Deschide.MD a fost la punctul de trecere „Cuciurgan-Pervomaisk” unde de două luni se desfășoară controlul comun moldo-ucrainean. În acest control comun sunt implicate patru servicii – Poliția de Frontieră și Serviciul Vamal din partea R. Moldova și Serviciul de Grăniceri și Serviciul Fiscal din partea Ucrainei. La prima, etapă polițiștii noștri efectuează un „contorol relaxat” – ei înregistrează doar pe acei cetățeni străini care vor să treacă un control al pașapoartelor.

Pornim, odată cu răsăritul soarelui, spre punctul de trecere Cuciurgan de la sectorul Poliției de Frontieră din Ștefan Vodă. Acolo suntem aşteptaţi de şeful sectorului, Sergiu Martin, în uniformă de poliţist, care seamănă mai curând cu îmbrăcămintea unui baseball-ist american. Îl surprindem trăgând dintr-o ţigară şi sorbind meditativ dintr-o ceşcuţă cu ceai.

Pătrundem în habitaclul unei Dacia Duster cu numere ale Ministerului de Interne. Trebuie să ajungem la Palanca – un drum care ne va lua, am cronometrat, vreo două ore. După un timp, ni se alătură alte două automobile, unul dintre care e al Serviciului Vamal, iar altul al unei firme care merge la Cuciurgan pentru niște lucrări. Se formează astfel un convoi, ceea ce îţi dă un sentiment de soliditate şi importanţă...

În drum spre Palanca, unde trebuie să ajungem la 7:30, discutăm despre drumurile noastre, de altfel, foarte bune. „Așa drumuri, pentru noi sunt bune, iar pentru ucraineni sunt lux!”, este una dintre replici aruncate în glumă. Abia ajungând pe drumurile ucrainene înțelegem cât de tare se îngroșase gluma: ne hurducam ca niște colhoznici în caroseria unui camion.

Controlul comun la Cuciurgan funcționează după un concept realizat încă în anul 1997. A fost nevoie de 20 de ani, ca polițiștii noștri să ajungă la Cuciurgan. Controlul comun presupune conlucrarea a patru servicii: Poliția de Frontieră și Serviciul Vamal (din partea Republicii Moldova) și Serviciul de Grăniceri și Serviciul Fiscal (din partea Ucrainei). La acestea se mai pot alătura și serviciile fitosanitare și cele de brokeraj. Cuciurganul este cel mai mare punct de trecere la frontieră moldo-ucraineană. În luna iulie, se înregistra un trafic de 16.000 de traversări timp de 24 de ore: aproape ca pe Aeroportul internațional Chișinău.   

Înainte de a ajunge pe drumurile ucrainene, trebuie să traversăm punctul de trecere „Palanca -Maiaki – Udobnoie”, singura legătură dintre Ucraina „continentală” și Basarabia de sud. Mai este, de fapt, un drumeag, pe la Zatoca, dar e mai puțin important. Aici, între Maiaki și Udobnoie se află acea porțiune de drum, de 7 kilometri, care aparține Republicii Moldova, dar care a fost oferită Ucrainei în scopuri logistice. Camioanele,  în mod normal, tranzitează teritoriul republicii noastre, pătrunzând în Maiaki, trecând apoi pe lângă Palanca și ieșind, în cele din urmă, la Udobnoe, localitate situată în fosta regiune Bugeac. La Maiaki, transportatorilor li se oferă niște bilete de tranzitare, fără controlul al pașapoartelor.  

 

Când se punea problema deplasării polițiștilor de frontieră la punctul de trecere „Cuciurgan-Pervomaisc”, chestiunea primordială se referea la securitatea lor. E vorba, totuși, de o țară care înfruntă un război nedeclarat. S-a propus, la început, escortarea zilnică a polițiștilor de frontieră spre Cuciurgan, dar s-a ajuns la concluzia că această măsură va necesita prea multe resurse umane și financiare. S-a stabilit apoi că patrula noastră va circula în regim organizat pe teritoriul Ucrainei, anunțând la fiecare jumătate de oră dispeceratul că totul e ok. „Agent-șef Tudorică, MAI 8263 e în Șirokaia Balka, împreună cu vama. Tot normal”: cam aşa.  Dispeceratul, la rându-i, pune în caz de forţă majoră partea ucraineană la curent. Dacă apare o problemă, ucrainenii sunt datori să se implice. „E o procedură stabilită verbal, nu e vorba de un document în acest sens”, spune Sergiu Martin. 

