Iulian Chifu // Gândirea Trump în procesele de pace blocate: Fâșia Gaza
Afirmându-și din nou reflexele de investitor imobiliar, Președintele SUA a reușit să reintroducă spiritul antreprenorial în perspectiva asupra Fâșiei Gaza pentru care a cerut, nici mai mult, nici mai puțin, decât eliminarea populației arabe palestiniene prin strămutare în Egipt și Iordania și preluarea regiunii distruse de război de către Statele Unite de la Israel, pentru ca aici să fie construită o Rivieră mediteraneeană strălucitoare. Desigur, tema a surprins propria administrație, majoritatea republicană din Congres și toate statele lumii, stârnind un strigăt de protest general, care a dus însă la reajustarea planului, dar fără ca acesta să fie retras din capul locului drept absurd, inaplicabil și ilegal potrivit dreptului internațional.
Planul imobiliar Trump pentru Fâșia Gaza
Planul îndrăzneț și improbabil al lui Donald Trump ar presupune proprietatea Fâșiei Gaza și transformarea sa într-o Rivieră a Orientului Mijlociu la Marea Mediterană. Proiectul a fost lansat fără preaviz marți, 4 februarie, în conferința de presă desfășurată alături de premierul Netanyahu, jubilant și surprins plăcut, la rândul său, de anunțul președintelui american pe care-l vizitează. A fost clar un proiect plecat de la președinte, deși ideea intervenției imobiliare în regiune pare să dateze din primul mandat Trump și să-i aparțină ginerelui său, Jared Kushner.
Trump este obișnuit al gesturilor și mai ales afirmațiilor care fac titluri pe social media și fac să se vorbească despre el zile și săptămâni în șir. Întreaga administrație americană a fost luată pe nepregătite, lucru vizibil chiar și prin lipsa de reacție și, ulterior, prin nuanțările introduse. Astfel, Secretarul său de stat, Marco Rubio, se afla în deplasare în Guatemala și a aflat de idee chiar în timpul conferinței comune de presă a președintelui Trump, potrivit propriilor declarații, reacționând târziu cu afirmația că va fi refăcută Fâșia Gaza locuibilă și slendidă.
Aspectul relevă și îndepărtarea șefului diplomației americane de la treburile Orientului Mijlociu, preluate de către Steve Witkoff, trimisul special al președintelui în regiune și prieten cu Donald Trump, persoana care-i relatase despre situația distrugerilor în regiune și imposibilitate locuirii în Gaza a oricărei ființe umane, o regiune distrusă și rămasă fără infrastructură, apă, căldură, electricitate, gaz, baza funcționalității unei vieți civilizate.
Alături de consilierul pentru securitate națională, Mike Waltz, par a fi singurii membri ai administrației care știau despre preocupările lui Trump, după ce acesta a introdus și tema expulzării populației palestiniene în statele arabe vecine, Egipt și Iordania, idee asupra căreia a continuat să insiste în ciuda reacțiilor vehemente ale celor în cauză și ale statelor arabe. De altfel, Regele Abdullah al Iordaniei este așteptat la Washington săptămâna viitoare.
Ideea de a “prelua” și “deține” Fâșia Gaza pe care ar primi-o de la Israel e strict ideea președintelui, niciodată digerată, gândită și ajustată de către echipa sa de consilieri și de persoane cunoscătoare a regiunii. Desigur, dreptul internațional și precedentele istorice nu au nimic de a face cu termenii de a prelua sau a deține/poseda decât dacă e vorba despre cucerire militară, preluare prin forță, pentru că despre cedare și transfer nu poate fi vorba.
Angajamentul lui Trump din conferința de presă vizează găsirea și distrugerea bombelor neexplodate, eliminarea armelor pe care le-ar găsi în regiune, înlăturarea clădirilor distruse, readucerea facilităților și reconstrucția ca un proiect imobiliar de top și de succes. Desigur, operațiunea reclamă eliminarea palestinienilor din regiune. Întrebat de reporteri despre trimiterea de trupe americane, Trump a răspuns că SUA va face ceea ce e necesar pentru Gaza, evitând să nege explicit această posibilitate.
