În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a început primul val de deportări din Basarabia și Nordul Bucovinei. Mii de oameni au fost urcați în vagoane și trimiși în Siberia pentru că erau considerați „dușmani ai poporului” de către conducerea Uniunii Sovietice.

Basarabia și Nordul Bucovinei au fost ocupate de Armata Roșie la 28 iunie 1940. Anexarea sovietică nu a fost însă întâmpinată cu entuziasm de majoritatea populației. 

În zilele următoare, în localitățile mai importante și în unele din gările unde se adunau refugiații pentru evacuare au avut loc incidente antiromânești și prosovietice, în care grupuri de tineri fanatizați au atacat, despuiat, bătut sau omorât preoți, intelectuali, soldați români separați de unitate și persoane civile în curs de evacuare.

Felul în care aceste grupuri au acționat, inclusiv coordonarea lor cu armata sovietică de ocupație, a lăsat să se întrevadă calvarul prin care urma să treacă populația din teritoriile Basarabie și Bucovinei de Nord, anexate de puterea sovietică.

Astfel, după un an de ocupație sovietică, proprietatea privată a fost scoasă în afara legii, au fost organizate colhozurile și au început deportările în masă în regiunile îndepărtate din Siberia.

Potrivit datelor de arhivă, între 12-13 iunie 1941, din Basarabia şi din Nordul Bucovinei au fost ridicate de la casele lor 29.839 de persoane, dintre care 5.479 au fost arestate şi 24.360 au fost deportate.

„Primul an de ocupatie sovietica a Basarabiei a produs un soc urias asupra populatiei acesteia. Din primele zile, ca urmare a practicilor reprobabile ale autoritatilor comuniste, s-au operat numeroase arestari, astfel incat, in cateva saptamani, inchisorile au devenit supraaglomerate, depasindu-se de cateva ori capacitatea celulelor de a-i adaposti pe cei condamnati la detentie. In paralel, se produc executari in serie ale unor categorii de persoane, catalogate ca dusmani ai puterii sovietice”, scrie Ion Varta, doctor in istorie, membru al Comisiei pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova.

Au fost deportate personalități politice, inclusiv mai mulți membri ai Sfatului Țării, persoane care până la 28 iunie 1940 au făcut parte din diferite partide politice sau au deținut funcții publice în organele de administrație. De asemenea, au căzut victime ale deportărilor și câteva zeci de preoți ai Mitropoliei Basarabiei.

Potrivit istoricului Ion Varta, deportările, care au vizat în special populația intelectuală, au avut rolul de a distruge coloana vertebrală a poporului, ca mai apoi să-i determine pe cei rămași să accepte mai ușor colectivizarea și exproprierea de bunuri.

În total, în timpul celor trei valuri de deportări care au avut loc între anii 1941-1953 au fost duși cu forța în regiunile îndepărtate ale Uniunii Sovietice aproximativ 700 de mii de personae, conform datelor oficiale. Istoricul Ion Varta consideră însă că cifra adevărată ar fi cu mult mai mare.

Surse: Active News, Cuvântul Ortodox, Timpul