Organizații de mediu din întreaga lume se opun recunoașterii hidroenergiei ca sursă de energie regenerabilă și încurajării dezvoltării sale ulterioară în cadrul Acordului de la Paris privind Clima și a altor instituții ONU. Acest lucru se întâmplă întrucât construcția hidrotehnică, realizată pentru a satisface nevoile tot mai mari de energie, are și consecințe negative semnificative. Potrivit Olgăi Kazanțeva, reprezentantă Eco-TIRAS, Moldova, cele mai grave riscuri pentru Nistru sunt întreruperea continuității fluxului râului și a habitatelor, precum și modificările regimului hidrologic. Mecanismele de auto-purificare ale ecosistemului nu mai pot face față poluării, iar caracteristicile râurilor reglementate sunt mai tipice pentru apele stătătoare decât pentru cele curgătoare, a menționat experta într-un webinar internațional desfășurat la IPN.

Potrivit expertei, abundența și diversitatea impacturilor ecologice ale barajelor fac importantă evaluarea ecosistemelor fluviale și de coastă și a serviciilor ecosistemice ale acestora (adică beneficiile pe care oamenii le primesc din ecosisteme) în ceea ce privește valoarea lor economică. Integrarea contabilizării valorii serviciilor ecosistemice în planificarea afacerilor se dezvoltă rapid în lume. Procesul de realizare a importanței evaluării economice a biodiversității și a serviciilor ecosistemice este încă în desfășurare în Moldova, menționează Olga Kazanțeva.

Experiența evaluării serviciilor ecosistemice sub influența centrului hidroenergetic de pe Nistru indică necesitatea de a rezolva o serie de probleme de mediu și economice ale dezvoltării construcțiilor hidroelectrice, precum justificarea economică a alternativelor pentru dezvoltarea teritoriului și justificarea costurilor suplimentare pentru măsurile de protecție a mediului. Acest lucru este deosebit de important în fața cererii tot mai mari de apă, care se așteaptă să depășească aprovizionarea de 1,4 ori spre sfârșitul anilor 2030, iar costul apei potabile în țările dezvoltate din magazinele de vânzare cu amănuntul este deja comparabil cu costul petrolului, notează Olga Kazanțeva.

Aram Gabrielian, reprezentat al ONG-ul Ecologic și Cultural „Hazer” din Armenia, a declarat că, urmare a implementării programului de dezvoltare a hidroenergiei mici (numărul de centrale funcționale mici a ajuns la 188, au fost eliberate încă 23 de licențe de construcție), ecosistemele râurilor naturale din Republica Armenia au fost pierdute. Pentru un studiu pilot al serviciilor ecosistemice a fost selectat râul Arghici cu bazinul său de drenaj, care se formează în bazinul lacului Sevan. Următoarele zone special protejate au fost create în bazinul hidrografic – rezervația naturală Licik-Arghici, destinată păstrării spațiilor de reproducere a păstrăvului endemic Sevan și monumentele naturale: cheile râului Arghici cu afluenții săi, meandrele râului Arghici, o vale înmlăștinată, rămășițele unei păduri naturale.

Albia râului este complet blocată de un baraj al unei mici centrale hidroelectrice, construită în 2013. Trecerea nu poate asigura migrația peștilor de-a lungul fluviului și, în consecință, hidrocentrala Arghici a avut un efect catastrofal atât asupra cantității, cât și asupra compoziției speciilor întregii ictiofaune.

În opinia sa, cercetările privind serviciile ecosistemice ar trebui să conducă la elaborarea și implementarea schemelor de plată pentru serviciile ecosistemice. Acestea trebuie să devină mecanisme viabile din punct de vedere economic pentru a reglementa și a atenua efectele dăunătoare ale hidroenergiei asupra ecosistemelor naturale și asupra persoanelor care trebuie să profite de beneficiile acestui ecosistem.