Planul nematurizat sau joaca de-a ucenicul vrăjitor
O asemenea declarație făcută de către președintele Statelor Unite a stârnit nedumerire, reacții de consternare și revoltă la nivel internațional. Purtătoartea de cuvânt de la Casa Albă, Karoline Leavitt, a nunațat cât a putut de mult, ulterior, elementele cele mai dure și criticate din plan, cu precădere cele care au stârnit reacții interne. Astfel, ea a insistat că ar fi vorba doar despre o relocare “temporară” a palestinienilor din Gaza, deși Trump spusese că nimeni nu ar trebui să se mai întoarcă vreodată în Fâșie, și și-a asumat rolul de a convinge Egiptul și Iordania să ia palestinienii pe teritoriul lor.
Apoi secretarul de presă de la Casa Albă a insistat că nu este vorba în nici un moment ca SUA să trimită trupe în Orientul Mijlociu, deși Trump nu respinsese ideea. Apoi a insistat că reconstrucția nu se va face din bani americani, ci obligațiile financiare și de securitate urmau să aparțină statelor arabe, asta deși președintele Trump vorbise despre o posesie pe termen lung a teritoriului de către Statele Unite. Cât despre epurarea etnică, încălcarea dreptului internațional și strămutarea în forță a palestinienilor, sprijinul pentru Trump a venit aici de la premierul Netanyahu care a salutat planul și a vorbit, în schimb, despre relocarea voluntară a palestinienilor.
Astfel, Ministrul apărării israelian a fost instruit de către premier să pregătească un plan de relocare a populației palestiniene pe baza “migrației voluntare” a locuitorilor Fâșiei Gaza. Ideea reașezată ar presupune ca cei din Gaza care ar dori să părăsească regiunea să o poată face, deși ambele frontiere, cu Egipt și Iordania, sunt blocate pentru circulația palestinienilor. Joi, 6 februarie, Ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a insistat că planul Trump va dura ani buni pentru ca palestinienii “să fie integrați în statele gazdă” și să fie facilitate eforturile de reconstrucție pe termen lung “într-o Fâșie Gaza demilitarizată și fără amenințări, într-o eră post-Hamas”.
Propunerea stârnește din start temeri privind epurarea etnică forțată din Gaza și aceasta ar încălca dreptul internațional, și ar fi contrară poziției bipartizane de lungă durată a SUA privind soluția celor două state în Orientul Mijlociu, dar ar obliga și trupele americane să se implice direct în cel mai fierbinte loc al conflictului din regiune, o spun criticii lui Trump. Membrii cabinetului și congressmanii au fost luați și ei prin suprindere de propunere, în condițiile în care fostul Director pentru National Intelligence în administrațiile Trump și Biden, deopotrivă, Beth Sanner, a susținut că nu există precedent, mecanism sau bază legală pentru așa ceva.
Desigur, planul Trump, schițat și nematurizat, fără a fi substanțiat și ajustat măcar în raport cu regulile dreptului internațional sau cu angajamentele internaționale în vigoare ale SUA, sau fezabilității drept criteriu de pornire, a fost respins de către palestinieni și statele arabe. Asta deși președintele a insistat că planul său ar avea un sprijin al națiunilor arabe, care au calificat proiectul drept non-starter, imposibil de utilizat ca bază pentru a dezvolta vreun proiect viabil de pace și reconstrucție în Gaza plecând de la elementele prezentate. Purtătorul de cuvânt al ministerului de Externe al Qatarului, Majed al Ansari, stat cu un rol crucial în planul actual de pace în trei faze, a declarat miercuri că statele arabe plănuiesc să reconstruiască Gaza fără ca palestinienii să fie vreodată mutați.
