Novaya Gazeta a publicat o investigație despre, Laundromat, spălătoria rusească care relevă numele a unor agenți FSB implicați în spălătorie. Novaya Gazeta vorbește despre 76.000 de tranzacții bancare de spălare de bani. Au fost prezentat și un top de cinci bănci rusești prin care au fost spălate cele mai mare sume și un top de 10 bănci din străinătate unde au ajuns cele mai mari sume de bani. Tot Novaya Gazeta a publicat și numele a doi agenți FSB care ar fi implicați în schema spălării de bani.

În septembrie 2014 la Chișinău au sosit două persoane care au venit de la Moscova cu o misiune specială, scrie Novaya Gazeta. Vameșii moldoveni puteau să fie surprinși de faptul că ambele persoane aveau pașapoarte noi emise în aceeași zi de către MAE al Rusiei și cu o zi înainte de sosirea la Chișinău.

Ambii bărbați aveau peste 30 de ani și îi chema Aleksei Șmatkov și Evgheni Volotovschi. Ambii erau ofițeri în cadrul direcției K a FSB-ului, care se ocupa de informațiile care țin de sistemul de creditare și financiar al statutului. Cei doi agenți au venit la Chișinău pentru a intermedia o înțelegere între serviciile secrete ale celor două state privind o anchetă comună în cazul spălării a 22 de miliarde de dolari prin intermediul sistemului judecătoresc din Republica Moldova.

Ofițerii FSB au fost însoțiți de către un angajat al Ambasadei Ruse. După ce au petrecut două zile în Chișinău, Volotovski și Șmatkov s-au întors la Moscova. De atunci, potrivit autorităților moldovene, serviciile speciale ale Federației Ruse au început să creeze obstacole în investigația spălării de bani, iar oficialii moldoveni au început să fie supuși unui tratament abuziv la intrarea în Federația Rusă.

Jurnaliștii de investigație din mai multe state au analizat 76.000 de tranzacții care au demonstrat că cele mai mari sume de bani au ajuns în Danemarca – 954.500.000 de dolari, Hong-Kong 929.500.000 de dolari, China – 916.500.000, Cipru 871.000.000 și Rusia 730.000.000 de dolari.  

Operațiunea s-a desfășurat prin intermediul a două companii înregistrate în Marea Britanie, care cereau intermedierea a companiilor offshore care erau înregistrate de regulă în insulele Belize.

Aceste două companii semnau contracte de oferire reciprocă a creditelor în valoare de 100.000.000 – 800.000.000 de dolari, iar garantul în cazul acestor tranzacții au niște firme din Rusia conduse de un cetățean moldovean. Acest lucru permitea examinarea cauzelor de nerambursare a datoriilor de către judecătoriile din Republica Moldova.

Înainte de 2014, pentru a transfera banii furați în străinătate se semnau niște contracte de livrare conform unei scheme de import inexistent. Deci banii se ajungeau în afara Rusiei ca urmare unor importuri de mărfuri care nu aveau loc de facto. Apoi însă serviciul vamal al Rusiei a implementat un registru electronic de evidență a importurilor, iar schema aceasta nu a mai fost posibilă. De aceea, corupții ruși trebuia să se găsească un document care ar permite transferul banilor peste hotare. Acest document este decizia judecătorească. Luând în considerare că deciziile judecătorilor ruși costă foarte scump, s-a decis să se apeleze la judecătorii din Republica Moldova.

Cum funcționa această schemă. la început erau doar două companii off-shore, care existau doar pe hârtie. O companie emitea celeilalte un împrumut de 500 sau chiar 800 de milioane de dolari. Atunci când venea vremea întoarcerii datoriilor, o companie venea la alta cu rugămintea de a întoarce datoria. Desigur, compania care a luat banii nu are de unde să îi întoarcă. La acest moment apare garantul – un cetățean moldovean care administrează niște companii rusești. Toți acești oameni merg în judecată moldovenească unde companiile offshore cer înapoi 800 de milioane de dolari. Desigur cetățeanul moldovean declară în instanță că nu are acești bani. Atunci în schemă apar companiile ruse garant care zic că au acești bani și că ele pot oferi toată suma. Banii sunt scoși din conturile companiilor rusești și transferați în Republica Moldova. În Republica Moldova acești bani erau convertiți în valută străină și transferați în Letonia de unde ajungeau lejer în alte state europene.