Ex-ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Nicu Popescu, a vorbit într-un interviu pentru Deschide.MD că interesele R. Moldova nu trebuie să fie apărate pe culoarele instituțiilor internaționale, că Rusia rămâne cea mai mare amenințare la adresa securității R. Moldova, că nu există un plan agreat al marilor puteri cu privire la R. Moldova și că o eventuală realegere a lui Igor Dodon în funcția de șef de stat va însemna pentru R. Moldova corupție și izolare internațională.

Stimate domnule ministru Nicu Popescu, în cadrul unei conferințe de presă Igor Dodon a afirmat că a discutat cu Macron, Angela Merkel și SUA despre conflictul transnistrean, iar în cursul anului viitor s-ar putea ajunge la reglementarea acestuia și reintegrarea Republicii Moldova. Ca fost ministru de externe ne puteți spune dacă  Igor Dodon a avut întâlniri oficiale cu liderii mai sus menționați în cadrul cărora a discutat reglementarea conflictului transnistrean? Sau dacă pur și simplu au existat niște discuții serioase cu cei invocați de Igor Dodon despre reglementarea transnistreană?

Întâlniri formale în format bilateral nu au avut loc. Probabil, au existat niște scurte schimburi de păreri în culoarele unor reuniuni internaționale, dar pentru adevăratele discuții de substanță în vederea promovării intereselor Republicii Moldova în plan internațional, diplomația de culoare nu este suficientă. Ea poate suplimenta, dar nu poate substitui întrevederile și vizitele bilaterale. Că să promovezi interesele Moldovei trebuie să ai întrevederi bine pregătite, care durează deseori mai multe ore și în cadrul cărora ajungi la anumite înțelegeri, și apoi revii acasă cu un caiet de sarcini pe care trebuie să îl implementezi. Or aceste lucruri nu se fac pe culoare. Fără discuții structurate, pregătite, instituționalizate, cât și un președinte și prim-ministru care pot promova interesele țării peste hotare, diplomația noastră rămâne în mare parte în stare de incapacitate.

Există un plan al marilor puteri pentru Republica Moldova  așa cum lasă să se înțeleagă Igor Dodon?

Nu există nici un plan agreat între marile puteri. Am discutat în detalii despre reglementarea transnistreană și cu instituțiile UE, și Germania, și Franța și SUA, și multe alte state europene. Am petrecut câteva ore în întrevederea dnei Maia Sandu cu Cancelarul german Angela Merkel și convingerea mea este că nu există nici un plan agreat de marile puteri. În același timp știm bine că președintele promovează ideea de recunoaștere internațională a neutralității Moldovei. Această idee a fost promovată și de Vladimir Voronin în perioada celui de-al doilea său mandat. La acea etapă UE a spus foarte explicit că nu vor sprijini o astfel de idee pentru că așa ceva ar restrânge dreptul suveran al Republicii Moldova de a-și alege singură politică externă. 

Ideea în sine este nocivă pentru că ar limita dreptul suveran al Moldovei de a decide pe ce domenii, în ce măsură și cu ce state ar trebui să coopereze Moldova pentru a-și asigura securitatea, chiar și în condițiile în care și-ar păstra neutralitatea constituțională. Astăzi, mai multe state UE sunt foarte ostile noțiunii de recunoaștere internațională a neutralității, inclusiv state nealiniate ca Suedia sau Finlanda. Din perspectiva lor, neutralitatea trebuie să fie un lucru pe care un stat poate să și-l asume prin propria constituție, dar în același timp poate să și renunțe fără a fi la cheremul altor puteri. Neoficial, există politicieni și în UE care speră că recunoașterea internațională a neutralității Moldovei ar contribui la stabilizarea relațiilor cu Rusia. Senzația mea este că promotorii acestor idei speră că dacă președintele american Trump va fi reales, tensiunile ruso-ucrainene se vor reduce în urma unor progrese în implementarea acordului de la Minsk, iar discuțiile franco-ruse referitoare la o nouă arhitectură de securitate europeană vor avansa, atunci s-ar putea crea și anumite condiții pentru a forța nota în dosarul transnistrean în 2021 sau 2022. Deci aș spune că la etapă actuală nu există un plan al marilor puteri, dar există anumite forțe politice care speră că în următorii 1-2 ani s-ar putea crea niște condiții mai propice pentru un astfel de plan. Deci cred că trebuie să fim foarte vigilenți, dar și conștienți de faptul că marea majoritate a statelor europene sunt state mici și medii care sunt destul de alergice la orice tentative ale statelor mari de a-și impune unilateral agenda. Așa că Moldova are foarte mulți aliați potențiali cu ajutorul cărora poate naviga sau chiar rezista dacă este nevoie, acestei potențiale curente geopolitice. 

Care sunt acele forțe politice despre care spuneți că ar putea forța nota în dosarul transnistrean?

Forțarea notei înseamnă tentative de a forța reglementarea transnistreană din contul libertății Republicii Moldova de a-și alege singură cursul de politică externă, în pofida preferințelor societății noastre, din contul renunțării la o parte din suveranitatea țării, inclusiv prin gesturi de genul referințelor la dl Krasnoselski drept ‚președinte’. Deci în plan intern forțarea notei se încearcă de către președintele Dodon. Un conflict prost soluționat poate fi mai destabilizator pentru Republica Moldova, decât un conflict „înghețat”.  

Ați spus mai sus că alături de Maia Sandu ați avut mai multe ore de discuții cu cancelarul german Angela Merkel. Cum vede Angela Merkel și Germania atât reglementarea transnistreană dar și perspectiva aderării R.Moldova la UE?