Ajunși la Palanca, Martin ne cere pașapoartele, pe care le pune într-o mapă, alături de o lista a polițiștilor și a vameșilor care se îndreaptă la Cuciurgan. Pe listă se aplică o ștampilă, iar cei prevăzuţi acolo nu trebuie să suporte controlul pașapoartelor. Astfel, ei se pot afla nelimitat pe teritoriul Ucrainei, evident, în scop de serviciu. Numai reporterii și muncitorii de la firma cu pelicula fumurie (din cel de-al doilea automobil care ne forma convoiul) prezintă pașapoartele la control. Este cel mai rapid control vamal pe care l-am trecut vreodată!...

— S-a decis să călătorim în baza listelor și a legitimațiilor. Așa e mai bine pentru toată lumea, mai spune Martin, văzându-ne deopotrivă fericiţi şi nedumeriţi.

— Listele, continuă el, se fac în fiecare zi, în trei exemplare; peste acestea se aplică ștampilele moldovenești și ucrainene. O listă rămâne la Maiaki, a doua ajunge la Cuciurgan, iar a treia rămâne la polițiștii noștri. Scurt și limpede.

Aflăm de la polițiști că o tură la Cuciurgan durează 24 de ore, dar, în realitate, ajunge și la 30 de ore, adăugându-se câte două ceasuri pentru tur şi retur, apoi încă unul pentru aşa-zicând predarea ştafetei şi autoturismului către tura următoare.

Ieșim din Maiaki și ajungem pe un drum în şantier. E artera care leagă oraşul Reni de Odesa. După aproximativ 15 minute, ne pomenim pe o cale din cale afară de denivelată. Înaintăm încet, cu prudenţă. După o jumătate de oră, un polițist raportează dispeceratului că deplasarea se desfășoară fără probleme.

Într-o oră și jumătate ajungem la Cuciurgan unde staţionăm vreo zece minute la barieră. Grănicerul de la barieră ne scrutează cu suspiciune.  E vreo problemă? Bineînţeles: chiar noi, reporterii, plus muncitorii care au venit să aplice pelicula fumurie peste cabina polițiștilor noștri. Grănicerul ucrainean, îmbrăcat în uniformă  de culoare deschisă, ca asemeni ostașilor americani, raportează că am sosit, apoi așteaptă o confirmare. După un timp, ni se permite să intrăm pe teritoriul Punctului de trecere al frontierei Cuciurgan: destul de mare, surprinzător de îngrijit, cu șapte piste de intrare și cu tot atâtea de ieșire. Steagurile ucrainene sunt peste tot, sunt și garduri vopsite în albastru și galben: simbolistica ucraineană abundă.

De noi se apropie doi grăniceri ucraineni, care aruncă priviri în pașapoarte, apoi introduc datele noastre în telefoanele mobile.

— Vitki? Șo hocete robîte? – ne întreabă grănicerul în limba lui Şevcenko. Oficialii ucraineni au obișnuința de a-ți vorbi în ucraineană chiar dacă știu perfect că nu ești de-al lor, apoi trec la limba rusă, dar ca şi cum ţi-ar face o favoare: „Ăștia au dreptul să nu știe ucraineana, îs moldoveni, totuși!”.  

