Victor Cojocaru este absolvent al Academiei de medicină militară din Sankt-Petersburg are grad de colonel și o experiență de medic practician de 45 de ani. Este șeful clinicii Anestezie și Terapie Intensivă de la Spitalul Republican, secție în care sunt transferați cei mai gravi pacienți infectați cu COVID-19.

Sub tutela doctorului Cojocaru au lucrat medicii militari români care au avut o misiune de voluntariat în Republica Moldova. Într-un interviu pentru Deschide.MD, doctorul colonel, pneumologul Cătălin Ioniță, a descris experiența sa de lucru sub îndrumarea lui Victor Cojocaru: profesionalism și reacție.

Îl întâlnesc pe doctorul Cojocaru în cabinetul său, în compania șefilor de secții ATI, după ce a avut loc un consiliu medical. Aici, discutăm, în cadrul unui interviu mai curând colectiv, despre cum e să fii în prima linie în lupta cu COVID-19, despre eroizarea medicilor și cât, de fapt, de eroi se simt ei.

„Bolnavul vrea să moară, moartea e o plăcere pentru el!”

Fiind medic militar, Victor Cojocaru impune un regim milităresc în clinica pe care o conduce. Nu este loc de emoții, ci doar de acțiune, spune doctorul. Oamenii nefamiliarizați cu munca într-o secție ATI ar spune că medicii de aici sunt lipsiți de emoții, că sunt duri și de neînduplecat. Vor avea dreptate, pentru că doar adoptând un stil nesentimental, coleric, de a lupta cu moartea, poți izbuti.

De ce? Pentru că moartea este înșelătoare, pentru că pacientul infectat cu COVID-19, acuzând hipoxie, insuficiență de oxigen, are o stare de bine, de relaxare. Moartea îl ademenește ca într-un somn plăcut, iar când medicii încearcă să-l țină cu conștiința trează, muribundul, deseori, se opune.

„Având pacienți gravi și ultragravi, mulți dintre ei sunt necooperanți, ei sunt în hipoxie, unii în delir. Bolnavul vrea să moară, moartea e o plăcere pentru el! Procesul de moarte în hipoxie e ca o moleșeală. Tu vrei să-l trezești, el însă se supără că nu-i dai voie să moară. Devine agresiv, te înjură. Majoritatea recunosc apoi că au fost agresivi, își cer scuze, sau nu-și aduc aminte”, spune Victor Cojocaru.

Când un pacient este scos de la aparatul de ventilație mecanică a plămânilor el nu este cooperant, medicul însă vrea o reacție, vrea să vadă dacă pacientul are o urmă de discernământ și îi strigă: „deschide gura!, tușește, mama ta eu, tușește!”.

„Nu avem emoții când lucrăm, emoțiile apar după, moare sau supraviețuiește pacientul. Atunci apar emoțiile. În proces, medicii lucrează în regim automat. Uneori, avem o rezervă de 10-15 secunde pentru a intuba pacientul, dacă saturația cu oxigen a creierului scade drastic, pierdem pacientul. Când suntem în acțiune, ai impresia că suntem ca niște organisme mecanice, automate. De fapt, un reanimatolog trebuie să fie prompt. Noi lucrăm cu droguri puternice, supradoza poate fi letală, iar dacă administrezi insuficient, tratamentul este inutil. Emoția noastră e după, și vine atunci când reușim să salvăm pe cineva”, spune doctorul Cojocaru.

„Ne bucurăm de fiecare dată când salvăm pe cineva chiar dacă suntem înjurați. Este o bucurie pentru noi când pacientul ne înjură, înseamnă că au apărut funcțiile creierului. Am avut un pacient, un doctor de 71 de ani, operat la cap, cu trei infarcturi, s-a însănătoșit, astăzi a plecat acasă. El m-a înjurat pe mine, l-a înjurat pe șeful de secție. Dar noi ne-am bucurat!”, spune Victor Cojocaru.

Protocolul ATI în COVID-19, elaborat în timp record

Experiența lui Victor Cojocaru se pliază perfect pe munca pe timp de criză. Teza de doctor habilitat, scrisă după ce timp de trei ani a condus spitalul de boli infecțioase din Kabul, Afganistan are titlul: „Concepția de terapie intensivă a patologiilor în condiții extreme”.

De altfel, medicul spune că în cei 45 de ani de muncă, criza COVID-19 nu este cea mai gravă experiență. Provocarea cea mai mare au fost anii petrecuți în Afganistan, unde a condus un spital cu 3000 de paturi.