Nu sunt în poziția să redau discuțiile private ale unor lideri și sigur nu pot vorbi în numele sau atribui anumite luări de poziție dnei Cancelar Merkel. Dar pot să spun că Germania sprijină foarte ferm apropierea Moldovei de UE și transformarea Moldovei într-un stat funcțional. Pe dosarul transnistrean Germania sprijină politica pașilor mici și măsurile de întărire a încrederii cu regiunea transnistreană, nu tentativele de a forța nota prin așa numitul plan comprehensiv de reglementare transnistreană.

Tot în cadrul aceleiași conferințe de presă, președintele R.Moldova a declarat că dacă Uniunea Europeană va lăsa ”pe mâna” României reglementarea transnistreană ar putea apare ”o nouă escaladare” pe Nistru. Cum comentați aceste afirmații și cum sunt percepute la nivel european aceste ”spuse” ale lui Igor Dodon?

România este stat membru UE. Politica externă a UE este implementată în numele statelor membre UE. Deci și pe dosarul reglementării transnistrene UE reprezintă România, iar România reprezintă UE. Problema e că astfel de atacuri la adresa reprezentanților UE, că este vorba de state membre că România, sau de ambasadorii europeni la Chișinău, crează probleme Republicii Moldova nu doar la București, dar și la Bruxelles și alte capitale europene. Astfel de declarații perpetuează atât izolarea internațională a Moldovei, cât și dezechilibrul euro-asiatic din politică externă a țării.

Ca fost ministru de externe și expert în domeniul relațiilor internaționale și de securitate cum ați defini actuala situație regională și care credeți că sunt principalele riscuri și amenințări la adresa Republicii Moldova?

Riscuri sunt multe. Într-un fel este foarte ușor să analizezi ce fac alte state în regiune și să te apuci să te lamentezi. Dar până la urmă capacitatea Moldovei de a schimba contextul regional este foarte modestă. De aceea, eu aș începe orice discuții despre riscuri cu analiza foarte minuțioasă  a propriilor vulnerabilități. Trebuie să fim foarte atenți la ce se întâmplă în jur, dar în loc să ne lamentăm trebuie să ne întărim capacitatea de a evita sau de a preveni unele lovituri care ni se aplică. Și aici revenim la corupție, la disfuncționalitatea instituțiilor statului, la un sector de securitate foarte slab, sub-finanțat și care nu are sprijinul politic necesar pentru a apară Moldova de amenințări externe, de subversiune, de finanțări ilicite, atât din afară, cât și din interiorul țării. Dacă tot suntem pe timp de pandemie, îmi permit și o paralelă cu capacitatea organismelor de a rezista în față virușilor. Orice organism afectat de mai multe boli simultan, obosit, cu imunitate scăzută poate cădea mult mai ușor pradă oricărui nou atac de viruși din exterior. Același lucru este valabil și pentru securitatea noastră. Amenințări din exterior vor exista întotdeauna, dar de noi depinde cât de rezistenți suntem în față lor.

Dacă este să vorbim de amenințările externe, există mai multe. Și pandemia COVID-19, și criză economică globală cauzată de pandemie, și încălzirea globală, secetele... sunt multe. Cât ține de securitate, practic principala sursă de amenințări la adresa securității Republicii Moldova rămâne Federația Rusă. Acesta este statul cu care Republica Moldova are cele mai multe contradicții și probleme.

Foarte des se invocă, uneori pe bună dreptate, existența unor elemente de război hibrid derulate de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova? Din experiența și datele dumneavoastră care credeți că sunt interesele și scopurile Federației Ruse în Republica Moldova?

Da, Moldova este un tărâm foarte propice, un fel de poligon în care sunt aplicate zeci de tactici de amenințări hibride: și finanțări ilicite de partide, și propagandă, și atacuri cibernetice, și prezența militară rusă, și alimentarea și menținerea conflictului transnistrean – toate aceste măsuri sunt amenințări hibride la adresa Moldovei. În același timp Moldova trăiește în aceste condiții de aproape trei decenii. Ba chiar aș spune că în mai multe domenii Moldova este ceva mai puțin vulnerabilă în față acestor amenințări decât era în anii 90 sau 2000. În ultimul deceniu Moldovei i-a reușit să își diversifice economia, să facă anumite progrese spre asigurarea energetică a țării inclusiv prin construcția aproape finalizată a gazoductului Iași-Ungheni-Chișinău, prin faptul că avem o presă mult mai pluralistă și mult mai dezvoltată decât până prin 2009... Chiar dacă situația rămâne foarte complicată, Moldova este într-o situație mai bună decât era acum zece sau douăzeci de ani.

Peste doar câteva luni în Republica Moldova vor avea loc alegeri prezidențiale. Ce ar însemna pentru Republica Moldova în plan extern un nou mandat de către Igor Dodon?

Corupție continuă și izolare internațională. 

Care ar fi consecințele continuării izolării internaționale pentru Republica Moldova?

Mai multă sărăcie, mai multă corupție, și mai multe riscuri pentru stabilitatea internă a țării. 

Nicu Popescu este director pentru ‚Europa Largita’ la Consiliul European pentru Relații Externe - ECFR, un centru de cercetare pan-european cu oficii în 7 capitale europene. În 2019 a fost ministru de externe al Moldovei. Anterior a activat în centre de cercetare la Bruxelles (2005-2007, Centre for European Policy Studies), Paris (Institutul Uniunii Europene pentru Studii de Securitate în 2013-2018, ECFR în 2018-2019) și Londra (ECFR între 2007-2012), dar și în calitate de consilier pentru politică externă al primului ministru în Moldova (2010, 2012-2013). Este (co-)autorul mai multor cărți apărute în SUA și Marea Britanie despre UE și conflictele post-sovietice, politică externă a Rusiei în Orientul Mijlociu, și promovarea democrației de către noile state membre ale UE.