Biblioteca Judeţeană din Craiova „Alexandru şi Aristia Aman”, în parteneriat cu ziarul online „Cuvântul Libertăţii”, a găzduit dezbaterea incitantă „Războiul informaţional, ameninţare la securitatea naţională”, prilejuită şi de lansarea lucrării coordonate de Iulian Chifu şi Oazu Nantoi, ambii cu expertiză în materie, intitulată „Război informaţional: tipizarea agresiunii informaţionale a Federaţiei Ruse”.

Discuţiile, moderate de ziarista Marga Bulugean, au fost consistente, vii, deplin argumentate, prin conexiuni logice, aportul consistent, ştiinţific şi metodologic al autorului Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pentru afaceri strategice, securitate şi politică externă, cadru universitar la SNSPA, autor al mai multor lucrări de specialitate, Narciz Bălăşoiu, director al Centrului de Prevenire a Conflictelor şi Early Warning, Anatol Şalaru, fost ministru al Apărării în Republica Moldova, Marian-Jean Marinescu, europarlamentar, şi general maior (r.) Ion Pâlşoiu.

Definind războiul informaţional – parte a războiului hibrid – ca o creare de realităţi alternative, prin pervertirea adevărului obiectiv, realizată pe baza datelor, faptelor şi argumentelor concrete, răstălmăcirea lui prin utilizarea unor bucăţi de fapte de adevăr, selectate, interpretate, combinate cu raţionamente alterate, prin utilizarea de silogisme, sofisme, propagandă, interpretare forjată, totul împănat cu o multitudine de minciuni, Iulian Chifu, într-o exprimare elevată, aproape exhaustivă, în intervenţiile sale, a sedus realmente asistenţa.

Referirile avizate ale acestuia au vizat o multitudine de aspecte: bătălia naraţiunilor alternative, pervertirea percepţiei printr-o combinaţie de operaţiuni psihologice, obiectivele războiului informaţional, militarizarea informaţiei în Federaţia Rusă, formulele de contracarare, inclusiv la nivelul alianţei europene, războiul de troli și altele. Calibrând, la nivelul fiecărei ţări, tematici aparte, în afara celor de interes general şi a obiectivelor specifice, pasând vina tuturor relelor lumii către SUA, NATO, UE şi Occident, Federaţia Rusă chiar atinge formule de influenţare a deciziei la nivel politic, strategic şi de securitate prin intermediul spaţiului public, al mass-media, al grupurilor de opinie „alternative”, al presiunii publice. Exemplele oferite, prin studii prelungite în timp, cu referire şi la securitatea cibernetică, au conferit dezbaterii un interes maxim.

Chiar în deschiderea dezbaterilor, care s-au bucurat de o sală plină, redactorul-şef al cotidianului „Cuvântul Libertăţii”, jurnalistul Mircea Canţăr, a făcut o prezentare a cărţii „Război informaţional: tipizarea agresiunii informaţionale a Federaţiei Ruse”, punctând calitatea scriiturii şi densitatea conţinutului, dintr-o perspectivă jurnalistică.

„Am citit cartea şi pot spune că este o lucrare bine scrisă, o lucrare densă, articulată şi interesantă. Are şi ceea ce numim, în limbajul jurnalistic, studiu de caz. Ni se propune o prezentare a conceptului de război informaţional, cum se duce războiul informaţional în documentele ruseşti, militarizarea informaţiei în Federaţia Rusă, cum funcţionează războiul informaţional, componentele sale şi formele de contracarare. Un capitol aparte îl reprezintă războiul de troli. Sunt foarte multe exemple, în cuprinsul acestui volum, care îndeamnă la reflectare”, a subliniat jurnalistul Mircea Canţăr, remarcând, deopotrivă, strădania şi perspicacitatea autorilor.

Despre munca asiduă de documentare care a stat în spatele acestui volum, ce numără nu mai puţin de 542 de pagini, a vorbit şi Narciz Bălăşoiu, director al Centrului de Prevenire a Conflictelor şi Early Warming, el fiind unul dintre cei care au colaborat la realizarea cărţii.

„Lucrarea este rodul unei munci extrem de laborioase, chiar istovitoare, de un an de zile. În spatele său se află un proiect de cercetare mai amplu, pe care domnul profesor Iulian Chifu l-a coordonat. În prima parte, veţi găsi o identificare a principalelor tematici ale războiului informaţional al Federaţiei Ruse în România şi Republica Moldova: teme de tipul scutului antirachetă de la Deveselu, cum România este definită ca un vasal pentru imperialiştii occidentali, cum destrămarea Uniunii Europene reclamă ca România să nu mai fie un susţinător atât de fervent al acestui parcurs euro-atlantic”, a oferit o prezentare a volumului Narciz Bălăşoiu.

