În Republica Moldova, de-a lungul timpului, se duce un război psihologic și cultural împotriva românilor de aici. Elementele sovietice încep să reapară pe această bucată de pământ, iar autoritățile încearcă să ne șteargă din memorie istoria românilor. În încercarea de „restaurare” a istoriei sovietice în R. Moldova, mai multe monumente sau cimitire ale eroilor români, căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial, au fost profanate, vandalizate sau risipite cu totul, pentru ca acestea să nu mai existe.

Cel mai bine acest subiect este cunoscut de avocatul Iulian Rusanovschi, iniţiator al mai multor campanii de restabilire a monumentelor eroilor români de pe teritoriul R. Moldova. Acesta a relatat pentru DESCHIDE.MD mai multe detalii despre actele de sovietizare, oferindu-ne exemple concrete, prin care se încearcă a ni se șterge memoria trecutului istoric românesc.
 
În R. Moldova mai multe monumente sau cimitire ale eroilor români căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial au fost profanate, vandalizate sau risipite cu totul, pentru ca acestea să nu mai existe. Este aceasta o încercare de „restaurare” a istoriei sovietice în R. Moldova?
Orice distrugere reprezintă un act de barbarism și incultură. În Basarabia au fost foarte multe cimitire ale eroilor români din cele două războaie mondiale, însă majoritatea au fost rase de pe fața pământului. Spre exemplu, cimitirul eroilor români din Rezina a fost distrus în 1945, oasele soldaților și crucile fiind cărate cu buldozerul la fundația unui baraj mic de pe Nistru. La Olănești mormântul Căpitanului Aurelian Mihăilescu a fost distrus împreună cu biserica în 1963, atunci când sovieticii au construit pe acel loc un colhoz. Era o politică de deznaționalizare, iar existența cimitirelor reprezenta o ancoră în trecut. Nimeni nu poate rămâne indiferent atunci când trece prin fața unui cimitir de eroi, atunci când știi că în fața ta se află o groapă comună cu trupurile unor tineri ce au luptat pentru reîntregirea Țării, lăsând în urmă copii orfani, părinți îndurerați și multe lacrimi. Ce a făcut URSS? Ca o fiară în pădure, a „urinat” cu monumente sovietice pentru a-și însemna teritoriul ocupat. Dar cel mai grav este faptul că ani de zile s-a dus o propagandă aprigă pentru a mancurtiza oamenii și a-i determina să-și renege propriul trecut. 
 
Există o cifră a monumentelor eroilor români care au avut de suferit și au fost distruse sau modificate prin anumite elemente sovietice? Oferiți-ne câteva exemple.
 
Nu a reușit nimeni să centralizeze această informație integral, dar se cunosc zeci de asemenea cimitire și monumente comemorative. Cel mai răsunător caz este cel al Cimitirului de Onoare din mun. Chișinău, bd. Decebal care a fost vândut în 2007 unui agent economic. Bussines pe oasele victimelor de război. Nimic mai josnic. De asemenea a fost distrus integral cimitirul eroilor din Ismail (astăzi sub ocupație ucraineană), orașul Râșcani, Rezina, Soroca, Fălești, comuna Pârjota, Hănăsănii Noi ș.a. Parțial a fost distrus și cimitirul eroilor din Tighina, unde din 368 de morminte au rămas în jur de 30 (Img. 3, 4 și 5). În satul Duruitoarea Veche, Mărăndeni (Img. 2) și satul Semeni, crucile eroilor români au fost scoase de pe mormântul ostașilor și puse la căpătâiul unor civili. Avem sute de cazuri similare. Cenotaful Generalului Stan Poetaș a fost distrus prin 1992 pentru a fi vândut și asemenea acțiuni au fost încurajate de regimul sovietic prin nepenalizarea lor. 
 
Când și de ce s-a întâmplat această „sovietizare” a monumentelor?
 
