INTERVIU // Igor Munteanu, despre alegerile din 2025 și cum poate R. Moldova să depășească criza internă și să se alinieze mai aproape de Europa

Republica Moldova traversează o perioadă de incertitudine profundă, marcată de o intensificare a războiului hibrid dus de Rusia și de eforturile autorităților de a menține cursul pro-european al statului. Pe fondul acestor provocări, partidele anti-europene își consolidează pozițiile, pregătindu-se pentru o posibilă revanșă politică în 2025. Cât de reală este amenințarea ca Republica Moldova să fie atrasă din nou în sfera de influență a Moscovei? Există riscul ca nemulțumirea socială să fie capitalizată de forțele pro-Kremlin? În fața acestor pericole, devine tot mai clar că partidele pro-europene trebuie să găsească un teren comun de dialog și colaborare. Dar cât de fezabil este acest lucru?

Pentru a analiza aceste teme esențiale, l-am invitat pe domnul Igor Munteanu, președintele Coaliției pentru Unitate și Bunăstare, să ne împărtășească viziunea sa asupra viitorului politic al Republicii Moldova și a strategiilor necesare pentru a consolida direcția pro-europeană a statului.

Deschide.MD: Stimate domnule Igor Munteanu, în calitate de președinte CUB, cum ați caracteriza situația actuală din Republica Moldova? Atât ca activitate pro-integrare cât și ca război hibrid dus de Rusia contra R.Moldova?

Igor Munteanu: Suntem în mijlocul unei reale furtuni geopolitice, care nu pare să ne scoată (încă) din ghearele sale în siguranță. Ucraina este impusă să aleagă binar: fie acceptă o capitulare în fața Rusiei, ca urmare a schimbării radicale a poziției Administrației Trump în raport cu acest război, fie continuă să se lupte contra agresorului său, Federația Rusă, dar pe cont propriu, fără ochii, urechile și capabilitățile militare excepționale pe care le primea anterior din partea Administrației Biden, care considera legitim să ofere asistență Ucrainei contra celei mai mari agresiuni militare de după Al Doilea Război Mondial. Noua linie strategică urmată de Președintele Trump este un amestec de tranzacționalism, anti-liberalism și jingoism. Nu știm cum va evolua în timpul apropiat relația dintre SUA și Rusia, tot mai impredictibilă sub mandatul Președintelui Donald Trump, iar diversitatea de opțiuni infinite în acest context ne poate afecta în cel mai direct mod posibil și în Republica Moldova. Știm că Europa lucrează, chiar în acest moment, la crearea unei ”coaliții a doritorilor”, o coaliție formată din statele europene care rămân hotărâte să sprijine mai departe Ucraina în lupta sa eroică contra agresorului rus; se mobilizează resurse masive pentru ”reînarmarea Europei”; au loc re-alinieri strategice cu parteneri non-europeni, Canada, Australia, Japonia, Turcia, care-și manifestă deschis interesul de a contribui direct la securitatea Europei, dar nu putem cuprinde pe deplin magnitudinea acestor schimbări în viitoarea arhitectură de securitate a lumii. Republica Moldova este, în acest tablou mozaical, o pată de culoare, care reflectă ecoul unor schimbări rapide și convulsii regionale în cea mai mare răsturnare geopolitică de după 1917. Avem tot interesul să fim de partea luminoasă a lumii, care ne-ar permite să nu piardem niciun tren care pleacă cu destinația unei lumi mai sigure și cu mai multă bunăstare pentru cetățenii săi, asta însemnând Europa, România, integrate deplin în lumea liberă a ordinii occidentale.  

Deschide.MD: Se vede foarte clar pe eșicherul politic că partidele anti-europene și pro-ruse se organizează în așteptarea reluării revanșei în fața partidelor pro-europene. În ce condiții ar putea formațiunile pro-Kremlin să vină la putere? Sunt cetățenii deciși să întoarcă R.Moldova cu fața la ruși?