Idei disruptive, ruptura în gândire și forcingul de voință pentru a avea o soluție
Trump a fost criticat că gândește ca un om de afaceri interesat de imobiliarele și de poziția la malul Mediteranei a Fâșiei, ca motor al reconstrucției, și a fost salutat de către extema dreaptă israeliană. Planul ar elimina perspectiva statalității palestiniene pe deplin și ar crea o întreagă populație ostilă, care s-ar alătura celor din statele arabe, în perspectiva relocării palestinienilor din Gaza, idee vehiculată de Trump cu două săptămâni înaintea anunțării planului său. Există 5,9 milioane de refugiați palestinieni în regiune și în lume iar din 2022, palestinienii din Gaza au fost relocați intern aproape în toalitate, 90% fiind mutați de măcar o dată de către armata israeliană IDF, iar unii chiar de 10 ori, potrivit ONU.
Soluția nu este fezabilă nici politic, nici social, și aici preocupările de securitate subliniază vulnerabilitatea planurilor de rezolvare în forță, într-o variantă simplistă, a problemei palestiniene în Gaza. Iar trecerea la faza întâi a planului actual de încetare a focului din Gaza a văzut emergența din nou în stradă a Hamas, după ce organizația fusese practic, distrusă de război. Fostul Secretar de Stat, Antony Blinkan, a susținut recent că recrutările au fost mai rapide, pregătirea mai susținută decât viteza de eliminare a membrilor Hamas cunoscuți în Fâșie, iar reemergența Hamas nu are nici o opreliște acum sau în viitor. Mai ales că, în faza a doua, trupele IDF ar trebui să se retragă complet din Fâșie, pentru a putea recupera restul ostatecilor.
De unde și de ce apar aceste idei disruptive ale lui Donald Trump și cum poate să funcționeze lumea cu ele? Ei bine, desigur, sunt idei proprii ale lui Trump, inedite, surprinzătoare și care fac zgomot și sunt determinate de lipsa vreunui tip de soluție venind din altă parte, tendința de a repeta aceleași idei și dorința de a mișca lucrurile. De aceea nu vorbim despre un plan bine întocmit și reglat de către aparatul Casei Albe, al Consiliului Național de Securitate sau al Casei Albe, cu consultarea experților în regiunea vizată, ci este ideea brută gândită de Trump, eventual pe loc, cu gradul de surpriză și agresivitate asociat, care trebuie să trădeze putere, și a cărui scop este să anime, să revitalizeze și să dea noi resorturi situațiilor blocate și înghețate din lipsă de idei proaspete.
Astfel, lipsa de alternative legitimează proiectul Trump, care e doar un crochiu, dar suficient de apăsat desenat și impus ca să oblige aparatul său și statele terțe, aflate sub presiunea impresiei de putere dominantă pe care o emană Trump la început de mandat pentru ca să lucreze pe temă și să scoată un proiect cât de cât fezabil. Acordurile Abrahams au pornit pe același calapod în prima administrației Trump și au conturat ideea inedită a păcii și recunoașterii bilaterale între Israel și diferite state arabe contra unor avantaje pe care SUA le-ar oferi chiar înainte ca schimburile și cooperarea bilaterală să le probeze viabilitatea.
Trump nu mai vrea reluarea acelorași idei care au dus la impas și blocaje, ci lucrul în jurul unor idei proaspete, inedite și suprinzătoare, rostite răspicat și impuse prin dovezi de forță și voință. Chiar dacă inițial sunt necizelate și inacceptabile, aparatul său, partenerii externi, cei vizați trebuie să vină cu idei și propuneri pentru a le face să funcționeze. Obiectivul fiind, firește, încheierea războaielor fără sfârșit. O formulă de guvernare în forță, prin voință, creând crize dure și obligând pe toată lumea să stea la planșeta de planificare pentru a retușa ce a gândit Trump și a o face să funcționeze cumva. Totul e să fie diferit de tot ceea ce s-a mai încercat anterior.