„În cea de-a doua parte, veţi găsi o evaluare destul de robustă a modului în care principalele trusturi media din spaţiul public românesc se comportă în acest mediu, cumva afectat de patologiile comunicării. Veţi regăsi filtrate şi evaluate principalele televiziuni şi publicaţii, care au şi pagini online, şi platforme virtuale, reţele de socializare. Avem o serie de grupuri de Facebook, care sunt monitorizate cu precădere”. În cea de-a treia parte a lucrării este expus cazul Republicii Moldova, autorii apreciind că acolo nivelul de penetrare a războiului informaţional este „unul deosebit de mare şi capacitatea propagandei ruse de a influenţa spaţiul public este unul net superior”.

Într-o expunere profesorul Iulian Chifu a prezentat esenţa războiului informaţional, pornind de la conceptul de bază şi până la a detalia formele de manifestare ale acestuia şi modalităţile prin care poate fi contracarat. „Războiul  informaţional are la bază nevoia de a crea o realitate alternativă – falsă şi dirijată, evident – care este alcătuită din bucăţi de adevăr, interpretări, silogisme, foarte multă minciună, capete de ştiri ce vin din surse absconse şi care, ulterior, trec, printr-o spălare a ştirilor, prin mass-media de mainstream. Obiectivul unei operaţiuni de natură informaţională este aceea de a altera decizia, de a o orienta prin captarea unor grupuri de cetăţeni a căror opinie să fie dirijată”.

Plecând de la proiectul de cercetare, autorii au identificat trei paliere pe care se poartă războiul informaţional. Prima categorie ţine de o serie de elemente vizibile, cum ar fi: propaganda, dezinformarea, măsuri active şi război de troli. Modalitatea de contracarare, sunt de părere autorii cărţii, este comunicarea strategică. „Cel de-al doilea nivel al studiului ţine de lobby. Cei care instrumentalizează o operaţiune informaţională folosesc purtători de mesaj, formatori de opinie, decidenţi, oameni politici, care au un public – practic, se cumpără acest public – şi care sunt de acord, pe sume de bani, să insereze ceea ce au primit de la finanţatori. Este extrem de dificil, pe acest al doilea etaj, să faci deosebirea între opţiunea unui om, convingerea sa şi, de partea cealaltă, ingerinţa unei operaţiuni informaţionale. Instrumentarul de contracarare vine clar din zona de intelligence. Numai serviciile de informaţii pot să urmărească cum vin banii, de unde vin, cum vine comanda, unde are loc întâlnirea şi dacă este vorba de o prezentare genuină sau este vorba despre un element al războiului informaţional”, a detaliat profesorul Iulian Chifu modul cum se operează pe acest nivel. Pe cel de-al „treilea etaj” al războiului informaţional, autorul a plasat operaţiunile informaţionale de natură militară, operaţiuni psihologice – recrutare, condiţionare, război troli, distrugerea unei personalităţi.

Un subiect ce a captat atenţia a fost referirea la războiul de troli, definit ca una dintre cele mai importante arme ale războiului informaţional al Rusiei. „De ce şi-ar bate cineva capul şi ar plăti sume importante de bani pentru a comenta după nişte ştiri? De ce să arunci cu bani pentru un obiectiv pe care, de altfel, eu îl consideram absolut marginal. Câtă audienţă pot avea comentariile de sub o ştire? Studiul ne-a permis să identificăm faptul că doar anumite subiecte erau selectate spre a fi comentate. Dacă, spre exemplu, pe un site, aveam o medie de trei-patru comentarii, pe un număr de nouă-zece ştiri, care vizau strict aspecte de natură strategică, de substanţă, de Federaţia Rusă, de Putin, aveam 350-400 de comentarii. Studiul acestor comentarii ne-au relevat două categorii mari de comentatori. Comentatorul genuin, cel care are o opinie şi vrea, în mod natural, să se exprime. Şi războiul de troli, respectiv cineva care, plătit, răspândeşte un scenariu. Se lucra în echipe de trei, care răspândeau acel scenariu, dându-şi replica. Unul marşând pe o chestiune extremă, celălalt contracarându-l pe partea cealaltă, dar în limitele stabilite de scenariu, şi al treilea, care vine împăciuitor. Trolii sunt etichete şi lucrează în 15 site-uri, în 20 de postări, ei nu îşi reprezintă acolo postura de persoane”, a explicat mecanismul profesorul Iulian Chifu.

Deloc întâmplător, echipa de cercetători a ales, pentru acest proiect, România şi Republica Moldova, profilul celor două ţări fiind la poli opuşi. „În Republica Moldova avem toate formele de manifestare ale războiului informaţional de generaţia întâi, în spaţiul public. Nu trebuie să cauţi, să identifici, să umbli la lucruri foarte subtile. Spaţiul public al Republicii Moldova este controlat, în proporţie de 80% de Federaţia Rusă. Când spun 80% nu mă refer la instrumente media, ci la audienţă şi sursa ştirilor. Sunt ştiri care sunt scrise în Federaţia Rusă, sunt preluate de agenţii de ştiri şi ajung la mass-media de mainstream de limba română, din Republica Moldova, ele fiind purtătoare ale ADN-ului original”, a remarcat profesorul Iulian Chifu. În România, potrivit studiului, din cauza unei respingeri naturale a ceea ce vine din spaţiul estic rus, instrumentarul folosit în războiul informaţional este sub radar. „Elementele care nu sunt evidente, care nu sunt extrem de vizibile, le regăsim aici. Din analiza celor două componente şi punerea lor în comun, am reuşit să facem tipizarea războiului informaţional al Federaţiei Ruse, care este aplicabil peste tot. Elemente şi componente le-am găsit şi în vestul Europei. Am avut o solicitare să facem acest studiu în Germania, în Balcanii de vest, în SUA. Sunt spaţii libere unde acest război se derulează. Între timp, lucrurile au evoluat”, a conchis autorul, care a trecut în revistă generaţiile a doua, a treia şi chiar a patra de război informaţional care s-au dezvoltat deja.

