Prim-vicepreședintele PRO România, Sorin Mihai Câmpeanu, tot el deputat în Parlamentul României, a efectuat de curând o vizită la Chișinău. Reporterii Deschide.MD au profitat de prezența lui în Basarabia pentru a-i adresa câteva întrebări legate de domeniile pe care le stăpânește în calitatea sa de rector președinte al Consiliului Național al Rectorilor din România, fost premier interimar (după demisia lui Victor Ponta), ex-ministru al Educației în România și mai nou, politician în echipa lui Victor Ponta. Interviul a avut loc la sediul PPEM - partid condus de colegul lor Iurie Leancă, iar discuția suprinde - pe alocuri - răspunsuri din partea ambilor politicieni.

- Reprezentanți o formațiune care își declară drept prioritate apropierea Basarabiei de România: Pro-România. În ce domenii de la noi ar trebui orientate, de predilecție, investițiile Statului Român?

Sorin Câmpeanu: Pentru a vă răspunde direct la întrebare, cea mai importantă investiție care trebuie făcută este cea într-o autostradă care să lege Basarabia de România. Este o problemă cu care ne confruntăm în mod paradoxal, de mult timp, în România și aceasta ar fi o primă investiție extrem de importantă pentru a susține efortul de apropiere a celor două maluri de Prut.   

Iurie Leancă: Dați-mi voie să fac o scurt istoric al proiectelor românești realizate în Basarabia. Ele au început în perioada când eu și Victor Ponta conduceam guvernele de la Chișinău și București. Datorită bunei relații dintre noi, copii din Moldova merg astăzi în grădinițe renovate, elevii merg cu autocare confortabile și sigure, femeile nasc în condiții decente la Centrul Mamei și Copilului, importante edificii de cultură au fost renovate, am inițiat proiectul gazoductului Iași-Ungheni și multe altele. Acum avem posibilitatea să promovăm proiecte directe între comunele înfrățite și acesta este un potențial foarte mare care trebuie exploatat. Toate aceste acțiuni trebuie să continue, doar că în alte ritmuri.

Tot, eu cu domnul Ponta discutam despre reparația tuturor podurilor de peste Prut, la fel și despre un supliment la pensie din partea statului român care să revină persoanelor cu venituri prea mici.

- Aceste suplimente financiare, nu credeți că ar trebui să fie oferite în primul rând pensionarilor cu cetățenie română?

Iurie Leancă: Nu cred că trebuie să fie discriminat nimeni. Cunosc mulți pensionari, printre care și tatăl meu care nu vor să ceară cetățenia română pentru că în 1944 nimeni nu i-a întrebat dacă vor să se dezică de ea. Ei așteaptă ziua în care vor merge la ghișeu și vor cere pașaportul român care să le reconfirme datele identitare pe care le au.

Sorin Câmpeanu: Eu aș vrea să revin un pic la subiectul suplimentelor pentru pensii. Eu cred că Dvs aveți dreptate (către reporterul Deschide.MD): din punct de vedere tehnic este mai fezabil să poți efectua acest supliment financiar în primul rând pentru cetățenii care dețin cetățenia română. Eu sunt o fire pragmatică și cred că, dacă vrei să faci un lucru bun, trebuie să-l etapizezi. Deci o privilegiere a cetățenilor români din Basarabia este o viziune mai corectă.

- Aveți de bună seamă convingerea că „Pro România” va putea debloca acest proiect important - autostrada „Unirii” - doar cu implicarea câtorva europarlamentari și neavând un cuvânt de spus în Guvernul de la București?

Sorin Câmpeanu:  Primii de pe lista „Pro România” sunt trei foști premieri și un comisar european în funcție. În Pro România sunt patru foști premieri, zece foști miniștri – este partidul care reunește cea mai bună expertiză profesională și de aceea cred că ar putea gestiona cel mai bine treburile unei țări în așa fel încât dezvoltarea economică să permită un suport financiar considerabil și pentru Basarabia. Mai mult decât atât, deviza noastră este „România puternică, România unită”.

Dacă e să ne mai referim puțin la potențialul pe care îl coagulează „Pro România”, vreau să vă zic că eu am șansa să prezidez ce mai mare rețea academică la nivel mondial: este vorba despre Agenția Universitară a Francofoniei, care reunește aproape 1000 de universități din 113 țări, iar poziția este câștigată prin vot. Această idee de valorizare a expertizei atât în interiorul regiunii cât și între regiuni este un alt exemplu în care unirea dă rezultate și care eu cred că în secolul XXI este singura cale de progres.