Igor Munteanu: R.Moldova este o societate profund divizată, teritorial, cultural și geopolitic. Sunt prea multe traume istorice, cunoscute și exploatate de către anumiți actori externi și ”antenele” lor locale pentru a ne aștepta la alte scenarii non-conflictuale. Lucrăm cu materialul clientului și știm că drumul ”spre Europa” nu se dă ușor. Mai mult, în orice competiție strategică vor exista pierzători și câștigători, iar mizele jocului sunt clare. Din păcate, starea precară a economiei din Republica Moldova nu scade numărul nemulțumiților, ba chiar îi multiplică, iar forțele politice nostalgice își recrutează aderenții exact din rândurile celor care mizează pe un model rusesc de guvernare, bazat pe violență și represiune. Deși avem între 50-60% cetățeni, care ar prefera integrarea europeană, 35-40% continuă să prefere alternativa sa, euro-asiatică, iar peste 50% ar prefera ca integrarea europeană să nu însemne un ”conflict cu Rusia”. În plus, la 24 februarie 2025, s-au împlinit 3 ani de la declanșarea agresiunii militare rusești contra Ucrainei, semănând moarte și distrugeri uriașe în țara vecină, care influențează dramatic starea de spirit și în Republica Moldova. Nesiguranța, căderea calității vieții și nemulțumirile față de ceea ce face ori nu face guvernarea actuală justifică numărul mare de respondenți, care susțin că RM se mișcă într-o direcție greșită (70%). Este nevoie de mai multă coeziune internă, iar această formă de ”agregare” colectivă nu se produce în mod mecanic, e nevoie de o anumită ”chimie” socială, de care ducem azi lipsă. Să luăm inițiativa semnării unui ”Pact pentru Europa” din anul 2024, semnat de 13 partide politice, care-au dorit să dea acestui pas semnificația Pactului de la Snagov din 1997. M-am numărat printre cei care au promovat și susținut ideea acestui ”Pact”, ca proces, nu doar ca eveniment mediatic de o singură dată. Mulți l-au contestat, fie pe motiv că semnatarii nu ar fi fost ”suficient de autentici”, fie că actorul central al evenimentului nu ar fi fost ”partidul-soare”, aflat la guvernare, nemaivorbind de pleiada de cârtitori de serviciu, sceptici cu ocazie și fără ocazie. Din păcate, Pactul nu a creat sentimentul de ireversibilitate al cursului pro-european, ceea ce ar fi valabil eventual și în privința ”epopeii” legate de Referendumul pro-UE pentru amendarea Constituției. Pentru a deveni mai rezilienți în fața grupurilor nostalgice pro-Rusia, a ”suveraniștilor” loiali ideii de stat sovietic, ar trebui ca statul să fie stat, și nu rezultatul unor imitații sterile. Din păcate, Moldova se confruntă și azi cu situații complicate, care afectează dramatic calitatea vieții cetățenilor, care continuă să emigreze masiv, businessul este sufocat de birocrație și creștere mediocră, iar eșecurile repetate a unor reforme sistemice, cum ar fi justiția, produc nemulțumiri. La fel, lipsa unui dialog sistematic și respectuos între guvernare și alte partide pro-europene crează o atmosferă nesănătoasă și nicidecum o solidaritate organică printre europeni, chiar și atunci când cooperarea ar fi de preferat ostilităților.

Deschide.MD: Cât de important este ca partidele de dreapta să poarte un dialog politic? Există astăzi formatele necesare pentru a susține asemenea dialog și la ce ar folosi?