Multe monumente și cimitire au fost distruse în primii ani de ocupație, o parte infimă fiind salvate datorită unor oameni curajoși care au strămutat monumentele în cimitire. De asemenea, au rămas intacte mormintele eroilor din cimitirele civile, unde bolșevicii nu prea s-au băgat cu demolatul. Dar al doilea val de distrugeri a venit pe timpul lui Hrușciov, cât nu ar părea de straniu. În anii 1954-1955 au fost distruse foarte multe monumente de război, cum ar fi cel de la Cosăuți ridicat în cinstea căpitaului Ionel Epure (imaginea alăturată), sau monumentul eroilor de la Mălăiești (r. Criuleni) ridicat în memoria grănicerului Petre Marcu etc. Astăzi însă, ne confruntăm cu un alt tip de distrugere - uitarea și nepăsarea. Spre exemplu, în cimitirul civil din Leova, am reconstruit în 2019 morminte de eroi, a căror cruci aproape că nu se mai vedeau. A trebuit să venim noi de la Chișinău pentru a schimba acele cruci, deoarece în Leova nu se mai găsește aproape nimeni să facă acest lucru. Autoritățile locale și centrală alocă bani doar pentru întreținerea cimitirelor și monumentelor de război sovietice, de parcă în prim război mondial nu ar fi murit tot părinții și buneii noștri. Atitudine impardonabilă, care este și rezultatul mutilării poporului nostru și a bolșevizării.
 
În locul multor monumente sau cimitire ale eroilor români, care au fost distruse, acum există cu totul altceva, iar istoria adevărată a locului nu se cunoaște. Ne puteți enumera câteva?
 
Da. Sute de asemenea locuri. Ar trebui o carte de scris în acest sens. Spre exemplu, la Bălți sunt case de locuit peste cimitirul eroilor din Primul Război mondial. La Râșcani a fost ridicată o fermă pe locul unde s-a aflat cimitirul, iar la Fălești - un liceu cu predare în limba rusă. Pe șoseaua Chișinău-Hâncești sunt zeci de morminte izolate cu eroi români, care nu au nici o cruce la căpătâi. La Tighina, peste cimitirul eroilor români a fost ridicat un memorial sovietic. La Nisporeni, prin sârguința primarului și a gruplui „Faptă nu Vorbă” au fost scoase la iveală 5 morminte ale eroilor români și peste ele s-a instalat o troiță a eroilor. La Pârjota, raionul Râșcani, am dat de oasele unui soldat și plăcuța lui când săpam fundația pentru monument. La Olănești s-a turnat o platformă de beton peste locul vechii biserici și a mormântului eroului Aurelian Mihăilescu, iar la Rezina peste vechiul cimitir militar s-a construit tronsonul de drum ce duce spre podul de pe Nistru. Ce sa mai zic despre monumentele și cimitirele rămase pe teritoriul Ucrainei? Distruse de sovietici, iar după 1989 de ucrainenii ultranaționaliști în mod constant. O rană adâncă, ce trebuie imediat înlăturată prin rezidirea acestor monumente, fapt ce ne va ajuta să ne recăpătăm demnitatea și coloana vertebrală.
 
De ce autoritățile admit asemenea lucruri? Ministerul Culturii are în vedere reapariția monumentelor sovietice în locul celor românești? Intervine cumva?  

Autoritățile sunt preocupte de alte chestiuni pe care le consideră mai importante și probabil din rațiuni electorale acordă atenție doar monumentelor sovietice. Toate trebuie întreținute, însă nu se observă o asemenea dorință. În mare parte, doar datorită unor primari cu suflet se mai salvează câte ceva. Ministerul Culturii este extrem de birocratizat și uneori devine un calvar obținerea unei hotărâri de guvern pentru restabilirea monumentelor. Spre exemplu, pentru statuia aia oribilă a lui Ștefan cel Mare de la Căpriana un fost ministru al Culturii a perfectat o Hotărâre de Guvern fără avizul Comisiilor de profil, însă pentru monumentul eroilor de la Lipceni (care purta chipul Regelui Ferdinand), același fost ministru a refuzat să ne ajute în perfectarea Hotărârii de Guvern, pe motiv că nu deținem decât o singură poză de epocă și este imposibil de stabilit din poză dacă monumentul a fost din piatră sau beton. Dureză 3-4 ani obținerea tuturor actelor permisive pentru restabilirea unui monument, timp în care pierzi și sponsorii și dorința de a mai face ceva. Când a fost vandalizat monumentul de la Olănești - 2019 - Ministerul Culturii nu a întreprins nici o acțiune, nici nu a solicitat cel stirepuțin autorităților locale pedepsirea infractorilor. În schimb, monumentul „eliberatorilor” din fața Academiei de Științe a fost restaurat din banii Primăriei Chișinău, tot în 2019, fără a exista o Decizie a Consiliului Municipal. Toți s-au făcut că nu observă aceste încălcări grave, de dragul unui monument sovietic. Și asta în timp ce monumentul eroilor români de la Ghidighici a fost vândut, prin 2006, unei firme private.
 
