Mașina propagandistică a Kremlinului a început să forțeze tema unionismului, a limbii române și a Transnistriei în contextul alegerilor anticipate din 11 iulie. Postul NTV a difuzat un reportaj în care se face aluzia că Republica Moldova calcă pe urmele Ucrainei, alegând România și Occidentul în detrimentul Rusiei. Maia Sandu este prezentată drept unionistă, iar pacea de pe Nistru este foarte fragilă în contextul procesului de schimbare a puterii. Materialul despre Republica Moldova începe în minutul 25:30. 

„Devenind independente, statele post-sovietce, după 30 de ani, nu s-au învățat să trăiască de sine stătător. Aproape fiecare dintre republicile surori îl caută pe fratele mai mare. Ele cred că garanția independenței este refuzul de tot ceea ce este rusesc”, se arată într-un reportaj al postului rusesc NTV difuzat pe 2 mai.

Reportajul descrie consecințele pe care ar urma să le îndure Republica Moldova urmare a apropierii de România. „Moldova își caută identitatea în apropierea maximă de România. Nici românii nu au cea mai bogată viață, ei se bazează pe dotațiile europene, însă în comparație cu moldovenii, ei trăiesc bine”, spune jurnalista Irada Zeinalova, menționând că Maia Sandu urmărește „integrarea totală” a republicii cu România.

Jurnalista face o comparație între R. Moldova și Ucraina, cea din urmă având de suferit din cauza faptului că a ales doar Occidentul în defavoarea Rusiei. „Nu este greu să calculezi consecințele alegerii dure”. Este amintită și Transnistria unde nimeni nu va îmbrățișa „dorința Maiei Sandu de a fi alături de România”. Se menționează și afirmația Maiei Sandu făcută în plenul APCE despre faptul că limba română va fi introdusă în Constituție după ce în Parlament va fi o majoritate gată să voteze schimbări în legea supremă.

Dizolvarea Parlamentului și alegerile parlamentare din 11 iulie sunt prezentate ca o luptă a Maiei Sandu cu socialiștii pro-ruși ai lui Dodon, în fond, o luptă a Occidentului contra pro-rușilor.

Igor Tuleanțev, fost șef al organizației „Liga tineretului rus” spune că oficializarea limbii române este de fapt pregătirea unui fundament legislativ pentru unirea Republicii Moldova cu România. În acest context este amintită și Transnistria care ar fi opus rezistență la începutul anilor 1990 anume tendințelor unioniste.

Totodată relațiile „bune” între cele două maluri ale Nistrului sunt prezentate ca fiind foarte fragile în contextul eventualei schimbări a puterii în Republica Moldova.