Sociologul Doru Petruți - director IMAS - plasează sub semn de întrebare legimitatea Recensământului 2014. Fără a comenta cifrele propriu-zise, dar raportându-se la multe alte elemente importante pentru desfășurarea lui, expertul susține că acest exercțiu a avut mult de suferit din punct de vedere al calității. Declarațiile au fost făcute în cadrul unui scurt interviu pentru portalul Deschide.MD.

Din perspectiva Dvs de sociolog, cât de credibile credeți că sunt datele acestui Recensământ având în vedere problemele semnalate de-a lungul timpului atât în procesul de realizare, cât și în procesarea informațiilor acumulate?

Pornim de la data publicării depăștește cu mult un termen rezonabil, dar termenul acesta privind publicarea trebuie să țină cont de neregulile înregistrate încă în faza de pregătire a acestui produs. Aduceți-vă aminte că inclusiv demararea recensământului a fost amânată. Iar modul în care fost derulat, numărul -  cel mai probabil mare - de gospodării și persoane rămase nerecenzate, incapacitățile privind prelucrarea informației, toate lucrurile acestea au generat o întârziere uriașă. Ba mai mult întreg proiectul a fost gândit într-o eră a tehnologiilor informaționale rămasă cu cel puțin 10-15 ani în urma timpurilor moderne pe care le trăim. Informația nu putea fi colectată nu pe hârtie cu ajutorul creionului, ci pe dispozitive electronice și atunci prelucrarea datelor s-ar fi făcut în alt regim. Avem un specific în RM ce ține de migrație, fluxuri sezoniere, cât și migrație definitivă, respectiv în acești trei ani noi trebuia să vedem deja o dinamică a acestor fluxuri, nu doar datele Recensământului.  

Dar în calitatea Dvs de cetățean al Republicii Moldova cum apreciați legitimitatea acestui exercițiu? Oficialii RM, inclusiv actualul premier, au vorbit și despre încălcări de ordin penal în timpul desfășurării acestui exercițiu. S-au făcut interpelări și în adresa organelor de drept...

Cât despre posibilele fraude se pot expune doar organele de drept. Înțeleg că sunt și niște dosare penale pe acest subiect. Când vorbim de legitimitatea datelor ar trebui luate în calcul câteva elemente: spre exemplu noi am făcut un sondaj după realizarea recensământului și atunci peste 30% dintre respondenți ne-au spus că la ei nu a fost niciun recenzor, iar aceasta este o cifră uriașă. E adevărat că sondajele fac estimări, dar realitatea nu potae fi cu mult diferită. În plus dacă ne uităm la numărul de recenzori din 2014, raportat la numărul de recenzori din 2004 o să vedem că sunt de patru ori mai puțini recenzori care trebuiau să facă același volum de lucru ca și în 2004. Nu a existat un audit al acestui proiect pentru a înțelege câte gospodării au fost recenzate. Date fiind problemele de organizare, date fiind informațiile apărute inclusiv în mass-media despre persoanele nerecenzate - apropo și eu sunt una dintre persoanele nerecenzate chiar dacă am cetățenia Republicii Moldova și printre colegii mei deasemenea sunt persoane nerecenzate - cum putem vorbi despre legitimitate acestui produs în condițiile toți cei implicați au recunoscut că calitate acestui exercițiu a avut mult de suferit. 

Potrivit datelor prezentate azi, 22% din populație spune că vorbește limba română și doar 7% se declară români. Există o explicație pentru această diferență atât de mare?

Există una, dar ea este de natura sociologică, dar încă odată permiteți-mi să nu comentez procentele acestui recensământ pentru că nu am datele minimale pentru a considera că acest produs poate fi comentat. Dar fără să fac trimitere la procente autodentificarea etnică și declarația privind limba vorbită sunt lucruri diferite. E normal să existe o diferență reieșind din faptul că majoritate oamenilor - cel puțin în sondaje - declară că vorbesc limba moldovenească. Sunt lucruri diferite și e firesc să existe diferența asta. Deja cât de mare sau mică e diferența respectivă, nu ne putem expune atâta timp cât nu avem un recensământ calitativ ca derulare. 

La Parlamentarele din 2014 am avut un număr de peste 2,8 mln de alegători, iar recensământul spune că populația totală a RM era în același an de 2,9 mln. Asta ar însemna că în acea perioadă nu aveam copii în țară (persoane sub vârsta de 18 ani). Pentru acest lucru există o explicație?

Aceeași senzație au avut-o și cei din România în momentul recensământului lor. A rezultat o diferență semnificativă între numărul de alegători și numărul populației stabilit la recensământ. Aici mă tem că interpretările care se fac sunt răutăcioase și nu au un suport corect pentru că registrul electoral are o altă sursă de colectare a informațiilor decât recensământul. Deci lucrurile trebuie discutate separat pentru că sunt instituții separate care au metode diferite de a număra și înregistra cetățenii. Sigur aceste diferențe semnificative întristează și asta înseamnă cpă aceste instituții au serios de lucru pe metodologiile de lucru care stau la baza a ceea ce fac. 

Și cum ar trebui privite rezultatele unui scrutin electoral desfășurat într-un an în care două instituții de stat, cu mecanisme aprobate instituțional relevă o diferență atât de mare în ceea ce privește numărul populației?

Vă zic: de acest lucru răspunde doar Comisia Electorală Centrală. BNS nu are nicio legătură cu tot ce înseamnă un proces electoral.