Europarlamentarul Marian-Jean Marinescu a subliniat faptul că reacţia Europei ar fi trebuit să fie mai fermă în faţa expansiunii Federaţiei Ruse. „Nu cred că Europa a reacţionat corect la ceea ce s-a întâmplat în ultimii 15 ani şi a permis Rusiei, de fapt lui Putin, să ajungă în situaţia în care este acum. Influenţa economică a ruşilor în Europa a crescut foarte mult. Ei au avut o tactică foarte bună pe energie, în primul rând, dar şi pe alte direcţii. Au cumpărat, în Europa, reţele de distribuţie de energie şi au acest avantaj al gazului. Dar, în acelaşi timp, au permis foarte multe investiţii în Rusia şi, în momentul acesta, economia Europei depinde de materia primă şi de investiţiile de acolo. Au investit foarte mult şi în acest război informaţional. Europa a început, totuşi, să se schimbe şi să îşi ia măsuri, dar într-un ritm lent”.

Europarlamentarul a evidenţiat faptul că, în acest moment, există, la nivelul Uniunii Europene, un punct comun de informaţii, o comisie care se ocupă cu lupta împotriva terorismului – care include şi cyber security. „S-au alocat bani pentru cercetare pe Apărare şi alte acţiuni de acest gen. Însă este foarte greu să demarezi nişte acţiuni – care este evident că sunt necesare – dacă nu ai o prevedere în tratat. Apărarea, securitatea nu sunt politici europene în Tratat şi totul se face pe o reacţie la tot ceea ce s-a întâmplat şi la o presiune de la câteva state”, a afirmat europarlamentarul Marian-Jean Marinescu, concluzionând că „Rusia nu poate fi contracarată decât într-un singur fel: nu război, dar oricum foarte ferm şi foarte clar”.

Invitat la dezbatere, fostul ministru al Apărării în Republica Moldova, Anatol Şalaru, a vorbit despre modul în care se derulează războiul hibrid de către Federaţia Rusă. „În 2015, când am fost numit ministru al Apărării în Republica Moldova, am avut ocazia să cunosc pe viu ce înseamnă războiul hibrid, dus de Federaţia Rusă împotriva Republicii Moldova. Am avut întâlniri cu oficiali NATO, cu miniştri ai Apărării şi le-am solicitat tuturor ajutor pentru a contracara acest război hibrid. Şi nimeni nu ştia cum se face acest lucru, dimpotrivă îmi spuneau că Rusia duce acest război hibrid din 1992, de la războiul din Transnistria. Acest război hibrid a fost dus la noi şi cu ajutorul politicienilor moldoveni. Anul trecut am vorbit şi la tribuna summit-ului NATO despre acest război hibrid. Germania şi alte ţări europene nu au crezut în acest război hibrid până nu au căzut şi ei victime. Abia anul trecut, la summit-ul NATO de la Varşovia, s-a vorbit despre contracararea acestui război. Astăzi, Moldova este supusă tuturor aspectelor războiului informaţional”, a punctat politicianul moldovean.

Ion Pâlşoiu s-a referit la ceea ce înseamnă securitate şi apărare, în general. „Foarte puţini înţeleg ce înseamnă securitate şi ce înseamnă apărare. Securitatea cuprinde apărarea sau apărarea cuprinde securitatea? Toţi vorbesc, dar nu înţeleg. Din punctul meu de vedere, securitatea este o stare măsurabilă, la un moment dat, al procesului de securitate, care cuprinde toate domeniile vieţii sociale: politic, cultură şi învăţământ, sănătăţii, economic şi al apărării. Ceea ce înseamnă că apărarea este parte componentă a securităţii, care este foarte importantă, dar nu este cea mai importantă. Cel mai important domeniu al securităţii, după părerea mea, este factorul politic, care conduce toate celelalte domenii. Acesta trebuie să conducă pe baza legii fundamentale, interesului şi obiectivelor naţionale. Al doilea cel mai important domeniu este sănătatea. Fără oameni sănătoşi nu poţi să faci performanţă în nici un domeniu. Apoi este învăţământul, cultura. Fără oameni pregătiţi nu poţi să faci nimic, nici în domeniul politic, cel militar sau economic”, a scos în evidenţă domeniile fundamentale de acţiune, care trebuie avute în vedere de către fiecare stat, gen. (r) Ion Pâlşoiu, punctând, între acestea, şi domeniul militar ca fiind unul „foarte important pentru securitatea fiecărui stat”.

sursa: Cuvântul Libertății