la elementele externe care pervertesc alegerile, războiul informațional și acțiunile de război hibrid utilizând cumpărarea de bani și alterarea alegerilor sau utilizarea crizei energetice sau altor metode hibride pentru a deturna alegerile din siajul partidelor pro-europene reale și asumate către cele pro-ruse sau închipuit pro-europene, lupi în haine de oaie.
Alternativa, sondaje și ruptura prezidențiale-generale
Aflăm astfel din presa săptămânii despre mezalianța creată de liderii politici Ion Ceban, Alexandr Stoianoglo, Ion Chicu și Mark Tkaciuk, numită blocul politic „Alternativa”. Aceleași tirade despre maturitate politică, consolidarea forțelor puternice și sănătoase, pledoarie pentru integrarea europeană ca obiectiv major al țării, limba română(și Stoianoglu, Chicu și Tkaciuk???), război de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, nevoile oamenilor. O fi real? E legitim? E credibil? S-au schimbat opțiunile liderilor politici amintiți, unele de la recentele alegeri prezidențiale până astăzi? Vor răspunde, firește, alegătorii, dar procentele care se acordă din oficiu și de pe scaun blocului sunt premature, iar legătura între alegerile prezidențiale și cele generale sunt exagerate.
Ne-o spune, dealtfel, și cel mai recent sondaj IMAS, care confirmă faptul că alegerile generale din Republica Moldova din vară-toamnă sunt despre cine se va alia cu PAS pentru a forma viitoarea majoritate pro-europeană – de unde inițiativa Alternativa – dar și dacă PAS va avea un partener cu care să formeze o coaliție majoritară pro-europeană după generale și nu cumva partidul președintelui pro-european Maia Sandu va fi izolat de o pleiadă de forțe pro-ruse cu agende diverse, de la revenirea în Imperiul Rus al lui Putin – Victorie/Șor – la bivectorialism – PSRM, care vrea și în Est, și în Vest - și, iată, chiar la o virtuală integrare europeană – să nu uităm că și Partidul Comunist al lui Voronin în 2005 a votat această perspectivă, înscrisă astăzi în Constituție.
Astfel, PAS ar obține 25,9%, fiind urmat de blocul PCRM-PSRM cu 21,7%. Pe locul III s-a clasat blocul „Victoria”, condus de fugarul penal Ilan Șor, cu 9,1%. Totodată, „Partidul Nostru” în frunte cu Renato Usatîi ar acumula 7,7%.
Alegerile prezidențiale și cele generale, ca și alegerile locale, sunt tipologii distincte de procese, percepute diferit de către public și cu voturi diferite. O dovedește și istoria, dar și alegerile din România din 2024: la final de mai europarlamentarele și localele au adus partidele mari de centru-stânga și centru-dreapta(PSD și PNL) la 50% în locale, pentru ca în noiembrie, candidații celor două să performeze marginal, neintrând niciunul în turul doi, acolo unde au pătruns candidați fără de partid sau cu partide ce au performat slab la locale. La nici o săptămână, la alegerile generale, partidul lui Călin Georgescu, POT, abia a trecut pragul(dar totuși a făcut-o) în timp ce partidele pro-europene au ocupat 65% din locurile din Parlament.
Lecția învățată pentru Republica Moldova este că, deși Maia Sandu a recâștigat președinția destul de lejer, cu 10% peste candidatul de pe poziția a doua, PAS nu va avea deloc aceeași soartă în alegerile generale, acolo unde, prin redistribuire, va atinge nivelul scorului Maiei din primul tur de scrutin, în cel mai bun caz. În schimb, același lucru trebuie văzut și la cel de-al doilea plasat: Aleksandr Stoianoglu de pe poziția a doua la prezidențiale, nu are cum să aducă partidul sau formațiunea la care se alătură la nivelul pe care l-a atins în turul 2, eu aș spune că nici măcar la cât a obținut în turul întâi. Mai mult, chiar pragul e discutabil aici, pentru Alternativa, dacă nu intervin alte mecanisme colaterale.
Rolul partidelor politice în democrație: minuțioasa construcție a instrumentelor politice
În primul rând, trebuie să ne uităm cu atenție la rolul partidelor politice în democrație și, respectiv, la partide ideologice și de proiect versus partide populiste. Democrația funcționează ideal astfel: un grup de inițiativă construiește minuțios un partid, o formațiune politică bine ancorată în realități, își preia informațiile și le decantează de la membri și de la populație, face un inventar al nevoilor și al agendei publice pentru ca, ulterior, să propună un program. Pe baza popularizării acestui program, realist, cu resurse, realizabil în realitate, strânge voturi pentru a ajunge în Parlament și la Guvernare. În funcție de rezultatele tuturor partidelor, se crează majorități, se agreează programe de sinteză acceptabile majorităților, realizate pe bază de afinități între formațiunile politice, și se construiesc guvernele care să aplice aceste programe.
Populismul este despre lideri, în general carismatici, care susțin că reprezintă poporul, un popor “adevărat”. Că știu ce vrea poporul. Că l-au întrebat. Și obțin răspunsuri în sfera unei opinii al unei majorități în general “de jos”, din păturile inferioare, mai slab pregătite și educate, deci perdante în competiția profesională obișnuită, și care au preferințe de tipul bani mai mulți, salarii mai mari, mai puțină muncă, dacă se poate fără taxe și cu huzur și avantaje. Apoi vin cu acest program - evident nerealizabil, nesustenabil și care nu oferă răspunsuri fezabile, dar care este atrăgător pentru neștiutori, sună bine - și culeg voturi. Dar nici un partid populist nu poate aplica un asemenea program pentru că nu există nicăieri o baghetă magică pentru resurse necesare să satisfacă doleanțele tuturor celor care votează aceste fantasmagorii și iluzii vândute pe post de program.
