Asociația de Relații Internaționale „Est-Democrația” din Iași a derulat proiectul „Memorie, identitate și comunitate. Studii de istorie orală pe Valea Prutului în România și Republica Moldova”, finanțat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni.

Paul Nistor, unul dintre inițiatorii proiectului, a oferit redacției Deschide MD primele concluzii.

Astfel, una din concluzii a fost că intervievații cu funcții publice din R Moldova de multe ori au avut un discurs diluat („nu știu”, „nu cunosc” sau răspunsuri simple), iar de multe ori au cosmetizat realitatea, opiniile intime, sincere, fiind înlocuite cu opinii corecte politic.

Unii basarabeni au dovedit reticență, la început sau pe tot parcursul interviurilor, deoarece echipele proiectului erau din România. În acest sens, parteneriatul cu USM și prezența cercetătorilor de la Chișinău, de multe ori a deschis calea unor interviuri mai consistente. Au existat cazuri în care cei din proiect au fost refuzați, deoarece oameni simpli credeau că este un proiect cu nuanță politică și „nu-și doreau probleme”, se mai arată în concluziile cercetării

Memoria războiului mondial încă există și se transmite din generație în generație, pe ambele maluri, modelând parțial atitudinile între ruși, români, moldoveni. Veteranii basarabeni ai războiului din Vest au fost puternic valorificați în societate, ca o bază pentru ideologia sovietică. Veteranii români din Est au fost uitați de societatea comunistă din România.

În cazul basarabenilor, la instaurarea comunismului, pierderile de proprietate la colectivizări și trecerea în sistemul sovietic au fost percepute de unii ca o rană. Alții, care ulterior au aderat la ideologia marxistă și au crezut cu adevărat în statul sovietic, au acceptat mai ușor aceste pierderi.

O altă concluzie interesantă este cea a frontierei româno-sovietice din perioada comunistă.

Frontiera nu a fost ermetică în perioada comunistă. S-a trecut în ambele sensuri începând cu anii 60. Regimurile comuniste au permis rudelor să se viziteze, cu unele precauții organizatorice. Fluxul de persoane și informații (televiziune, radioul, cărți neoprotestante) a existat, precum și micul trafic de frontieră, la cote reduse. S-a observat uneori ”umanizarea” frontierei – grănicerii aveau legături cu localnicii, în Basarabia existând și forme educative de colaborare între grăniceri și școli.

În zonele-târguri, unde adeseori existau și poduri/punți de trecere a apei,  s-a păstrat o memorie mai puternică a unei vieți economice vii, din anii interbelici, când cele două maluri se completau armonios. De asemenea, existau multe evenimente comune (nunți, hore, festivaluri populare).

Rezultatele parțiale ale proiectului „Memorie, identitate și comunitate. Studii de istorie orală pe Valea Prutului în România și Republica Moldova”, finanțat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni. vor fi prezentate oficial vineri, 9 noiembrie 2018, la orele 10:30, la Muzeul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Strada Titu Maiorescu 12.

ppAmintim că proiectul „Memorie, identitate și comunitate. Studii de istorie orală pe Valea Prutului în România și Republica Moldova” s-a desfășurat în perioada iulie-octombrie în localitățile Fălciu, Vetrișoaia, Ungheni, Sculeni, Ripiceni-Prut, Ștefănești (România) și Cantemir, Leova, Leușeni, Ungheni, Sculeni, Lipcani (Republica Moldova),