În Republica Moldova lipsesc mecanismele extrajudiciare pentru soluționarea cazurilor de malpraxis. Nu este prevăzut mecanismul asigurărilor de răspundere profesională în caz de greșeli medicale. De asemenea, nu există o autoritate care ar stabili gravitatea acestor greșeli. În același timp, numărul cazurilor de malpraxis crește în fiecare an. Concluziile se regăsesc într-un studiu de evaluare, realizat de Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM).

În cadrul unei conferințe de presă, avocatul Ion Dodon a spus că legislația Republicii Moldova nu cunoaște astăzi noțiunea de malpraxis, deși sub unele aspecte această categorie juridică este totuși reglementată de Codul Penal, care încriminează erorile medicale comise din neglijență de către un lucrător medical, erori care au adus daune sănătății pacientului sau au dus la decesul acestuia. Nu este prevăzută însă răspunderea penală pentru cauzarea de daune pacientului în cazul când dauna este de gravitate medie și ușoară. La fel, nu sunt prevăzute mecanisme eficiente de protecție de malpraxis, cu excepția instanței de judecată.

Vanu Jereghi, director IDOM, a menționat că, de zece ani de când Institutul monitorizează cazurile de violare a drepturilor omului în sistemul medical, cea mai mare problemă întâmpinată este că se rămâne cu aceste cazuri pe masă sau expertiza durează ani de zile.

„Există cazuri difuzate și în presă, când rudele plâng pe holuri, medicii le închid ușa și spun că nu este vina lor. Cu cât mai departe mergem, cu atât cazurile sunt mai multe. Mergând cu cazurile în judecată, ne ciocnim de situația în care nu avem posibilitatea de a obține o expertiză de alternativă și este foarte greu să combați ceea ce ți-a scris un medic. Mai ales că este o solidaritate medicală”, a spus directorul IDOM. Potrivit lui, medicii ar recunoaște că au greșit dacă nu ar rămâne singuri în fața problemei.


Radu Bobeică, jurist în cadrul IDOM, spune că direcția potrivită în cazul abordării acestui subiect este neadmiterea, pe cât e posibil, a greșelilor medicale pe viitor și, totodată, reducerea impactului negativ asupra stării pacientului. Medierea amiabilă dintre medic și pacient ar trebui prevăzută în legislație ca o precondiție până să se ajungă în instanța de judecată. De asemenea, ar trebui să existe practica asigurărilor medicale pentru cazurile de malpraxis.

Potrivit Rodicăi Gramma, conferențiar universitar și expert în drept medical, medicii recunosc că activitatea medicală are un risc foarte înalt de greșeli. Aceste riscuri pot fi generate de sistemul de sănătate, de calitatea echipamentului, de rezultatele examenelor de laborator sau chiar de comportamentul bolnavului. Medicii și-ar dori să existe practica asigurărilor medicale pentru malpraxis, ca să aibă de unde să plătească dacă se ajunge în situația în care pacientul solicită despăgubiri.

Arcadie Astrahan, expert în drepturile omului și politici medicale, a adus exemplul mai multor țări, menționând că state ca Suedia, Finlanda, Australia merg pe modelul de stabilire a legăturii dintre greșeală și stabilirea recompensei. Modelul suedez este mai apropiat de consumator pentru că se reduc cheltuielile de judecată și formal pacienții nu au nevoie de un ajutor juridic calificat. Potrivit expertului, există o piață mare a asigurărilor în cazul greșelilor medicale. În Germania până la 18 cazuri din 100 ajung în judecată, restul sunt compensate extrajudiciar.

După includerea tuturor recomandărilor, inclusiv din partea experților internaționali, studiul va fi trimis autorităților centrale, implicit Guvernului.