Se implică România în stoparea profanării sau distrugerii monumentelor/cimitirelor eroilor români din R. Moldova?

România nu are prea multe prâghii în acest sens. Dar sunt multe cimitire renovate din banii statului român - Micleușeni, Țiganca, Tabăra etc. De multe ori am primit informații de arhivă prețioasă, în procesul de restaurare a monumentelor, din partea autorităților de dincolo de Prut, iar la inaugurări de fiecare dată a fost prezent cineva din Parlamentul României, Ambasadă, Casa Regală, Patriarhia de la București și alte instituții. Contează mult acest sprijin, care nu reprezintă altceva decât dragostea de „acasă”.
 
10 decembrie 2019, în orașul Rezina a fost dezvelit monumentul închinat grănicerilor Companiei VIII Rezina și eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Monumentul a fost ridicat inițial în 1936 și distrus de sovietici în 1945. 
În luna mai 2017, bustul în bronz al Regelui Ferdinand I al României a revenit în satul Ţepilova, comuna Ocolina, după 80 de ani de la instalare. La inaugurare a participat și Alteța Sa Regală, Principele Radu al României. Bustul a fost ridicat la 14 septembrie 1937, iar în 1940 a dispărut. În 1941 a reapărut, iar în 1945 a dispărut definitiv. 
 
În continuare puteți vedea câteva exemple de monumente ale eroilor români din R. Moldova care au fost restaurate într-un stil sovietic. 
 
Monumentul eroilor români din primul război mondial din satul Cobusca, fostul județ Tighina, a fost „restaurat”, însă într-un stil sovietic. După ce monumentul s-a deteriorat în timp, jumătatea de sus a obeliscului a fost înlocuită cu „mama îndurerată” - o figură a memoriei militare sovietică, se menționează într-o postare pe pagina de Facebook „Monumentele Basarabiei Furate”. Placa de pe monument a fost și ea scrisă cu greșeli. 
 
Img.1 Monumentul eroilor români din primul război mondial din satul Cobusca, înainte și după „restaurare”

Mormintele eroilor romani din satul Mărăndeni, raionul Fălești au fost vandalizate. Monumentul eroilor români căzuți în primul război mondial a fost sovietizat - soldatul român fiind înlocuit cu cel sovietic.
 
 
Img. 2 Cruci de pe mormintele eroilor români din Mărăndeni, vandalizate și Monumentul eroilor români pe care soldatul român afost înlocuit cu cel sovietic.
 
Și cimitirul eroilor români de la Tighina a avut de suferit. Pe locul celor 365 morminte, dintre care 338 morminte de militari români, autoritățile din Tighina au construit un memorial dedicat ostașilor de diferite naționalități. Pentru cei români au fost instalate – pe o latură special rezervată – un număr de 33 de cruci, în fața cărora a fost fixată, la nivelul solului, o placă comemorativă (în limbile. rusă și română) cu textul „Ofițerilor și soldaților români căzuți și decedați în orașul Bender în anii 1941-1944, înmormântați în acest cimitir”. Restul porțiunii a fost „renovată” cu monumente și cruci „eliberatoare” scrise doar în limba rusă, pentru a falsifica istoria.
 
Img. 3 Cimitirul Eroilor „General Dragalina” din Tighina în timpul celui de-al doilea Război Mondial
 
Img. 4 Imagini din momente când au fost profanate mormintele eroilor români de la Tighina 
 
Img. 5 Monumentele și crucile prizonierilor sovietici (stânga) și crucile militarilor români (dreapta) în ziua de astăzi
 
(Pentru a mări imaginile faceți click pe ele)