40 de avocați cercetați pentru trafic de influență. La cine se opresc miile de euro luate de la clienți

Căsuțele poștale ale redacțiilor de știri abundă (de altfel, într-un mod care începe să te plictisească) de comunicate privind avocați cercetați penal pentru trafic de influență, situație ce pare trasă la indigo și pe site-ul CNA. Din 2016 până în prezent, s-au adunat circa 40 de asemenea cazuri, după cum rezultă dintr-un răspuns oficial trimis recent pe adresa portalului DESCHIDE.MD de şeful Procuraturii Anticorupţie, Viorel Morari. Potrivit sursei citate, între timp au fost trimise în judecată 33 de cauze. Nu ştim însă dacă investigațiile au continuat pentru a fi stabilit ofițerul, procurorul sau judecătorul asupra căruia avocatul cercetat penal a pretins că are influență.

Or, teoretic, acest capăt de acuzare presupune că avocatul ia mii de euro de la clientul său pentru a-i transmite ca mită unei persoane de demnitate publică spre a o determina „să rezolve problema” în cutare sau cutare dosar.

Am solicitat Procuraturii Generale să comunice și numărul cazurilor în care a fost stabilit contactul între avocatul cercetat  penal și ofițerii, procurorii sau judecătorii asupra cărora învinuitul pretindea că are influență.

„Procuratura Anticorupție nu poate formula un răspuns cert, deoarece nu există o bază de date în acest sens. Pentru oferirea unui răspuns, este necesară prelucrarea manuală a informației prin verificarea fizică a fiecărui dosar în parte, inclusiv a celor expediate în instanța de judecată”, a fost răspunsul domului Morari, după ce demersul nostru în adresa PG i-a fost trimis lui pentru executare.

Efortul de care nu s-a încumetat Procuratura Anticorupție alimentează supoziţia că instituția se eschivează intenționat. Am fi admis faptul că n-o fi având cifre care să combată ipoteza că procurorii nu prea vor să le „sape” groapa colegilor de breaslă.  Nu tocmai, pentru că realitatea - spun nume notorii din avocatură - se sprijină de cele mai multe ori pe o altă explicație: sumele pretinse de avocaţi se opresc „sub” roba lor sau fac cale întoarsă, când justiția decide în răspărul promisiunilor pe care le fac clienților lor.

„Din cei 40 de care ați pomenit dvs., părerea mea este că cei care, real, pot soluționa o problemă prin trafic de influență sunt 2-3, maximum 5. În rest, sunt niște oameni care fac un ban în plus”, e de părere avocatul Victor Panțâru, membru în Consiliul de administrație al Uniunii Avocaților din Moldova.

Pe aceeași lungime de undă sunt și opiniile avocatului Vitalie Nagacevschi, președintele Asociației Obștești „Juriștii pentru Drepturile Omului”:

„Există multe situații, foarte clare, când avocatul nu are niciun fel de influență asupra judecătorului sau procurorului, dar astfel justifică banii ceruți «pe deasupra» de la clientul său. În caz că problema nu se rezolvă din mersul firesc al justiției, avocatul spune că înțelegerea nu a mers și întoarce banii”.

„Avocații au o bună parte din vină. Prin acțiunile despre care am vorbit mai sus, ei alimenază percepția de corupție în justiție. Nu neg, există și vina procurorilor și judecătorilor, care dau hotărâri proaste sau au duble standarte, dar cea pe care o poartă avocații este mult mai mare.

Problema este că, de foarte multe ori, înşişi clienții vin cu propunerea de a da bani pentru a-și rezolva dosarul. Și atunci, dacă refuză, avocatul riscă să fie considerat un avocat slab, fără relații.... Am simțit asta pe pielea mea.

Eu, de exemplu, prefer să renunț la contractul cu un client care insistă pe astfel de chestii. Sunt însă avocați care acceptă banii fără a avea o intenție reală de a-i transmite cuiva. Şi, dacă problema nu se rezolvă de la sine, ei întorc banii și atât”, spune Panțâru.

„Traficul de influență al avocaților se descoperă fie în baza unor provocări, fie în baza unor denunțuri. Ca să se meargă mai departe, e foarte complicat, pentru că avocații înşişi nu denunță, iar posiblitățile de investigare ale organului de urmărire penală sunt limitate. Eu cred că este vorba mai degrabă de niște imposibilități decât de niște intenții, pentru că PA și CNA și-ar dori niște dosare mai răsunătoare cu judecători și procurori cercetați penal. Bineînțeles, cu expeția unora care fac parte din categoria intangibililor”, a explicat în continuare avocatul Nagacevchi.

Cazul Mihail Murzac, studiu de caz în baza sentinței

Fostul procuror general interimar, Mihai Murzac, acum avocat condamnat  la 4 ani de închisoare cu suspendare, a estorcat 45 de mii de euro de la Serghei Cazachevici, cunoscut om de afaceri din Bălţi, ajuns în custodia ofiţerilor Anticorupţie pentru defrişarea ilegală de pădure, și pentru 15 mii de euro de la Ion Morei, fost secretar al Consiliului Suprem de Securitate, figurant în dosarul terenurilor de la Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din comuna Stăuceni. Dosarul a fost gestionat de PCCOCS.

-- Deschide.MD scria anterior că, la un moment dat, infracțiunea comisă de Murzac căpătase note amuzante și se lăsa ușor comparată cu „prostia omenească” din poveștile lui Ion Creangă: Morei îi dădea zeci de mii euro pentru rezolvarea problemelor sale penale, în timp ce tot el colabora cu ancheta, își recunoștea vinovăția, iar procurorii anticorupție - conform practicii - îl trimiteau acasă.

Altfel spus, Murzac a cerut și încasat 60 de mii de euro fără a mitui, la rându-i, pe cineva, procuror sau judecător, ca să rezolve problema celor doi clienţi ai săi. Hazul – demn de condeiul marelui Caragiale – este că, în instanţă, Murzac a pretins că a influenţat procurorul, dar, atenţie, prin argumentele aduse în favoarea clienților săi!

Din sentința dată lui Murzac:  „Recunoaște toate cele indicate în rechizitoriu, se căiește de cele întâmplate, nu a mituit nicio persoană cu funcție de răspundere, cu demnitate publică din organele date”.

În fine, o precizare de autor: nu neagă nimeni, nici măcar cu titlu de glumă, că procurorii şi judecătorii iau mită, câtă vreme există dosare penale pornite în baza unor astfel de bănuieli. La fel, nimeni nu neagă că sunt  mulți clienți care se complac în postura de victime ale corupției și îi tot dau cu adagiul că a lua mită este o infracțiune, a da mită e o necesitate, probabil tot de ei inventat.

În 2017, potrivit Raportului Procuraturii Anticorupţie, în instanţă au fost expediate patru dosare asupra unor procurori cercetaţi penal.