O situație similară cu cea a crizei COVID-19 a fost în 2009 în pandemia H1N1. De fapt, atunci, singurul spital care a lucrat cu bolnavii gravi infectați cu H1N1 a fost Spitalul Republican. Situația pe țară este mai complicată în cazul COVID-19 în comparație cu H1N1, însă pentru Spitalul Republican volumul de lucru este la fel de mare ca și atunci. De altfel, practica în tratarea gripei porcine a fost folosită în elaborarea Protocolului terapiei intensive a complicațiilor în COVID-19. Apropo, acest protocol a fost creat în timp record - șapte zile, patru zile s-a lucrat non-stop la corpul protocolului, iar trei zile a durat aprobarea - trei catedre, seminarul de profil, comisia de experți a Ministerului Sănătății. Protocolul a fost semnat pe 27 martie, când în R. Moldova erau 200 de cazuri confirmate.

Doctorul explică cum experiența în lupta cu H1N1 a ajutat în elaborarea protocolului COVID-19, el fiind și coordonatorul echipei care a lucrat la documentul medical. „Noi nu am pornit de la criteriul „o boală nouă”, ci de la cel al „organismului uman”. Organismul uman răspunde la agresiuni cu aceleași mecanisme compensatorii. Ori în cazul COVID-19, ori vine COVID-23, organismul uman răspunde cu aceleași mecanisme de apărare, indiferent de agresiune. Cu cât e mai violentă agresiunea, cu atât răspunsul e mai violent. Deseori, răspunsul este mai grav decât agresiunea. De exemplu, acum, în ședință noi nu am discutat COVID-19, ci am discutat pneumotorax, pleurezie, insuficiență hepatică - afecțiunile patologice propriu-zise”, explică doctorul.

Laudă protocolul și succesele RM în lupta cu COVID-19

Doctorul deschide pe desktop un protocol în COVID-19 în limba rusă. I l-au expediat colegii din Rusia, de fapt este o traducere a protocolului care este aplicat în SUA. „Adineaori am discutat acest proiect. Cu toată stima și respectul, dar stimați colegi, care este diferența dintre protocolul nostru și cel american? Nu este diferență, ba chiar al nostru este mai amplu”, spune Cojocaru ca un tată ce-și laudă copilul.

„Diferența esențială că noi mergem cu doi pași înainte în tratarea cazului grav. Măsurile luate în cazul bolnavului ultra-critic, noi le luăm cu patru-cinci zile înainte. De aceea avem și succes”.

Orice pacient grav care este adus la Spitalul Republican este imediat conectat la terapie intensivă, apoi, după ce vin analizele, după 3-4 ore, se decide tratamentul medicamentos. Respectiv, pacientul nu este lăsat niciun minut fără terapie.

Vorbind de succes, Victor Cojocaru spune că sistemul medical din Republica Moldova face față cu brio în gestionarea cazurilor grave, iar mortalitatea este chiar mai mică în comparație cu unele state cu sisteme medicale mult mai performante. „Priviți: în R. Moldova avem 228 cazuri letale și 2953 de tratați, acestea sunt cazurile închise. Un simplu calcul arată că din totalul de cazuri închise, mortalitatea a constat 7,1%. Făcând același calcul în cazul Franței, avem o mortalitate de 30,7% din totalul de cazuri închise, iar în Suedia - 43%”, spune Victor Cojocaru.

Datorită regulilor stricte de protecție, în spital nu a fost depistat decât un singur caz de infectare cu COVID-19 printre lucrătorii medicali. „Avem un singur caz din 180 de cadre medicale care lucrează în clinica ATI. Nu contabilizez medicii care au fost infectați pe timpul fostului director. Atunci, au fost doi pacienți bolnavi cu COVID-19, dar s-au infectat 14 lucrători medicali, nu e corect așa. De când am adoptat un stil sever, nu mai avem cazuri de infectare printre medici”, explică Victor Cojocaru.

Unii medici nu și-au văzut de două luni copiii

În managementul clinicii ATI, din care fac parte cinci secții ATI, Victor Cojocaru a abordat stilul militar. Ziua de muncă a unui șef de secție începe la ora 5:30 dimineața cu efectuarea unui raport despre pacienți: starea fiecăruia, intubare, compensare, cine este gata pentru transfer în altă instituție, procedurile care urmează să fie aplicate fiecărui pacient în parte. Raportul trebuie să fie gata cel târziu la ora 6:30. O zi de muncă a unui șef de secție poate să dureze cu 3-4 ore peste program. Timp de o lună și jumătate șefii de secții au lucrat neîntrerupt, fără sâmbete și duminici libere. Personalul clinicii ATI este cazat în hotelul din incinta spitalului sau în căminul spitalului care oferă condiții semihoteliere.

