Andrei Deviatkov, doctor în istorie şi cercetător principal al Centrului de studii postsovietice de la Institutul economic al Academiei de Ştiinţe din Rusia, a explicat într-un interviu acordat „Adevărul“ că federalizarea este o componentă obligatorie a retoricii despre statalitatea Moldovei. Această retorică a fost folosită activ de către Dodon în campania electorală, pentru a cuceri electoratul.

Andrei Deviatkov apreciază relațiile dintre România și Rusia ca fiind, în continuare, reci. „Pentru Rusia, România nu este doar un stat membru NATO şi UE, ci o ţară care promovează în aceste organizaţii cursul antirusesc şi care pledează în mod particular pentru amplificarea infrastructurii SUA şi NATO pe teritoriul său.   Pentru România, Rusia se asociază mai întâi de toate cu tragediile istorice. În acest context sunt văzute şi problemele actuale: legate de trecutul istoric, „pierderea” Basarabiei, problemele privind tezaurul. Pe de altă parte, Bucureştiul şi Moscova s-au obişnuit deja cu astfel de relaţii, când nu sunt nici aşteptări mari, nici temeri privind înteţirea situaţiei conflictuale. Rusia înţelege că statutul de membru al NATO şi UE al României oferă Bucureştiului posibilităţi în plus pentru realizarea viziunilor politicii externe, dar au şi anumite efecte în sensul abţinerii tendinţelor politicii româneşti, pe care Moscova le priveşte negativ. Spre exemplu, este vorba de relaţiile României cu Republica Moldova, în cazul în care acestea ar ieşi din limitele „dialogului de parteneriat”. La rândul său, Rusia nu pune nicio provocare existenţială României. Pe cetăţenii români mai mult îi interesează lipsa locurilor de muncă, corupţia, integrarea deplină în UE, deci mai întâi de toate problemele interne proprii”.   

Referindu-se la cursul politicii externe al Republicii Moldova după victoria lui Igor Dodon, Deviatkov a subliniat că, preşedintele nu are atribuţiile necesare în sfera politicii externe. Potrivit expertului, președintele poate juca un anumit rol în diferite scenarii ale politicii externe (spre exemplu, să reprezinte ţara la summit-urile internationale), dar aceasta e posibil doar cu acordul Parlamentului. „În al doilea rând, oricare politician care se află actualmente la putere în Moldova se confruntă cu câteva restricţii structurale care în mod serios îi limitează aria de manevrare, mai cu seamă în domeniul politicii externe. Astfel, FMI, UE, România şi alţi donatori occidentali au devenit pentru Chişinău principala sursă de finanţare, iar alternative în acest sens nu există. Fără influenţa străină, Republicii Moldova îi este greu să balanseze bugetul şi să garanteze stabilitatea macroeconomică. Pe lângă asta, în Moldova electoratul de dreapta este destul de puternic, mai ales acum, când diferenţa dintre Dodon şi Sandu, care a unit toate forţele de dreapta, a fost minimă, cel puţin jumătate din cetăţenii activi au pledat pentru schimbări şi pentru cursul european. Oricare schimbări serioase a politicii externe nu vor fi agreate de electoratul de dreapta.   Ca atare, poziţia lui Dodon pe problemele politicii externe, în cadrul campaniei electorale şi după, a devenit mult mai echilibrată. El nu pledează pentru ruperea relaţiilor cu UE, SUA sau România, ci pentru normalizarea relaţiilor cu Rusia, pentru echilibrarea cursului european şi de est al Moldovei. În linii generale, asta se încadrează în logica de acţiuni a Partidului Democrat aflat la guvernare”.

Expertul consideră că oricare încercare de a federaliza Republica Moldova se va confrunta cu obstrucţionare din partea flancului drept al Nistrului. „Din acest motiv, mie îmi pare că teza privind federalizarea nu a fost înaintată pentru a fi pusă în practică. Mai curând era vorba despre faptul că federalizarea este o componentă obligatorie a retoricii despre statalitatea Moldovei. Această retorică a fost folosită activ de către Dodon în campania electorală, pentru a cuceri electoratul. Astăzi, niciuna din forţele politice de la Chişinău nu are un plan concret de soluţionare a problemei transnistrene, aceasta este mai mult un obiectiv al luptelor politico-ideologice, nu vorbim despre calcule şi planuri concrete”.

Deviatkov consideră că  status quo-ul Transnistriei se vă păstra încă mult timp, din cauză relaţiilor internţionale tensionate, dar şi dinamica locală a conflictului. „ În urma crizei de încredere a relaţiilor între Rusia şi NATO, Rusia şi UE, oricare cedări serioare, chiar şi pe problema Transnistriei, nu prea sunt posibile. La rândul său, Chişinăul astăzi nu este gata să propună Tiraspolului nimic în afară de integrarea în baza Constituţiei actuale. Moldova a luat o poziţie negativă chiar şi în relaţia politicii „micilor paşi”, care a fost propusă în anul 2016 de către toţi mediatorii internaţionali prin eforturile active ale Germaniei în OSCE. Datorită măsurilor de trecere sub jurisdicţia sa inclusiv a operaţiunilor de import a Transnistriei, Chişinăul încearcă astăzi în mod unilateral să-şi întărească poziţiile în cadrul reglementării conflictului. Pe acest fundal, la Tiraspol rămân actuale concepţiile despre faptul că, oricare ar fi reglementarea, ea va trebui să propună nu pur şi simplu un power sharing (transmiterea de atribuţii semnificative), dar şi un sistem de garanţii pentru malul stâng al Nistrului (politico-militare, de limbă, de proprietate, etc.)”   

Referindu-se la perspectivele de dezvoltare a Transnistriei, Deviatkov declară că regiunea se află acum într-o situaţie social-economică extrem de grea. Potrivit expertului, principalul obiectiv este să depăşească indicatorii negativi de creştere a PIB-ului. „Economia din Transnistria şi-a epuizat rezursele de dezvoltare şi chiar cele de menţinere a status-quo-ului, în rezultat, statului îi este tot mai greu să finanţeze pe deplin cheltuielile sociale. În această privinţă se fac vinovaţi atât factorii externi, cât şi interni (impozite mari, modernizarea slabă a industriei, etc). Însă aceasta pe departe nu este prima perioadă grea din istoria postsovietică a Transnistriei. În plus, situaţia economică şi politică instabilă există în toată regiunea. În acest sens merită să mentionăm că Transnistria s-a învăţat să gândească nu doar strategic, dar şi tactic”.

Interviul integral îl citiți pe Adevărul.