Extinderea, chiar şi într-o perspectivă mai îndepărtată cu două, patru sau şase state a comunității europene „va  avea consecinţe grele asupra funcţionării UE”, consideră Luuk van Middelaar, istoric olandez, într-o analiză pentru AFP, preluată de mass-media europeană.

În acest sens, unii analiști se tem de repercusiunile asupra securității blocului UE, în condițiile în care conflictul de la ușa acestuia ar putea „dura ani de zile”, potrivit avertismentelor NATO, iar aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei se află în prezent sub control rusesc. La fel și în Republica Moldova, un vast teritoriu este controlat inclusiv prin puterea armelor, banilor, propagandei de un guvern-marionetă al  Federației Ruse.

Potrivit politologului Hendrik Vos de la Universitatea Belgiană din Gent, „este foarte greu să ne imaginăm o extindere (UE) în timp ce Ucraina este în război. Înainte de a începe negocierile de aderare, va trebui să existe o formă de soluționare a conflictului.”

„Dacă Ucraina s-ar alătura UE fără a fi şi membră a NATO, atunci riscul unui război viitor între Rusia şi UE ar creşte considerabil'', avertizează la rândul său istoricul olandez, Luuk van Middelaar. Statele care au fost membre ale Pactului de la Varşovia au aderat mai întâi la NATO şi ulterior la UE, iar Finlanda şi Suedia doresc să devină acum membre ale NATO tocmai pentru a beneficia de clauza apărării colective a acestei organizaţii.

Totodată, o nouă extindere a UE către Est ar putea conduce şi la ''un alt echilibru al puterilor'' în cadrul UE, şi anume pentru ţări precum Franţa, Germania sau Italia ar deveni mai dificil să-şi impună în interiorul blocului comunitar abordările în chestiuni precum mediul sau statul de drept. Aşa cum arată exemplele Poloniei şi Ungariei, preocupările în cauză pot fi văzute foarte diferit în estul şi în vestul Europei, remarcă Hendrik Vos.

Potrivit surselor citate, pe de altă parte, acceptarea candidaturilor Ucrainei şi Republicii Moldova ar putea oferi un nou elan, dorit mai ales de Germania, aderării ţărilor Balcanilor de Vest, blocate de ani în anticamera UE sau care nici măcar nu au primit statutul de candidat.

Luuk van Middelaar consideră că în lipsa unei schimbări instituţionale care ar elimina „regula unanimităţii în adoptarea deciziilor de politică externă survine riscul paraliziei unei Uniuni Europene ce şi-ar dori să-şi afirme rolul geopolitic pe scena mondială.

„Este dezolant să constatăm că prea de multe ori Uniunea rămâne tăcută, pentru că nu a reuşit să găsească o poziţie care să întrunească unanimitatea'', şi-a justificat marţi preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, mesajul ca decizii de politică externă obligatorii pentru toate statele membre la nivel european să poată fi luate doar cu o majoritate calificată, adică 15 din cele 27 de state membre şi care să însumeze cel puţin 65% din populaţia UE.