Igor Munteanu: Crearea blocului fugarului Șor la Moscova, semn că programul Rusiei de destabilizare a R. Moldova intră în faza de executare
Crearea Blocului ”Pobeda” la Moscova, format din partide și politicieni adunați în jurul condamnatului fugar Ilan Șor, reprezintă intrarea în faza de execuție a unui program al Rusiei de destabilizare a R. Moldova. De această părere este co-președintele Blocului ”Împreună”, Igor Munteanu, care a comparat, într-o postare pe Facebook, adunarea din capitala rusă cu un shabash (n.r. sabat: adunare de vrăjitoare care, potrivit unor legende medievale, avea loc sâmbăta, la miezul nopții, într-un loc singuratic).
Postarea integrală: ”Un shabash anti-occidental se pune la Moscova
1). Moldovenii nu sunt iubiți la Kremlin. Pentru că s-au adunat tot mai multe nemulțumiri față de opțiunile politice de la Chișinău, Moscova pare tot mai deranjată de implicarea UE în RM, dar și a altor parteneri occidentali, i.e. recunoașterea statutului de țară-candidat pentru aderarea la UE, care contrazice, conform narativelor rusești, ”statutul de neutralitate al RM”, care ignoră ”interesele transnistrene” și care ar fi ”o sfidare a strategiei rusești de a exercita rolul de hegemon al spațiului ex-sovietic”. Politica Rusiei în spațiul ex-sovietic este bazat pe hegemonie și joc cu sumă nulă. Vecinii Rusiei nu pot fi prin definiție ”suverani”, iar respingerea ideii de pluralism geopolitic (shared neigbhourhood) și adoptarea unei strategii radicale de ”strângere a pământurilor rusești” (sobiranye russkih zemeli) explică rațiunile care stau în spatele agresiunii militare contra Ucrainei. De fapt, Rusia este extrem de irascibilă la orice decizie luată în RM de a se distanța de spațiile integraționiste ale Rusiei. În ultima vreme, Moscova a tras concluziile care i s-au părut necesare și pare a fi pregătită de acțiuni mai dure.
2). Săptămâna trecută, la Moscova, a avut loc un ”shabash” al partidei rusești, prin anunțarea blocului ”Pobeda”, care a scos pe scena unui hotel luxos din capitala Rusiei o serie de personaje pe cât de ciudate, pe atât de cunoscute pentru opțiunile lor pro-putiniste - E. Guțul, așa-zisa ”bașcan” al UTAG, deputații Marina Tauber, Vasile Bolea, liderul Partidului Șansa, A. Lungu, dar și alte persoane cărora li s-au rezervat cu siguranță niște roluri în cadrul acestui festival de vidme (shabash). Observăm că unificarea ”partidei rusești” are loc în jurul lui Ilan Shor, condamnat la 15 ani de închisoare cu executare. Ilan Shor este inclus pe mai multe liste de sancțiuni internaționale, dar asta reprezintă pentru Moscova mai degrabă o bună recomandare decât o piedică în planurile sale pentru RM. Moscova pariază pe Ilan Shor ca ”vârf de lance” pentru un scenariu de subversiune și lovitură de stat, sugerând ca l-a ales anume pe Shor și nu pe alți concurenți pentru ca stilul și tehnicile lui îi sunt mai pe înțelesul său, iar aceasta înseamnă ca planurile acestuia vor avea la dispoziția sa bani, recunoaștere și susținere fără limite. Întrebarea pe care mulți și-o pun în acest context este ”De ce este Ilan Shor favorit în acest scenariu?” Simplu, pentru că Ilan este rețeta ideală de mercenar, executant al celor mai radicale scenarii de subversiune, lipsit de emoții locale (familie, rude), care i-ar putea atenua deciziile autonome, motiv testat încă de Komintern.
3). Ilan Shor este din acest punct de vedere un personaj cu totul special pentru curatorii săi din FSB, care își construiesc intervențiile pe măsuri maximum de radicale, măsurate direct în acțiune, cât mai contrastante și executate cu cât mai multă conspirație. Din anul 2012, anul în care Ilan Shor era introdus în conducerea BEM, Ilan a dezvoltat rețele extinse de companii ”sugativă” înregistrate în diverse jurisdicții offshore, bănci rusești, trust-fonduri și rețele de cleptocrați locali, pe care i-a cooptat în mod automat la interese rusești, coordonate de FSB. Prin el, Moscova a dat o lovitură mortală reputației AIE, afectându-i puternic structura de coordonare exact în anul în care RM semna la Brussels Acordul de asociere cu UE. Peste zece ani, Moscova are din nou toate motivele unei replici pe măsură. 2024 este anul în care se schimbă Parlamentul și Comisia Europeană, anul în care RM așteaptă cu înfrigurare lansarea oficială a negocierilor, care depind nu doar de calitatea echipelor sale, dar și de stabilitate internă, continuitate și unitate politică. Rusia ar avea în acest moment chiar mai multe motive să revină cu un contra-scenariu în 2024 pentru că mizele sale sunt mai mari decât în 2014, iar riscul de a pierde un joc strategic contra Occidentului mai dureros. Acum, ”curatorii” politici ai proiectului ”Pobeda” ar putea miza pe:
- un nucleu dur al crimei organizate, cei care sunt văzuți în instanțele din RM drept principalii beneficiari ai fraudei bancare și landromatului rusesc (2011-2016),
- un grup de entități anti-occidentale, ca o infrastructură crescută și cultivată ani la rând prin finanțările directe ale agenției de stat ”Rossotrudnichestvo”, co-optând și anumite societăți culturale și politice ale unor minorități naționale, puternic rusificate,
- regimul de la Tiraspol, care dispune de suficiente resurse financiare, industriale, intelligence, simțitoare pentru RM,
- acțiuni de guerilla, prin intermediul unor grupri bine pregătite pentru acțiuni de insurecție militară, fie ca urmare a participării lor directe în diverse operațiuni sub drapel străin ori în diverse operațiuni legate de războiul ruso-ucrainean, fie urmare a pregătirii profesionale anterioare (apărare, interne, KGB). Shor a acumulat experiență de organizare a protestelor de stradă, co-optarea unor oficiali de stat, dar și de gestionarea unor rețele de clientelă (magazine sociale Merishor și finanțări de infrastructură locală).
5). Apariția la Moscova a blocului ”Pobeda” înseamnă intrarea în faza de execuție a unui real Program de destabilizare pt RM. Ce ar trebui să se întâmple pentru ca autoritățile să realizeze că timpul pe care-l au la dispoziție pentru a preveni escaladarea acestor riscuri nu este atât de lung și că, de această dată, simpla fixare a problemei sau enunțarea unor declarații zgomotoase prin diverse conferințe de presă, nu au cum să fie de ajutor pentru securitatea națională? Ar fi niște linii de acțiuni, dacă ar exista o minimă capacitate de reziliență a instituțiilor acestui stat, un pic istovit de actualul sistem monopartit și pierdut în prea multe strategii care nu se respectă.”