Semne diacritice

Kazahstan e ca o cutie neagră, nu se știe bine ce e în interiorul ei, dar se vede clar unde a căzut: în mâinile lui Putin, care a trimis, la solicitarea președintelui kazah Kasym Jomart Tokaev, circa 3 000 de „pacificatori” pentru a „stabiliza” țara vecină, cu o graniță comună de 7 600 km. Iar acolo unde intră „pacificatorii” ruși, procesul de „pacificare” durează. În Republica Moldova, de exemplu, durează de 30 de ani și nu i se vede capătul. E adevărat că în Kazahstan militarii ruși sunt intrați pe „termen limitat”, dar limitele nu sunt stabilite și, prin urmare, pot fi mereu schimbate, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național

Faptul că 500 de militari a mai trimis Belarus, 200 - Tadjikistan și 70 - Armenia, nu trebuie să ne înșele. Era dispus să trimită militari și Kîrgîzstanul, care face parte și el din Organizația pentru Securitate Colectivă, dar deputații kîrgîzi nu au reușit să se adune în număr suficient pentru a decide acest lucru. Cu alte cuvinte, Bișkekul nu a dorit și aceasta îl onorează.

Creșterea prețului la gazul petrolier lichefiat a fost scânteia care a aprins focul protestului politic. Însă viteza cu care s-au răspândit flăcările în celelalte regiuni au surprins autoritățile. Președintele Tokaev s-a arătat la început dur, inflexibil, apoi a lăsat-o mai moale. Paradoxal, mulți kazahi au ieșit în stradă să ceară plecarea lui Nazarbaev (Șal ket!), care, formal, nu mai ocupă funcția de președinte din 2019, fiind „doar” șef al Consiliului de Securitate. După ce l-au suportat timp de 27 de ani, el deținând toată puterea, mimând democrația și răfuindu-se crunt cu oponenții săi, după ce a dat semne de oboseală, de intenții de a pleca la pensie, kazahii dintr-o dată, au început a se sufoca și nu l-au mai putut răbda, deși nu Nazarbaev a majorat prețurile la GPL. Nu e ciudat că nicio forță politică, niciun lider nu și-a asumat mișcarea de protest? „Receptiv” la „doleanțele poporului”, Tokaev l-a demis pe „tatăl națiunii” - Elbasî, punându-se în fruntea Consiliului de Securitate.

Conform celor mai recente date ale Băncii Mondiale, în 2020, PIB bazat pe paritatea puterii de cumpărare constituia în Kazahstan 26 744,4 dolari SUA, Armenia – 13 307,2 dolari, Azerbaidjan – 14 474,3 dolari, Belarus – 20 231,7 dolari, Georgia – 14 761,5 dolari, Kîrgîzstan - 4962,9 dolari, Republica Moldova – 12 995,6 dolari, Federația Rusă – 28 213,4 dolari, Tadjikistan – 3 856,8 dolari, Turkmenistan – 16 195,5 dolari, Ucraina – 13 056,7 dolari, Uzbekistan – 7 731,1 dolari. În aparență, nu Kazahstan era „veriga slabă” în ce privește nivelul de viață și stabilitatea în spațiul postsovietic.

Dar și Putin a avut motive de nemulțumire față de „Tatăl națiunii kazahe”, zis și „Vulpoiul”, ale cărui asigurări de loialitate și prietenie erau contrazise, din punctul de vedere al rușilor, de acțiuni care îndepărtau Kazahstanul de Rusia, cum ar fi decizia de trecere a limbii kazahe la alfabetul latin, îmbrățișarea panturkismului sau, și mai grav, deschiderea ușilor pentru investițiile americane (în industria petrolieră kazahă), dar și pentru cele chineze. Noul drum al mătăsii trebuia să treacă prin Kazahstan. Pe de cealaltă parte, Elbașî s-a opus cu tărie introducerii unei monede unice și integrării politice în cadrul Uniunii Economice Eurasiatice, avându-l, e adevărat, de partea sa, până nu demult, pe Aleksandr Lukașenko. Cu Lukașenko s-a rezolvat... Acum i-a venit rândul lui Nazarbaev, căci progresul integrării pe direcția UEE nu era posibil fără înlăturarea sa, iar timpul nu mai are răbdare pentru Putin...

De unde au apărut „bandele teroriste”, cine a stat în spatele tinerilor kazahi care au recurs la violență, la banditism, au atacat aeroportul, primăria, reședința prezidențială din Almatî e o enigmă asemănătoare celei de la protestele din 7 aprilie 2009, în Chișinău. Dar rezultatul vorbește de la sine: Nazarbaev, vulpoiul, care a dus de nas, timp de 30 de ani, Moscova, este înlăturat de la putere. Tokaev, absolvent MGIMO, fost diplomat sovietic, devine președinte real, trupele ruse se află în Kazahstan, iar un deputat, cu nume kazah, din Duma de Stat a Rusiei, propune un referendum de unire a Kazahstanului cu „patria istorică - Rusia”, fiindcă „Asia Mijlocie este pământ rusesc”.

Eliminându-l pe Nazarbaev, cu ajutorul kazahilor nemulțumiți, Putin încearcă să rezolve o altă problemă geopolitică, nu mai mică decât cea ucraineană. Așa că, după cazul Plahotniuc, avem încă o dovadă că lipsa democrației, corupția prezintă și o gravă problemă de securitate națională. Vom vedea dacă Tokaev, care a trecut deja la limba rusă, nu este un Ianukovici sau Lukașenko, dacă nu va anula sau nu va amâna până la calendele grecești decretul cu privire la introducerea treptată a alfabetului latin către 2023. Va fi foia de turnesol a „independenței” sale.

E ironic că liderul revoluției armene Nikol Pașinean a fost cel care, în calitatea sa de președinte în exercițiu al Organizației pentru Securitate Colectivă, a luat decizia de a trimite trupe străine în Kazahstan, la solicitarea lui Tokaev, dornic să-l înlăture pe „binefăcătorul” său. E și mai ironic dacă se adeverește că Nazarbaev a fugit în Rusia.

Un rol activ, manifestând inițiativă, l-a jucat și Aleksandr Lukașenko, și e de înțeles de ce. S-a aflat și el în situația lui Nazarbaev. Numai că Lukașenko nu și-a dat seama că îi face un deserviciu, nu un serviciu prietenului său. UE a simțit ceva, cerând Rusiei să respecte suveranitatea și independența Kazahstanului. E cum i-ai cere ursului intrat în prisacă să nu se înfrupte cu miere.

În mod ciudat, unii politicieni de la noi le-au reproșat susținătorilor săi că nu reacționează la majorarea prețului la gaze ca cei din Kazahstan. Ce confuzie în capetele respective! Majorarea prețului la gaze e determinată în Republica Moldova preponderent de politica Rusiei, nu a guvernării. A protesta imitând pe cineva nu e o soluție bună, doar dacă intențiile nu sunt altele: de a face jocul Rusiei. Ceea ce se întâmplă acum în Kazahstan nu e de invidiat.