Și, ca să revenim la întrebarea Dvs: Pro România își propune să obțină un rezultat cât mai bun în alegerile europarlamentare. Aceste alegeri au o importanță mare pentru Europa, pentru Parlamentul European și ar fi pentru prima dată când un cetățean moldovean se află pe un loc eligibil acolo. Este un lucru extrem de important ca și mesaj. Odată cu un rezultat bun pentru „Pro România”, se amplifică și șansele pe plan intern, în sensul în care crește foarte mult încrederea în Pro România și pe cale de consecință crește partidul ca entitate politică. Crescând Pro România se poate ajunge, și sunt convins că se va ajunge acolo, la o schimbare a majorității parlamentare, iar schimbarea majorității parlamentare presupune schimbarea Guvernului. Schimbarea Guvernului presupune venirea unor oameni competenți și profesioniști, care știu să diferențieze o situație din ce în ce mai rea - nu mă consider un expert în politică, dar o să spun, în lipsă de modestie, că mă pricep la cifre: cifrele arată foarte rău pentru viitorul României. Este nevoie de profesioniști care să facă aceste resurse cât mai eficiente și tocmai de asta este nevoie de o schimbare a modului de guvernare. În mod normal, noi ar fi trebuit să avem cel mai mult de câștigat din Președinția Consiliului Uniunii Europene, pe care România încă o deține. Atunci, însă, când ai pierdut prestigiul, gradul de apăsare financiară pe o țară crește, iar gradul de susținere a proiectelor generoase cum este acela de apropiere a României de Basarabia, au din ce în ce mai puține șanse.

- Avem totuși proiecte care bat pasul pe loc. Domnule Leancă, gazoductul Iași-Ungheni a fost lansat în 2014, iar termenele au tot fost amânate de la un an la altul. Ce sau cine a frânat acest proiect?

Iurie Leancă: Într-adevăr gazoductul a fost lansat pe 27 august 2014 de domnul Ponta și mine când eram premieri. Am auzit câteva versiuni, și apropo nu e vina Chișinăului. După plecarea domnului Ponta, la București s-a făcut o tentativă de a reevalua oportunitatea privind construcția acestui gazoduct, invocându-se că este un proiect politic și atunci Bucureștiul nu ar avea de ce să investească. Slavă Domnului că s-a schimbat mai apoi viziunea.

- Dar se auzea că și la Chișinău erau impedimente?

Iurie Leancă: Eu nu am auzit, cel puțin cât am fost la Guvern știam că se dorește. Din contra, chiar discutam o idee cu domnul Ponta ca să nu ne împrumută de la BERD și BEI dar să oferim posibilitatea unei companii de stat românească să facă o investiție în acest proiect. Repet, eu când am revenit în Guvern se investea multă speranță această conductă.

Sorin Câmpeanu: După mine, dacă suntem bărbați de stat, trebuie să recunoaștem că este nevoie de trei lucruri: Este nevoie de viziune, este nevoie de competență, și apoi, la fel de important, este nevoie de coerență și consecvență. Aș da un exemplu din domeniul educației pentru că acolo chiar mă pricep: trebuie să ai viziune, să știi care vor fi job-urile viitorului, unde ne va duce tehnologia în anul 2030? Ce va sta în spatele fiecărei profesii? Mai apoi este nevoie de competență ca să știi, dacă ți-ai pregătit obiectivele către care te îndrepți, cum le atingi. Este nevoie de profesioniști, de oameni care știu aluatul pentru a ajunge acolo și la fel de important este nevoie de competență și consecvență.

La fel s-a întâmplat se întâmpplă și cu proiectul de țară ce se referă la apropierea Basarabiei de România. Presupunând că a existat viziune așa cum am spus adineaori, a existat competență, proiecte, idei, comunicări, colaborări. Iată că ne-am împotmolit la partea de consecvență, unde suntem deficitari. Dacă competență și viziune mai avem, la partea de consecvență și coerență, o spun cu toată răspunderea și în cunoștință de cauză că ne lipsește cu desăvârșire.

- Dacă am justifica întârzierea gazoductului prin lipsa de consecvență, în ce s-au împotmolit, atunci, alte două proiecte care mie, cel puțin, îmi ridică semne de întrebare: eliminarea tarifelor la roaming și punctele comune la frontiera moldo-română care din start păreau irealizabile?

Sorin Câmpeanu: Sunt niște proiecte foarte importante pentru apropierea dintre Basarabia și România. Inclusiv eu, în aceste momente când vorbesc cu dvs, plătesc bani mulți pentru conversațiile cu cei din țară pentru că sunt în roaming. Tarifele sunt foarte mari. Din punct de vedere tehnic, da, este posibil ca aceste tarife să fie eliminate dar este o problemă de voință.

- Unde? La cine?