E stranie procedura de verificare, pentru că procesul de acreditare pentru Cuciurgan a fost unul serios: la Serviciul de Grăniceri de la Kiev, la Serviciul Fiscal de la Odesa, iar informația le-a fost transmisă și ei știau despre venirea noastră. Grănicerii verifica însă de șapte ori.  De aceea, după ce a mai trecut o bucată de timp, pentru orice eventualitate, ei fotografiază și adeverințele de jurnaliști. „Să o fotografiem și pe asta”. Cei doi grăniceri se țin scai de noi. Avem permisiunea să vorbim cu oricine, în afară de grănicerii ucraineni. De fapt, nu am primit nicio informație de la ei. Nici cel mai vag comentariu, nici măcar la întrebarea „Cum e să lucrezi cu moldovenii?” nu am primit răspuns. Au ordin să tacă mâlc! Asta e situația. Îl întreb, la un moment dat, pe un grănicer care stă de gardă lângă noi, ce fel de pașapoarte folosesc cel mai des transnistrenii. I-am zis că e o informație pentru mine, că nu voi face referire la el. Răspunsul a fost atât de vag, încât s-a înțeles că transnistrenii folosesc de cele mai dese ori pașapoarte moldovenești și, totodată, rusești. „Păi, moldovenești sau rusești?”, țin să precizez. „Nu vă pot oferi asemenea informație”, zice grănicerul, iar eu renunț să-l mai iscodesc.

Aflăm apoi că, potrivit informațiilor oferite de ucraineni, cei mai mulți transnistreni se folosesc de cetățenia rusească.  

După controalele și instrucțiunile de rigoare (ce avem voie să filmăm și să fotografiem), suntem duși la cabina poliției de frontieră a R. Moldova. Aici stau trei polițiști care abia așteaptă să li se încheie tura și care nu sar de bucurie, aflând că vor mai sta aici încă vreo două ore, ca să ne ia și pe noi cu ei în mașină. Dacă în fiecare tură sunt 3 polițiști de frontieră, iar în total, cinci ture, la Cuciurgan lucrează cam 12 polițiști.  

Poliţiştii ne salută binevoitor, chiar dacă sunt obosiţi. În 15 minute va începe o şedinţă cu participarea Poliţiei de Frontieră, Serviciului Vamal al RM, Serviciului de Grăniceri şi cel al fiscal din Ucraina. La şedinţă participă şi un reprezentant al EUBAM. Suntem lăsați să facem niște poze de protocol și rugați să ieșim, chiar dacă urmează să se discute chestiuni de statistică și incidentele care, de altfel, nu s-au produs pe timp de noapte.

Moldovenii oferă informații cu privire la numărul de persoane străine care au decis să se înregistreze, iar ucrainenii le spun câte intrări și ieșiri au avut loc timp de 24 de ore și, eventual, câte incidente. Șeful de schimb este un polițist pe numele său Seul; el ne spune că tura a fost liniștită, fără încălcări. „Timp de 24 de ore au fost înregistrați 89 de cetățeni străini. La această etapă noi înregistrăm numai persoanele cu cetățenie străină, la dorința acestora, cu timpul vom trece și la controlul total, al tuturor pașapoartelor”.

Băieții de la EUBAM, vreo trei la număr, sunt foarte de treabă, numai că nu vor să vorbească cu presa. Zic că nu au mandat în acest sens și că serviciul de presă din oficiul central va răspunde la toate întrebările. Aflăm totuși că ei au misiunea de a monitoriza controlul comun la Cuciurgan. Chestiunea care îi preocupă pe cei de la EUBAM în mod special este prevenirea contrabandei cu mărfuri accizabile – țigări și alcool, asta de fapt, îi preocupă și pe ai noștri.   

Două sunt chestiunile care ne interesează în mod special la Cuciurgan. Presa de la Tiraspol a scris că polițiștii verifică toate persoanele care intră în Republica Moldova și le ștampilează pașapoartele. Ne mai interesează și cât de înfuriați sunt polițiștii noștri pe așa-zișii grăniceri din Transnistria, care se află la punctul de trecere Pervomaisk. Pretinsele autorități de la Tiraspol ziceau că, aflându-se cot la cot, polițiștii noștri și grănicerii transnistreni o să înceapă să tragă unii în alții, pentru că ei să urăsc de moarte, iar asta ar cauza un nou război. Nimic mai fals: polițiștii noștri nu sunt înarmați, iar grănicerii transnistreni nici măcar nu se văd de la Cuciurgan. „Ăștia de la Tiraspol îndrugă numai prostii. Noi nu putem să intrăm pe teritoriul Ucrainei înarmați”, ne spune un polițist. De ura față de grănicerii transnistreni nici nu poate fi vorba.  

