O afacere prosperă nu este sută la sută doar muncă. Ingredientul primordial îl constituie dragostea față de ceea ce faci și plăcerea cu care o faci.

El este un simplu băiat de la țară, care datorită dragostei nestăvilite față de pământurile moldovenești și-a transformat visul într-o vocație. Vorbim despre Alexandru Zavtoni - Oprea, fermierul care deține o gospodărie țărănească cu același nume în localitatea Grătiești.

Vocație moștenită de la bunei

Cu toate că creșterea piersicilor nu este o idee inovativă, Alexandru o percepe ca pe una unică. Și chiar dacă au fost mai mulți factori care l-au influențat să inițieze această afacere, povestea a început încă de mic copil, atunci când a moștenit de la bunei două rânduri de piersici și alte două de prune. Încă pe atunci, lui Alexandru i se arăta a fi un fruct valoros. Observând că majoritatea străinilor sunt atrași de piersici, a crezut în valorificarea pământului. A pornit aventura și a sădit o livadă de patru hectare jumătate, sau mai exact 2050 de copaci.

Soția și cele două fiice îl susțin în toate. Cele mici se pare au prins dragostea față de această îndeletnicire. Cu toate că este foarte greu, această afacere îl motivează pe Alexandru să rămână în țară. Fermierul a mai sădit un hectar de vie și încearcă să facă față dificultăților prin muncă și perseverență. De asemenea, lucrul în echipă contează, iar pentru a culege roada, antreprenorul angajează oameni. Numărul celor care lucrează în livada lui Alexandru variază în funcție de cantitatea de fructe care urmează să fie livrată într-o zi sau o perioadă respectivă. La sortarea piersicilor lucrează, de asemenea, patru angajați.

Calitatea e întotdeauna o prioritate

Pentru Alexandru calitatea contează. De aceea, fermierul face tot posibilul să ofere piersici 100% naturali. Aceștia, însă, nu dispun de certificat Bio, în primul rând, din cauza faptului că piersicul e un arbust foarte fin și este deseori atacat de dăunători (făinare, diferite ciuperci, insecte). Cu toate acestea, fermierul încearcă să reducă la minim utilizarea substanțelor chimice și să ofere un produs cât mai sănătos. La propria inițiativă, pentru a fi sigur de calitatea fructelor sale, fermierul își asigură un certificat la Centrul de Sănătate Publică care reprezintă unul din cele mai scumpe și valoroase certificate din Moldova.

Soiurile de care este mândru, Alexandru, sunt patru la număr: Favorit Morettini (soi italian), Collins, Jersey land și Redhaven. Pe parcursul lunii iulie fructele se coc, iar perioada maximă pentru încheierea procesului de recoltare variază de la 1 la 14 august. Producătorul spune că livada care o îngrijește are soiuri deosebite pentru că stau pe rădăcină de migdal. Mai exact, sămânța de migdal crește un an de zile, apoi aproape întreg copacul se taie și se face altoire cu unul din soiurile de piersic.

De mână cu experimentele

Mereu optimist, deschis pentru idei inovaționale, trăiește din plăcere și nu consideră munca sa un serviciu. Când afară plouă, fermierul spune că are timp liber și atunci își face planuri noi de viitor. Nu îi este frică de eșec, de aceea, experimentează foarte mult, zicând că trebuie să ai rezervă un plan B, pentru orice eventualitate. Rentabilitatea piersicului este zece ani de roadă, ținând cont de faptul că pomii rodesc după al treilea sau al patrulea an, când pot fi strânse circa două - trei căldări de fructe. Și ca să fie sigur de viitorul său, a plantat un soi adus din Franța - Perhaven, un soi Italian Spingcrest și viță de vie - Victoria. Iar, recent și-a propus un nou scop, să descopere ce reprezintă fructul de cătină sau goji.

Prin greutăți spre stele

Pentru a face față provocărilor, tânărul fermier la început de cale implica toate rudele, iar unele din ele priveau sceptic afacerea, fiind ferm convinse că va eșua. Când a primit subvenții de la Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură (AIPA) și s-a ales cu locul 2 la concursul Asociației Națională a Tinerilor Manageri din Moldova (ANTIM) pentru cel mai bun business plan, Alexandru și-a îndreptat umerii și a privit încrezut spre viitor, demonstrând tuturor că a reușit.

Agricultorul a spus că cea mai mare problemă este comercializarea produsului. „Piața este imprevizibilă. Dacă astăzi totul e bine, mâine magazinul poate să nu te contacteze și atunci nu-l poți convinge să ia producția. Pe lângă management, contează relațiile și viteza. Există un paradox, când tu ai mult - toți au mult și atunci prețul nu mai are importanță, încerci să găsești numitorul comun pentru a nu pierde roada”, a afirmat Alexandru. Aproximativ 90% din producția sa și-a găsit piețe de desfacere, cumpărătorii de bază fiind rețelele Green Hills Market sau Linella. Recent fermierul a fost contactat și de compania Pegas, care va cumpăra o cantitate de doar 25 de kg pe zi. Celelalte 10% din fructele din livadă nu se pierd, pentru că piersicile sunt foarte bune pentru țuică, iar părinții lui Alexandru se pricep să o facă.

Un aspect important este că piersicul este un pom foarte greu de întreținut. De exemplu, dacă curățarea unui măr în primăvară costă 5 lei, apoi curățarea unui piersic costă 7 lei și astfel, cheltuieli sunt mai mari decât la alți copaci putem întâlni la toate etapele de îngrijire ale acestui pom.

Alexandru ne asigură că acesta este doar începutul și va face tot posibilul pentru a nu dezamăgi consumatorii, fiind mereu printre primii.

Sursa: madein.md