Igor Munteanu: Dialogul trebuis să aibă finalități, el cere reguli clare și încredere. Este esențial ca procesul de negocieri pentru aderarea la Uniunea Europeană să creeze puncte de sprijin puternic în societate; integrarea europeană nu poate fi opera ”elitelor tehnocrate”, cu atât mai mult, nu trebuie să fi înscris, așa cum pretind unii politicieni, pe CV-ul unui singur partid aflat la guvernare. Mi se pare aberantă ideea de a chema la unitate și, totodată, de a marginaliza alte voci politice pe motiv că ”nu sunt autentice” ori că nu dorești să le ”creditezi” ca imagine. Dialogul înseamnă, de fapt, incluziune și toleranță, dorința și capacitatea de a dialoga, obligația puterii de a recunoaște propriile limite într-un proces istoric, care are nevoie de convergență și complementaritate. Personal, cred că anume lipsa de dialog a săpat cele mai importante fisuri în construcția politică a ultimilor ani, iar cei care au promovat cu fanatism ideea unei guvernări absolut loiale unui singur partid politic, ar trebui să-și dea palme. Moldova este pluralistă prin definiție, ”by default”, cum spunea pe timpuri Charles King de la Georgetown University, americanul cu studii la Oxford, care a dedicat ani lungi la Chișinău și București ca să ne studieze. Iar asta înseamnă altceva decât am avut în ultimii 4 ani, o guvernare care se frânge sub povara lipsei de cadre competente, a imitării unor procese, care nu produc rezultate și a unor echipe care se dezintegrează rapid, la prim”ele ciocniri cu realitatea. Ar trebui să facem o diferență clară între ce înseamnă a fi ”concurenți politici” și a fi ”adversari politici”. Deschiderea negocielor de aderare, eventual după screeningul așteptat cu înfrigurare și cu multe temeri de guvern, trebuie să se întemeieze pe un puternic sprijin domestic, intern, care lipsește astăzi, chiar și după referendumul câștigat la limită în toamnă.

Deschide.MD: Și cum vedeți că ar putea fi soluționate aceste coliziuni între forțele pro-europene, mai ales că vin alegerile parlamentare în 2025, iar rezultatele lor sunt impredictibile?

Igor Munteanu: Aveți dreptate, alegerile din 2025 se vor produce în contextul unor amenințări grave de securitate, re-alinierii unor parteneri strategici și mobilizării unor forțe ostile democrației. Este un an de haos și derută în mai multe țări europene, iar încetarea focului în războiul din Ucraina ar putea veni la pachet cu o serie de cedări semnificative pentru statul ucrainean. Cu atât mai mult ar trebui să fim preocupați de utilizarea optimă și strategică a resurselor existente, un prim pas în acest scop ar fi o politică a solidarității naționale, adresată tuturor forțelor politice care se identifică ca pro-europeni, dezvoltând în consecință câteva mecanisme concrete de acțiune. Primul pas ar fi reluarea unei platforme de dialog între forțele pro-UE pe subiectul coordonării câtorva acțiuni și politici cu impact direct asupra cetățenilor, cum ar fi – simplificarea mediului de afaceri, relaxarea poverii fiscale, îndreptarea resurselor UE spre dezvoltare și creșetre economică. Al doilea pas ar fi creșterea capacității grupurilor de negociere pentru aderare cu persoane competente în sectoarele vizate prioritar pentru negocierile cu UE (agricultura, industria, transporturile, justiția). Al treilea pas ar fi formarea unui guvern național de solidaritate democratică în Republica Moldova, cât mai curând posibil, ca rezultat al resetării dialogului cu opoziția politică pro-UE și pregătirii de alegeri. Mulți vor spune că PAS nu ar trebui să cedeze nimic nimănui pentru că oricum are asigurate locuri în viitorul legislativ și că, despre guverne să se vorbească pe baza rezultatelor electorale. Este și asta o opțiune, dar nu sunt deloc convins că în alte circumstanțe, PAS va reuși să mențină sub control procesul următoarelor luni de guvernare. Vin vremuri tulburi. Ținute în afara cercului de ”actori relevanți”, numai pe baza delictului de a fi ”opoziție”, partidele de opoziție se vor simți obligate să rupă din electoratul pro-UE, voturi indispensabile proiectelor lor. Ca alternativă, mesajul de ”unitate prin dialog” impune niște obligații politice cu efect imediat asupra partidului aflat la putere, azi într-o precaritate instituțională solitară, care poate crea mai multă convergență și de-polarizare într-un stat cu foarte multe conflicte. În acest moment, nu-i suficient să te plângi pe la alte cancelarii străine, să invoci permanent ”război hibrid” și alte pericole dacă nu ești capabil să stai de vorbă cu toți pro-europenii, care-și doresc în temei aceleași lucruri. Eu sunt convins că asta este calea pe care partidele de centru-dreapta pot restabili încrederea cetățenilor în votul democratic și responsabiliza oamenii politici.

Deschide.MD: Vă mulțumim pentru interviu!