„Marea majoritate a doctorilor nu merge acasă. Unii dintre noi de două luni nu și-au văzut copiii. Cineva, din 29 martie până acum, nu a fost decât de două ori acasă. Avem pielea mâinilor crăpată, părul deteriorat din cauza bonetelor, doctorițele au uitat când s-au machiat ultima dată”, spune Corina Gutium, șef interimar Secția Terapie Intensivă 3.

Ajutorul medicilor medicali români a contat

De aceea, ajutorul medicilor militari români, în condițiile unui regim de criză, a fost de un mare folos. „Am avut norocul că la noi în spital a venit o echipă foarte bine închegată de medici militari din România. Printre ei a fost un medic pneumolog, un medic terapeut, un medic anestezist, specialist în terapie intensivă și un medic de urgență. A fost și o echipă de medici plutonieri, care activează ca asistenți medicali. Toți s-au încadrat în activitate din prima zi, imediat”, spune Corina Gutium.

Clinica face o muncă colosală, având acum în jur de 60 de pacienți la terapie intensivă. Există și pacienți post-COVID. Aceștia sunt pacienții care s-au tratat de coronavirus, însă rămân în stare gravă din cauza altor afecțiuni. În cazul în care unul dintre acești pacienți moare, el va fi inclus în statistica celor uciși de coronavirus.

Pentru a face față crizei, șefii de secții au lucrat alături de 39 de medici rezidenți în terapie intensivă. Au fost antrenate asistente medicale din alte secții, fără experiență în terapie intensivă. În paralel, s-au făcut traininguri.

„În medicină e bine când ai o părere venită de la persoane terțe. Mai ales atunci când lucrezi cu pacienții critici, fiecare acuzând o multitudine de comorbidități pe fundalul COVID-19. A fost foarte binevenit ajutorul colegilor din România. Am lucrat cu ei fără a simți că sunt din altă țară. Nu au venit să ne facă observații, povățuiri, pur și simplu am lucrat cot la cot”, adaugă Corina Gutium.

În fiecare zi, la terapia intensivă de la SCR sunt aduși de la 3 la 11 pacienți infectați cu COVID-19, toți în stare gravă.

„Nu am ajuns în situația de a selecta pacienții agonali”

Cu cât reanimarea este mai dotată, crește numărul de pacienți gravi internați. „Dacă pacientul grav ajunge într-un spital cu reanimare slabă, el moare imediat. Aici însă pacientul se menține. Chiar dacă pacientul este muribund, noi nu avem dreptul să închidem aparatul, să-l ucidem. Noi nu avem concept de eutanasiere”, explică Victor Țurcanu, șef interimar Secția Terapie Intensivă 1. 

Totuși o situație extremă poate schimba triajul pacienților. „În timp de război există conceptul de pacienți agonali, pacienți fără perspectivă. Noi nu am ajuns în situația de a selecta pacienții agonali, noi nu avem situație ultra-critică, și luptăm pentru fiecare pacient până la ultima suflare. Nu am economisit aparataj, nu am economisit medicamente. Nu suntem în situația de a alege - pe acesta îl scoatem de la aparat, iar pe ăsta îl punem”, lămurește Victor Țurcanu.

„Nu suntem eroi: spălați-vă pe mâini!”

Doctorii privesc cu mult scepticism fenomenul de eroizare a cadrelor medicale apărut acum în societatea din R. Moldova.

„Da, noi lucrăm pentru salariu, lucrăm pentru familie, dar avem și obrazul de medic. Priviți-mă! Am vârsta de 67 - pot să stau liber acasă. Am și unele patologii legate de vârstă. Nu este secret că sunt colegi care au dezertat, dar sunt foarte puțini, ei au găsit motive ca să stea acasă”, explică Victor Cojocaru.

„În primul rând suntem doctori. Aș fi acceptat că sunt erou dacă asta se spunea despre mine înainte de pandemie. Înainte, s-a turnat foarte multă zoaie peste noi. Și după o să toarne. Eu nu mă simt erou, fac ceea ce am învățat și nu voi renunța. Simțul datoriei prevalează prevalează în fața altor chestii”, spune Corina Gutium.

Medicii concluzionează că nu au nevoie de aplauze și osanale, cel mai bun lucru pe care ar putea să-l facă fiecare dintre noi este respectarea regulilor de protecție: igiena, purtarea măștilor, evitarea aglomerațiilor publice.

Am discutat cu:

Victor Cojocru, șef clinica Anestezie și Terapie Intensivă SCR; Vladislav Maevschi, șef Secție Terapie Intensivă 5; Țurcanu Victor, șef interimar Secția Terapie Intensivă 1; Olga Ustîi, șef Secție Terapie Intensivă 4; Dinu Condrea șef Secție Terapie Intensivă 2; Corina Gutium, șef interimar Terapie Intensivă 3.