Iulian Chifu // Dezbaterea prezidențială americană: stil, ținte, eficiență electorală

Alegerile americane sunt întotdeauna un spectacol. Un spectacol și în privința organizării, și a cheltuielilor dar în primul rând a strategiilor. Dar o dezbatere ca cea din noaptea de marți spre miercuri este unică prin pregătire, prin formule verbale gândite și servite, prin limbaj non-verbal și prin impresia generală lăsată publicului. Dar mai ales prin eficiență, prin modul în care aduce voturi. Iar mașinăriile de campanie acționează și după dezbatere încercând să câștige, în social media și percepția publică, ceea ce a pierdut candidatul în direct. De aceea merită întotdeauna ca dezbaterea să o vezi cu ochii tăi așa cum o vede majoritatea americanilor care votează, nu în înregistrări, clipuri trunchiate sau comentarii ulterioare. Asta am făcut și, cu subiectivitatea asociată și recunoscută, am decis să vă împărtășesc impresiile mele.

Sărăcie de conținut.

Pentru cineva care era interesat să vadă dezbatere de idei și să audă proiecte, puține au fost câștigurile din dezbaterea majoră de miercuri dimineața devreme. Desigur, și din cauza formatului cu răspunsuri de două minute, care reclamau sinteză nu explicații sau dezbatere coerentă între preopinenți. Kamala Harris a respectat scriptul și pregătirea și a strecurat constant cifre și teme, proiecte și viziuni. Trump a criticat. Dar, în mod paradoxal, chiar dacă fostul președinte a fost favorizat de timpul alocat la replici sau extins de el dincolo de vrerea moderatorilor, el nu a reușit să fie cel venit din afară să câștige, ci cel discutat pe baza acțiunilor din primul mandat și a spuselor din campanie. Noul l-a reprezentat vicepreședintele SUA, iar cel în funcție și în defensivă fostul președinte.

Kamala Harris, bine pregătită, a acționat ca un procuror și a expus exact această schimbare de haine, întoarcere a oglinzii ca postură, evitând chiar să abordeze temele din atacurile la adresa lui Biden sau să-și asume responsabilități care i-ar reveni ca vicepreședinte în actuala administrație. Ba chiar a insistat Nu sunt Biden. De unde era gândit să fie la zid, să răspundă, Trump a fost în defensivă tot timpul!

Candidatul republican a plecat foarte bine la drum pe economie, singura temă pe care a acoperit-o. Și asta a durat 10-12 minute din confruntare. După aceea, fostul președinte a fost egal cu sine, a părăsit scriptul și a abordat două posturi fizionomice defavorabile: una varianta încruntată, anunțând că totul se prăbușește, alta figura cu o formulă de surâs ironic, care-l urâțește și mai mult și subliniază mai degrabă superioritatea și ironia orgolioasă pe care o are decât postura critică îndreptățită. O imagine complet detrimentală.

O altă caracteristică a dezbaterii a fost că Trump avea câteva linii de atac clar trasate, pe care trebuia să le repete la orice întrebare. A fost pe scenariu la început. Migrație, poziția Kamalei față de gazul de șist, schimbarea de opțiune pe numeroase teme față de candidaturi și susțineri anterioare. Apoi ceva l-a enervat profund, probabil atacul privitor la faptul că participanții la miting pleacă plictisiți înainte de final, și de aici a răbufnit: a intrat în temele marginale, falsuri, teorii ale conspirației și minciuni lesne verificabile și verificate. Mâncarea câinilor, ulterior a pisicilor de către migranți a făcut epocă online, faptul că migranții sunt tolerați pentru că vin și votează democrații, uciderea copiilor nou născuți, intrarea teroriștilor și a infractorilor prin frontiera sudică, creșterea infracționalității în America și multe altele. În două-trei cazuri, moderatorii au intervenit pentru a sublinia falsul iar Trump a dat înapoi, relativizând susținerile sale.

