Comitetul pentru Unitate și Bunăstare (CUB) solicită autorităților competente să demareze o anchetă asupra circumstanțelor în care au fost semnate anexele noi (2021) la Contractul dintre Gazprom și Moldovagaz din anul 2006, pentru a afla din ce motive cineva are nevoie să finanțeze regimul separatist de la Tiraspol, iar prin reprezentanții săi din Consiliul de Administrație al SA Moldovagaz, să acumuleze datorii uriașe pentru care cetățenii R. Moldova ar putea fi puși la plată.

Într-un comunicat pe Facebook, CUB a constatat că, după conferința de presă din 27 septembrie, 2022, susținută la IPN, reacția unor actori ai sectorului public și privat nu a fost de a aduce clarificările solicitate de semnatarii Declarației CUB ”Criza gazelor în RM: între duplicitate și sărăcie”, ci de a distorsiona subiectul.
 
În special, CUB observă cu îngrijorare că factorii decizionali au încercat să devieze discuțiile, manipulând opinia publică și inducând în eroare societatea în privința stării reale a lucrurilor în ceea ce privește conținutul și efectele modificărilor adoptate la 29 octombrie 2021, prin Anexa N.19 a Contractului semnat de Moldovagaz.
 
”În aceste condiții semnalăm următoarele:
 
1. Mesajul Declarației CUB a fost de a informa cetățenii Republicii Moldova cu privire la caracterul nefast al modificărilor la Contractul GAZPROM-SA Moldovagaz (29 octombrie 2021), modificări care au cerut astfel prezența unui oficial al Guvernului RM la Moscova. Conform amendamentelor agreate de Guvernul RM în Anexa N.19, SA Moldovagaz procură gaze naturale de la Gazprom pe datorie, oferind o parte considerabilă din acest volum regimului separatist fără plată, știind cu siguranță că nu vor urma niciun fel de achitări la volumele furnizate de gaze.
 
2. După cum am menționat și la Conferința CUB, formula de livrare a gazelor în stânga Nistrului era reflectată și anterior, în Contractul din 2006, dar formula conținută la punctul 1.1. era mult mai ambiguă și interpretabilă, astfel încât volumul transmis regimului separatist, i.e. sponsorizarea regimului de la Tiraspol, era calificat ca fiind ”opera Moscovei”, nu a unei companii moldo-ruse înregistrate în RM, în care acționar este guvernul Republicii Moldova.
 
3. Acuzată de-a lungul ultimilor ani că este sursa supraviețuirii regimului separatist, Moscova a decis să elimine această ambiguitate, oferind în anul 2021 o propunere de modificare a prevederilor contractului său vechi prin transmite responsabilitatea furnizării de gaze naturale în stânga Nistrului pe umerii acționarului minoritar (Guvernul RM).
 
4. Modificarea nouă se regăsește la p.1.1.2. și prevede că decizia de furnizare a gazelor naturale pentru consumatorii aflați în Transnistria aparține Guvernului RM: gazele naturale sunt oferite SA Moldovagaz, care este responsabilă de achitarea lor ulterioară către Gazprom, ea fiind totodată responsabilă de colectarea plăților pentru gazele livrate pe malul stâng al Nistrului. În acest fel, datoriile acumulate la achitarea pentru gazele consumate nu mai pot fi atribuite conducerii concernului Gazprom, ci eminamente Consiliului de Administrație al SA Moldovagaz, care dispune prin votul direct al acționarilor săi de livrările de gaze pe malul stâng al Nistrului.
 
5. Atragem atenția celor interesați că, dacă contractul din 2006 prevedea la p.1.3. posibilitatea încheierii directe a contractelor Gazprom-Transgaz (Transnistria), evitând situația acceptării unor datorii formate de către regimul secesionist din stânga Nistrului, conform noilor modificări la contract, acționarii din SA Moldovagaz sunt cei care autorizează livrările de gaz, fără a avea nici cea mai mică garanție asupra achitării volumelor de gaze livrate. În plus, legislația cu privire la societățile pe acțiuni obligă reprezentanții Gazprom să părăsească ședința Consiliului de Administrație, atunci când se decide livrarea gazelor spre Transnistria, oferind astfel reprezentanților Guvernului Republicii Moldova toate pârghiile de a continua ori nu autorizarea livrării de gaze naturale malului stâng, evident – un alibi pentru Gazprom, care nu mai poate fi acuzat în aceste circumstanțe că ar sponsoriza regimul separatist. Înțeleg oare aceste nuanțe oficialii care dezmint faptele conținute în amendamentele recente la Contract, credem că nu.
 
6. După cum se știe, autoritățile separatiste de la Tiraspol reușesc să supraviețuiască politic și economic numai datorită volumelor uriașe de gaze naturale pe care le primesc din partea concernului Gazprom și pe care nu le achită de loc. Aceste practici vicioase au condus la acumularea a unor datorii de peste 9 mlrd $, dintre care 1,1 mrld $ au fost acumulate recent, adică după semnarea modificărilor la Contractul Gazprom-SA Moldovagaz din 29 octombrie 2021. Moldovagaz nu a solicitat și nu a primit plata pentru livrarea gazului, dar nici nu a reziliat contractele de livrare. Considerăm motivele invocate de autorități, care nu permit întreruperea livrărilor de gaze către consumatorii din stânga Nistrului, drept false. Oricând, TiraspolTransgaz ar fi putut încheeia contracte directe de livrare a gazelor naturale cu Moldovagaz, însă autoritățile Gazprom au urmărit și au obținut ca autorizarea privind livrarea de gaze (care nu vor fi achitate) malului stâng să aparțină legal autorităților guvernului central al Republicii Moldova.
 
7. În aceste condiții, CUB solicită autorităților competente să demareze o anchetă asupra circumstanțelor în care au fost semnate anexele noi (2021) la Contractul din anul 2006, pentru a afla din ce motive cineva are nevoie să finanțeze regimul separatist de la Tiraspol, iar prin reprezentanții săi din Consiliul de Administrație al SA Moldovagaz, să acumuleze datorii uriașe pentru care cetățenii Republicii Moldova ar putea fi puși la plată. Ideea după care Republica Moldova obține energie electrică la un preț mai favorabil de la GRES (Kuciurgan) este falsă și manipulatoare: economiile făcute astfel sunt de 15 mln $ anual, în schimbul unei datorii de 1,12 mlrd $ (consum anual neplătit în stânga Nistrului) și pe care Moscova le califică drept parte integrantă a restanțelor acumulate de către SA Moldovagaz, cu potențialul de a fi utilizate, aici și acum, ca o bâtă politică împotriva independenței energetice efective a Republicii Moldova”.