Nu este adevărat nici faptul că Poliția de Frontieră verifică pașapoartele tuturor străinilor care traversează punctul de trecere. Verificarea și ștampilarea pașaportului se face doar la dorința persoanei străine. Polițiștii noștri nici măcar nu intră în autobuze, persoana care deține pașaport străin se apropie proprie de polițist și îl roagă să fie înregistrată. Se face pentru comoditatea cetățeanului străin, odată înregistrată la vamă, nu mai este nevoie de o înregistrare la biroul de migrație și azil sau la secția de pașapoarte, timp de 72 de ore.

Transnistrenilor, de fapt, nici nu le pasă de poliția noastră de frontieră. Chiar dacă se folosesc de pașapoarte ucrainene sau rusești, ei nu sunt obligați să se înregistreze, pentru că au viza de reședință în regiunea transnistreană. Cei care se folosesc de pașapoartele Republicii Moldova, la fel, nu au nicio obligațiune să se înregistreze. Unii călători cu automobile înmatriculate în regiunea separatistă nici nu știu că la punctul de trecere se află polițiștii moldoveni, alții au auzit de la știri, dar zic că prezența lor  nici nu se simte.   

„De ce ar trebui să ne deranjeze prezența polițiștilor moldoveni? Nu avem nicio obiecție, absolut! Chiar îmi pare că punctul de trecere a început să lucreze mai repede”, ne spune o doamnă care pleacă în Ucraina.

„Întrebarea e pentru ce se face asta? Pentru depistarea bandiților? Dacă omul lucrează, nu încalcă nimic, nu cred că trebuie controlat. Dar acum probleme nu sunt, niciun fel de probleme. Singura problemă sunt cozile”, spune un locuitor din regiunea transnistreană.  

Niște tineri afirmă că prezența polițiștilor moldoveni nu are niciun efect asupra lor. „Dar unde se vede că poliția este aici? Noi nu am simțit deloc acest lucru. Nici când intrăm, nici când ieșim. Despre asta se vorbește, însă nimeni nu a simțit prezența lor”, spune tânărul de la volan.

Nimeni dintre călătorii din mașinile cu numere de Transnistria nu a criticat controlul comun. Posibil, trebuia mai multă insistență.  

Apropo, mașinile cu numere de Transnistria circulă bine mersi pe segmentul de frontieră controlat de autoritățile oficiale ale Republicii Moldova. Singura condiție este ca șoferul, proprietarul automobilului, să fie rezident din regiunea transnistreană, cel care nu îndeplinește această condiție este trimis acasă. Nu-l va ajuta nici procura, nici mandatul, nimic.

O femeie iese dintr-un autobuz de pe ruta Chișinău-Odesa și se apropie de poliția noastră cu pașaportul. Procedura de înregistrare durează foarte puțin. Ea e cetățeancă ucraineană, în ultima perioadă locuiește în R. Moldova, are nevoie de ștampilă în pașaport, ca să nu aibă probleme cu permisul de ședere. Șoferul autobuzului are numai cuvinte de laudă. „E foarte bine. Este un plus că nu trebuie să te înregistrezi, să faci diferite chestii la biroul de la Hârbovăț. Este foarte comod pentru cetățenii străini care intră și ies din R. Moldova”, spune el.   

Într-un colț al punctului de trecere se află două vagoane de culoare verde, care sunt folosite pe post de loc de odihnă pentru polițiștii și vameșii noștri. Unul a fost oferit de ucraineni, tot ce e în interior a fost adus de moldoveni. În unul dintre vagoane doarme un broker, care nu prea are treabă la Cuciurgan, deoarece pe aici nu are loc un trafic de mărfuri.

Serviciul Vamal reprezintă sistemul fiscal al Republicii Moldova la Cuciurgan. Agenții economici din R. Moldova însă nu exportă prin Cuciurgan, de aceea, vameșii efectuează mai curând o prezență decât o activitate atare.  

Guvernele moldovean și ucrainean s-au înțeles ca până la sfârșitul anului 2017 să fie instituit controlul comun la toate punctele de trecere internaționale de pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Acest control va permite prezența autorităților moldovene pe toate cele 457 de kilometri de frontieră care nu este controlată de Chișinău acum.  

Plecăm de la Cuciurgan în jurul orei 11 dimineața împreună cu polițiștii obosiți după o tură prelungită - 30 de ore de ore fără somn.