Cert este că nu am aflat nimic despre programul lui Trump. Pe economie va introduce 20% taxe pe produsele importate – ceea ce duce la creșteri de prețuri, inflație și recesiune în jumătate de an, a replicat Harris, potrivit scriptului pregătit anterior. Războiul din Ucraina se va opri chiar după alegere, până să preia mandatul, dar fără sprijinul pentru Ucraina, democrație, lumea bazată pe reguli marcat de Kamala Harris. Harris urăște Israelul, dar Trump este fără soluție pentru Gaza, de partea cealaltă având formula prezentată de vicepreședinte în linia Biden, de echilibru. Iar pe sănătate, se lucrează, chiar dacă nu există program.

Simbolica dezbaterii: spectrul temelor cadidatului cel mai în vârstă

Desigur, ceea ce s-a spus efectiv a însemnat enorm, și a vizat publicuri diferite. Trump a părut că se adresează MAGA, grupării republicane dure a susținătorilor săi, Kamala Harris, zâmbind, tinerilor și poporului american întreg, publicul larg pe care jocul de rol presupunea că-l implică în decizie. Mai degrabă convingător pentru imaginea președintelui unificator și deschis, pentru publicul indecis vizat. Dar cel mai clar a transpărut simbolismul vizând campania republicană puternică lansată pe tema vârstei și a capacității candidaților, pregătită pentru Biden, o temă dispărută dar care face victime exact în tabăra Trump.

Harris nu a deschis subiectul, dar l-a folosind când a spus, repetat, că e timpul să întoacem pagina, să lăsăm trecutul care ne divide în spate. A vorbit despre tineri și problemele lor concrete cu legea anti-avort sau planurile sociale pregătite, îndreptând subliminal și indirect tirul fondului și contextului finanțat de Trump și Republicani privind vârsta împotriva contracandidatului său. Întoarcerea paginii, agenda pozitivă și constructivă, evitarea divizării americanilor au făcut diferența.

La capitolul simbolism, Kamala Harris a mai forțat un moment. A profitat că este femeie și a mers întins la Trump la început, s-a prezentat și a întins mâna. Formulă de dominare, dar și obținerea unei strângeri de mână descumpănită(cu Biden, Trump evitase strângerea de mână și acum, și în urmă cu 4 ani). Apoi referirile la statutul de procuror și atacurile directe(așteptat) la infracțiunile/procesele lui Trump, aducerea din nou în prim plan a atacurilor lui Trump privind rasa sa(și a lui Obama) au jucat un rol major, contracarat de fostul președinte printr-o frază de închidere a temei, că nu-l poate interesa mai puțin cum se declară Harris ca rasă.

Donald Trump a câștigat atunci când, din negociere, a obținut ca moderatorii să i se adreseze cu formula „domnule Președinte”. Kamala Harris i-a spus de la „fostul Președinte” la „Donald Trump” și „individ”, când a mutat spectrul de la recunoașterea sau atacurile pe postura sa prezidențială (cu deferență) la discuția despre un individ obișnuit și la formula acuzatoare a procurorului pe zona infracțională. Trump nu s-a abținut și, pentru că nu a fost vorba în discuție, a adus el referirea la atentatul la adresa sa, împușcătura în ureche, pusă pe ura stârnită de discursul democraților, cu precădere Biden și Harris. Momentul a rămas suspendat în aer, cu plusuri și minusuri: victimizare și reamintirea tentativei de asasinat versus o formă histrionică de laudă reprobabilă pentru atragerea votanților nehotărâți.

Tot pe dimensiunea caracterului exhibat, Harris a părut sigură și a jucat pauzele, chiar replicând, fără microfonul pornit, pe timpul fostului președinte, punct în care Trump, care se auzea în direct, i-a spus cu anumită nervozitate și lipsă de politețe să nu-l mai întrerupă, că vorbește el. Histrionic și showman, Trump nu s-a putut abține și a prezentat la superlativ tot ceea ce era legat de propria persoană și a fost atacat de câteva ori pentru faptul că nu e vorba decât despre el, nu despre americani în tot ceea ce zice.

