Alexandru TĂNASE // Retragerea aureliană a americanilor din Europa și „Noua Ialta”

Vance a sprijinit deschis formațiunile neonaziste pro-Kremlin din Germania, făcând legătura dintre infracțiunile comise de migranți și valurile de refugiați care au invadat Europa. Bineînțeles, a evitat să menționeze că cei peste 100.000 de refugiați afgani au ajuns în Germania datorită celebrei „retrageri organizate” americane din Afganistan și că valul de emigranți sirieni a fost generat de focurile războiului dus de Putin în Siria.

J.D. Vance nu a rostit niciun cuvânt despre cel mai grav conflict pe care Europa l-a cunoscut în ultimele șapte decenii – războiul genocidar declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. În loc să condamne crimele comise de trupele putiniste în Ucraina, Vance a ales să facă mișto pe seama Gretei Thunberg. Nicio mențiune despre trupele rusești de ocupație din R. Moldova și Georgia sau despre regimul criminal de la Kremlin, care sfidează orice principiu de drept internațional și asasinează opozanții în întreaga lume.

În timp ce întreaga Europă este hărțuită de un regim dictatorial ce seamănă moarte și distrugere, singurele îngrijorări despre democrația europeană ale lui J.D. Vance păreau să se rezume doar la România, unde un admirator al lui Putin, care vorbește cu stafia lui Burebista în zilele de Mercur retrograd, a fost împiedicat să ajungă președinte al României.

Din păcate, direcția Washingtonului este clară. Numirea lui Tulsi Gabbard, cunoscută pentru susținerea sa pro-Kremlin, în funcția de coordonator al serviciilor de informații ale SUA este o dovadă clară a politicilor ce vor fi promovate de administrația Trump. Vestea acestei numiri a fost întâmpinată cu șampanie la Moscova. Gabbard a repetat ani la rând narațiunile Kremlinului, fiind numită deschis „omul nostru” de către Vladimir Soloviov.

Administrației americane, învăluite în euforia narcisistă a victoriei în alegerile prezidențiale, i-a fost paralizat în totalitate simțul realității. Într-o încercare disperată de a obține un armistițiu cu Rusia putinistă, Trump și consilierii săi nu conștientizează că orice compromis față de Putin nu va duce decât la o amplificare a agresiunii și la o continuare a expansiunii rusești.

Istoria pare să se repete, dar cu mult mai multe victime și o miză incomparabil mai mare. În 1938, marile puteri au cedat în fața lui Adolf Hitler, în speranța obținerii unui „pact de pace”; acum, vedem aceleași erori fatale repetate față de un dictator și mai lipsit de scrupule, gata să-și impună voința cu orice preț.

Cuvintele rostite de Winston Churchill în 1938 sunt mai actuale ca niciodată: „Vi s-a dat de ales între război și dezonoare. Ați ales dezonoarea și veți avea război.”

Pacea de la München, semnată cu Hitler, a durat doar 11 luni.

În 1938, Londra a ales calea concesiilor, iar prețul a fost un război devastator. Astăzi, naivitatea Washingtonului, care speră să oprească un tiran prin concesii, nu poate decât să ne îngrozească.

Fiecare cedare făcută de SUA față de Rusia reprezintă o invitație pentru Putin de a merge mai departe, deschizând calea spre noi invazii. Dacă va obține dezmembrarea Ucrainei, R. Moldova va fi următoarea victimă a lui Putin.

În Transnistria, „moldoveni autentici”, păziți de armata rusă, care vorbesc „adevărata” limbă a acestui popor – limba moldovenească în baza grafiei chirilice – așteaptă cu drag Basarabia în îmbrățișările sale. Trupele lui Putin vor da jos „regimul antipopular româno-fascist de la Chișinău”, care, timp de trei decenii, „la indicațiile Occidentului și ale lui George Soros personal, a românizat teritoriul dintre Prut și Nistru” și vor restabili gardul de sârmă ghimpată pe Prut.

Primele rezultate ale negocierilor din El Riad reconfirmă un lucru evident – Kremlinul nu-și dorește doar teritorii, ci vizează mult mai mult – o „nouă Ialta”, un pact secret, o diviziune a lumii pe zone de influență, similar acordului din 1939 între Hitler și Stalin.

Articolul III din Pactul Ribbentrop-Molotov este relevant pentru actualele intenții ale Kremlinului: „Privitor la sud-estul Europei, atenția este atrasă de către partea sovietică privind interesul acesteia în Basarabia. Partea germană declară dezinteresul politic total în această regiune.”

Nimeni nu ne poate garanta că un acord similar nu va fi repetat zilele astea, în Arabia Saudită, doar că, în loc de „Partea Germană”, să scrie „Guvernul SUA”, iar „Partea Sovietică” să fie înlocuită cu „Federația Rusă”.

Uniunea Europeană se află într-o criză morală și politică fără precedent, din care nu se știe dacă va ieși cu bine. Retragerea „aureliană” a americanilor din Europa riscă să pună pe standby procesul de extindere a UE. Nu putem exclude că Kremlinul, cu concursul administrației Trump, își va relua rolul de jandarm al Europei, iar viitorul continentului va fi marcat de suferință și tragedii fără sfârșit.

În ceea ce privește Basarabia, soluția viabilă pentru a înfrunta această amenințare constă într-o renunțare la iluziile deșarte privind construcția unui stat într-o schijă a fostului imperiu sovietic. Nu avem decât o singură soluție: reunirea rapidă cu România, fără nicio condiție sau ambiguitate.

Frontiera pe Nistru va deveni astfel o linie de apărare crucială. Cu cât vom acționa mai rapid, cu atât mai multe șanse vom avea să nu fim înghițiți de o Rusie expansionistă și periculoasă.