Sorin Câmpeanu: Este o problemă de voință politică în primul rând la nivelul părții române, la nivelul ANCOM. Au fost demarate aceste discuții, ceea ce este foarte bine. ANCOM este condus acum de fostul premier Sorin Grindeanu, care mi-a fost coleg de Guvern. Cât a fost premier gândea și susținea ideeea de renunțare la tarifele de roaming. A mai susținut și după aceea, acum văd că s-a blocat puțin și revenim la ceea ce am spus eu – o lipsă de consecvență. Nu este deloc o critică, pentru că nu este doar ANCOM singura strucutură care are decizia, dar este o chestiune de voință. Se fac pași înainte ca mai apoi să se facă înapoi. La fel și cu aceste puncte comune control. Ele trebuie privite în contextul în care România are ca obiectiv intrarea în Schengen. Într-o familie care are mulți copii, o familire unită, punctele de vedere nu se suprapun întotdeauna. Ele trebuie discutate, negociate. Trebuie întotdeauna ca lucrurile să fie construite în așa fel, încât să aibă de câștigat toți. Referindu-mă la intrarea României în Schengen, anticipez că în lunile următoare se va face anunțul, într-o primă etapă la nivel de aeroporturi. Punctele comune de control între România și Republica Moldova este un subiect evaluat să fie negociat în contextul Schengen.

- Domnul Leancă opera la un moment dat cu câteva idei noi de proiecte comune, cum ar fi crearea unui curriculum comun, a unei Academii de Științe comune, a unei Uniuni lingvistice și altele de pe dimensiunea educație și știință. Cât de posibile, pragmatice și într-un final realizabile sunt aceste idei?

Sorin Câmpeanu: Domnul Leancă a definit foarte clar componenta de viziune. În alte proiecte am avut viziune, competență și ne-am blocat la partea de consecvență. Pentru a avea un curriculum comun, ceea ce ar fi cu siguranță un lucru benefic trebuie ma întâi să avem un curriculm, ori noi asta tocmai credem că e o mare problemă în România.

Noi în România facem reformă după reformă, după reformă. Schimbăm curriculm în fel și chip, încercăm tot timpul să reparăm, în loc să pornim un proiect nou cu viziuni. Noi nu avem un curriculm despre care să spunem că, da, corespunde necesităților și cerințelor secolului XXI. Dacă noi nu avem acest curriculum este greu să vorbim despre acel curriculum unificat pentru România și Basarabia, mă înțelegeți?

În ceea ce privește posibilitatea de creare a unei Academii de Științe Comune, vă place sau nu vă place ceea ce am să vă spun, dar asta este realitatea: avem de a face cu probleme de mentalitate și orgoliu. Acest lucru este valabil pentru comunitățile academice de pe ambele maluri ale Prutului.

- Am vorbit până acum despre lucruri care depind de alții – de Guvern, de clasa politică, de anumite comunități. Dar în ceea ce privește colaborarea între universități, s-a făcut, oare, tot ce s-a putut? S-au epuizat toate mecanismele de apropiere a instituțiilor de învățământ superior din Basarabia și România? Vă întreb pentru că aici, lucrurile au depins în mare parte și de contribuția dvs. personală? Sunteți mulțumit de stadiul la care se află în prezent relațiile interuniversitare pe cele două maluri de Prut?

Sorin Câmpeanu: Când vorbim rezultate la nivelul universităților, trebuie să ne referim în primul rând la bursele oferite studenților basarabeni de către instituțiile universitare din România. Eu nu cred că asta este cea mai bună cale de apropiere a celor două maluri. Zic asta pentru că avem mii de studenți basarabeni, își fac studiile în România, după care pleacă în alte țări ca să muncească. Nu rămân nici la noi și nici nu revin în Basarabia. Eu cred că o măsură mai eficientă ar fi schimburile permanente de experiență, stagiile de scurtă durată și programele comune cum ar fi Erasmus.  Un alt aspect important - este nevoie de proiecte comune de cercetare. Pentru asta trebuie să existe reurse, iar pentru resurse trebuie să existe programe la nivelul Guvernului. Trebuie să existe susținerea în Parlamentul European ca finanțările europene să fie accesibile pentru programe desfășurate în cadrul unui parteneriat extins, cu un stat din afară precum Basarabia. Iar dacă coborâm discuția la nivel personal, eu până în 2016 nu am fost membru al niciunui partid politic. După 2016 am înțeles că doar prin demersurile noastre academice nu vom reuși să facem tot ce ne propunem și am decis să mă afiliez politic, tocmai pentru a reuși să punem în aplicare cât mai multe proiecte pe care le găsim oportune. Sigur că îmi reproșez că nu am făcut mai mult. Ca la fotbal: am încercat de multe ori și nu am reușit, dar asta nu înseamnă că nu voi mai încerca și în continuare. Conchid cu faptul că fiecare proiect comun, poate fi unul comun doar atunci când există voință din parte ambelor părți.