Deși verbal nu a fost așa de rău, au fost abordate un număr de teme ofensive de către Trump, superficialitatea și punctele de program nesubstanțiate potrivit scriptului pregătit, mai ales după prima jumătate de oră, a contat enorm în sens negativ. Nu în ultimul rând, când s-a lăsat dus de val, Trump a reluat și emis o cascadă de minciuni factuale, fapt care nu a adăugat voturi și simpatie, ba chiar l-a lăsat în spectrul neîncrederii funciare a nehotărâților.

Scenariul, regia și jocul actorilor

Aici lucrurile sunt cele mai simple. După ce s-a chinuit să respecte scenariul și elementele pregătite de acasă, Trump a devenit egal cu sine și a început să vorbească la improvizație cu spațiul de glume și exagerări, povești și combinate cu aberații evidente, false teme și atacuri care l-au consacrat și care fac deliciul publicului său. Dar care nu aduc voturi noi, fiind departe de temele coezive pregătite și jucate la mitingurile electorale.

Trump s-a negat pe sine, s-a întors din drum, respingând propriile afirmații care se situau în spectrul ambiguu sau de convergență, moderat. Și nu e vorba doar despre Charlottesville, eveniment care nu a fost trecut cu vederea, ci de lucruri concrete precum declarația anterioară în care, cumva, recunoaștea că a pierdut alegerile din 2020 – pregătită de campania sa pentru a atrage și alți votanți. Trump a negat-o și a revenit la susținerile originare că a fost furat și e câștigător în 2020. Desigur, cu probleme defensive privind 6 ianuarie, mitingul cu susținătorii și luarea cu Asalt a clădirii Congresului. Apoi Proud Boys, Project 2025 au fost alte teme tratate defensiv și cu negări, întoarceri, reinterpretări care nu aveau cum să adauge puncte la capitolele caracter și credibilitate și să atragă votanți indeciși.

Kamala Harris a respectat scenariul și pregătirea. A dovedit că e combativă și a evitat orice temă detrimentală, cu riscul de a i se imputa că nu răspunde direct la întrebări. După un Trump care a refuzat repetat să răspundă la întrebări specifice, repetate de moderatori, a fost mai simplu de evitat temele complicate. Dar și pe fraking, și pe alte teme, Harris a marșat pe consecvența în valori și adaptarea la realitate ca om de stat responsabil și în funcție. Referirea lui Trump să plece urgent la Casa Albă și să dea un decret pentru a bloca frontiera nu a putut acoperi victoria pe fond a campaniilor – și interpretărilor candidaților – pentru avort și chiar migrație de partea Kamalei Harris, în mod paradoxal.

A avut o zi proastă, a fost cea mai blândă poziție republicană, confruntându-se unul la trei, mai sună acuzația la moderatorii postului ABC. Cea mai bună dezbatere din toate timpurile, o caracterizează Trump, în stilul său binecunoscut. Sondajele arată nu numai atragerea diferitelor categorii de public, întoarcerea la 180 de grade a unor rapoarte cunoscute – de exemplu la înțelegerea problematicii de președinte, unde Trump domina – dar a adus chiar schimbare de voturi cu precădere de la Trump la Harris, ceea ce e un pas important. Doar pe economie, ecartul în favoarea lui Trump a crescut la 20%.

Desigur, măsurătorile relevante se fac în timp, nu ca impresie de moment, dar gustul amar al unui Trump care vorbește cu ai săi, cu cei mai răi dintre ai săi, cei mai radicali, și o Harris împăciuitoare și relevantă pentru indeciși și publicul larg, nu a putut fi depășit nici de atacurile inițiale, din prima parte, că este o extremistă de stânga. După 2-3 tirade ale lui Trump dintre cele mai virulente și conspiraționiste, lui Harris i-a revenit doar rolul de a puncta – și cine vorbește despre extremism? Iar tema nu a mai revenit, fiind evidentă inadecvarea atacului în contextul derulării dezbaterii. În final, Trump a spus că nu mai acceptă alte dezbateri în timp ce Harris a anunțat că e oricând dispusă să repete experiența, distrugând un alt mit al fugii de media și de dezbatere care era atribuit vicepreședintei în funcție. Per total, un câștig relevant, dar nu trebuie uitat că și Al Gore a câștigat votul popular, dar a pierdut alegerile la George W. Bush.