Un alt subiect foarte important pentru alegeri este îndeplinirea de către partide a rolului esențial într-o democrație. Asta presupune construcția unei infrastructuri de partid, organizații, membri, voluntari, agitatori, susținători, structuri profesionale și ale societății civile de sprijin. Doar o asemenea structură adună pas cu pas voturile prin prisma îndeplinirii celuilalt rol al structurilor de partid, cel al dialogului constant cu cetățenii, al preluării doleanțelor și problemelor acestora pe care le sintetizează și le aduce în prim plan la nivel local, central, la instituții responsabile de o politică sau alta pe care le influențează, apoi le traduc în proiecte. Și invers, comunică și explică politicile și alegerile politicilor aplicate de partid. Rolul este atât în perioada preelectorală cât și după alegeri, și când un partid e la guvernare, și când e în opoziție.
Astfel sunt realizate două aspecte fundamentale: primul, ascultarea reală a cetățenilor, cu problemele și doleanțele lor, cu efectele politicilor executive sau impactul legislației asupra lor; al doilea, crearea unor programe aplicabile și acceptabile populației, susținute și dorite de alegători. Mai adăugăm aici și dialogul constant cu alegătorii pentru ca societatea să poată respira și să simtă că cineva se gândește, îi ascultă pe cetățeni, guvernează alături și cu ei, nu doar în numele lor. Aceasta e democrația. Reușesc partidele, blocurile, structurile electorale nou construite să vină și cu instrumentarul necesar din spate spre a fi credibile? Sau culeg voturi doar pe baza propagandei din social media sau altor metode maligne?
Pervertirea alegerilor: instrumentarul operațiunilor psihologice și al războiului hibrid
Nu putem astăzi să vorbim despre perspectivele electorale dintr-un stat democratic dacă nu luăm în discuție și instrumentele de pervertire a alegerilor, a opțiunii cetățenilor, a percepțiilor publice. Iar acest lucru deoarece avem un actor, Federația Rusă, care și-a asumat intervenția hibridă și informațională pentru a distruge regimurile democratice, pe care le consideră dușmanul său. Rusia lui Putin nu are cum să lase regimurile democratice să funcționeze corect și să aibă succes pentru că altfel proprii cetățeni s-ar întreba ce mai caută elita septuagenară a lui Putin la Kremlin și la putere după 25 de ani.
Un prim instrument insidios s-a dovedit a fi războiul informațional, cognitiv, pervertirea percepțiilor și proiectarea unor narațiuni proprii, alteori utilizarea unor instrumente de operațiuni psihologice, pentru a obține reacții și voturi care să determine falii, pervertirea agendei publice, ridiculizarea unor efecte marginale și aberante ale modului de aplicare a regulilor democratice, excese și consecințe reprobabile ale funcționării alterate a sistemului. Desigur, sunt folosite vulnerabilitățile fiecărui stat și societăți, slăbiciunile fiecărui cetățean țintă a operațiunii psihologice realizată prin intermediul rețelelor sociale, dar și elemente de inginerie socială sofisticate pentru a acționa, valorificând falii, diferențe, perdanți ai unor politici și, firește, frustrări și emoții individuale, căutate și valorificate.
Un alt element de acțiune utilizează instrumentarul hibrid plecând de la cumpărare de voturi, utilizarea rețelelor infracționale, spălării de bani, ocolirea, pervertirea sau simularea respectării regulilor legale și electorale, de la finanțare la instrumentarul media de transmitere a propriilor mesaje până la acțiuni agresive pe terțe spații – energie, economie, migrație, constrângeri de tot felul, amenințări și creare de frici populației votante, oferirea de Salvatori, Tătuci sau Guru etc – toate dezvoltându-se sub pragul declanșării violențelor deschise, care să ducă la reacții serioase de apărare a organelor de menținere a ordinii publice sau a celor de natură militară. Ele se derulează la Chișinău și în orice democrație, la București, după cum am văzut în alegerile prezidențiale, dar și în orice capitală de stat democratic tocmai pentru că utilizează principiile, valorile, drepturile și libertățile individuale ale societăților democratice, deschise și transparente.
Deci rezultatele alegerilor generale și a rezultatelor unei formațiuni politice ține de modul de a fi construit, de îndeplinirea rolurilor din societate, de programele electorale adecvate și explicarea politicilor vizate, de comunicarea programelor care să ajungă la publicul țintă ce va vota. Dar și de modul în care opțiunea cetățenilor este pervertită de zgomot, de alterarea percepțiilor prin narațiuni parazit, de război informațional la scară largă, de ingerințe ale războiului informațional în spațiul public fizic sau virtual, în social media, dar și de acțiunile hibride cu efecte fizice palpabile, care susțin o agenda sau alta, un partid și o politică sau alta. Aceasta e cheia alegerilor generale din acest an, de la Germania la Republica Moldova, a alegerilor prezidențiale reluate din România, a proceselor electorale din orice stat democratic în perioada imediat următoare. Până societățile democratice învață, demantelează și contraatacă pentru a-și apăra și prezerva modul de viață liber și dreptul de a alege.