- Declarația Summitului de la Sibiu recurge la formulări foarte ambigue în ceea ce privește extinderea UE. Din punctul Dvs de vedere, care va fi soarta de mai departe a viitorului european spre care tinde Republic Moldova? Care ar fi cea mai scurtă cale: forțarea unei ReUnificări cu Țara-mamă sau depunerea unei cereri de aderare la UE?

Sorin Câmpeanu: Victor Ponta spunea că dacă Basarabia ar primi câte un euro pentru fiecare vorbă frumoasă și gând bun, ar fi o țară bogată. Trebuie depășită această etapă a vorbelor – până la unificare este nevoie de o apropiere, o susținere a apropierii astfel încât la un moment dat să trecem, de la termenul de apropiere, la cel de unificare. V-o spune asta cineva care a avut doar în ultimul an cred că 50-70 de întrevederi la nivel de președinți, prim-ministri, miniștri de externe și alți oficiali de rang înalt. Dacă îmi acordați prezumția de încredere, datorită întrevederilor multiple pe care le-am avut pe cele cinci continete, înțeleg oarecum câte ceva despre contextul politic internațional. În momentul în care folosești atât de efervescent termeni precum cel unificare, șansele scand. De aceea eu propun să avem etape serioase, acoperite tehnic, acoperite de fapte de apropiere pe mai multe linii, iar utilizarea termenului de unire să fie o consecință firească și acceptată de către actorii implicați.

- Aceste etape despre care vorbiți Dvs le puteți încadra într-un calendar imaginar?

Sorin Câmpeanu: Foarte bună întrebare. Cineva ar trebui să își asume negocierea acelui calendar imaginar. Apropierea depinde exclusiv de cele două state – România și R.Moldova. Procesul de unificare presupune un accept mai larg. Acest calendar ar depinde de voința dintre cele două țări. Fără acest calendar, cum bine ați utilizat termenul, al acțiunilor ce urmează, cred că rămânem la etapa vorbelor goale, a demagogiei și a ceea ce a spus Victor Ponta: cuvinte frumoase și vorbe bune. Noi, Pro România ca entitate politică nouă cred că deja am făcut ceva: includerea domnului Iurie Leancă pe un loc eligibil este o faptă concretă și vom continua așa.

- Domnule Leancă, sunteți diplomat de carieră. V-aș ruga să ne faceți o traducere a declarației Summitului de la Sibiu și să ne spuneți ce trebuie să înțeleagă cetățeanul din R.Moldova din acel document? Mai este loc pentru speranța unei eventuale aderări sau nu?

Iurie Leancă: „Les portes n etaient pas fermes” sau cum ar fi în traducere, ușele nu au fost închise. Mereu mai avem o șansă. Iar ca să revin la întrebarea adresată domnului Câmpeanu: faptul că noi nu avem nicio șansă să ne transformăm într-un stat funcțional înafara occidentului, după mine este o chestie axiomatică. Cum ajungem acolo: am zis cu România și prin România. E foarte simplu: ne armonizăm legislația, preluăm de fapt legislația din România și putem spune că avem legislație europeană. Ne interconectăm energetic și o facem prin România. Vorbeam de poduri, de autostrăzi și nu doar… Nu poți să depui o cerere de aderare până nu porți discuții în acest sens cu țările membre. În plus, nu știm ce fel de guvernare va fi la Chișinău și ce aspirații va avea aceasta: va fi una pro-occidentală, sau una care va bate pasul pe loc în cazul în care se va face cu socialiștii. Sincer vorbind, nu prea avem multe șanse: din cauza problemelor interne ale UE, din cauza că ne-am distrus imaginea în urma crizei din 2015. Atunci șansa cea mai mare este să creăm premize pentru ceea ce a spus domnul Câmpeanu – integrarea națională, de facto sau de jure. Este un termen pe care mi l-a sugerat domnul profesor Vasile Pușcaș (cel care a negociat aderarea României la UE). Că vor fi doua state românești, că va fi un singur stat, vor decide cetățenii de pe cele două maluri ale Prutului. Acum este important ca să facem această integrare. Doar prin faptul că la Chișinău sunt unii politicieni la Chișinău care strigă Unire, nu se va schimba nimic. Politicieni care - de altfel - nu au niciun partener la București.

Sorin Câmpeanu: Eu pot închei în felul următor: în calitatea mea de deputat în Parlamentul de la București, spun cu fermitate că România trebuie să rămână în albia valorilor europene, iar în ceea ce privește Parlamentul de la Chișinău, pot doar să sper că forțele ajunse acolo se vor uni în jurul acelorași principii.

- Vă mulțumesc!