Ieri s-au împlinit 100 de zile de la învestirea Guvernului PAS. Cu acest prilej, prim-ministra Natalia Gavrilița a convocat o conferință de presă și a publicat un raport intitulat „148 de acțiuni pentru binele oamenilor”. Chiar dacă sună electoral, acțiunile pe care le conține raportul sunt rezonabile, utile, necesare pentru supraviețuirea cetățenilor săi în condiții de criză energetică, economică, medicală. Guvernul Gavrilița se confruntă, ca niciun guvern din ultimii 20 de ani, cu mai multe nevoi urgente, vitale pentru funcționarea și existența statului moldav, nevoi care devin sufocante. Așa că rezistența din primele 100 de zile, deși nu garantează succesul în viitor, prezintă totuși o premisă optimistă, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Se manifestă, însă, în acest raprt și simptome neliniștitoare, din punctul nostru de vedere. Găsim și în text dovezi că Natalia Gavrilița și Cabinetul său nu au renunțat la retorica electorală, la patosul steril, la frazeologia urii și la metodele „revoluționare” care nu au nimic în comun cu statul de drept, despre care, de altfel, nici măcar nu se pomenește în raport. Nicio mențiune despre statul de drept, nici măcar la capitolul „reforma justiției”. Să fie o scăpare întâmplătoare?

„În trei luni, Guvernul s-a curățat de oameni compromiși, am asigurat plecarea din funcții a 355 de funcționari din ministere, agenții și întreprinderi de stat”, se spune cu o jenantă mândrie în raport. Numai 355? - se vor revolta unii dezamăgiți. Tocmai 355?! - se vor întreba alții speriați.

O asemenea „abordare” nu este caracteristică unui sistem care se pretinde democratic, fraza respectivă ne amintește, prin limbaj, tonalitate, de un regim în care partidul unic stabilea cote de nimicire a „elementelor dușmănoase”. Vremurile se mai schimbă și acum aceștia se numesc „persoane compromise” și sunt incluse în raportul de activitate al Guvernului. De fapt, Natalia Gavrilița declară sincer că a încălcat prezumpția nevinovăției, „asigurând” demiterea unor persoane pe care ea - nu justiția! - îi consideră „compromiși”.

E adevărat, în societate există adepți convinși, motivați ai „curățeniei”, ei reacționează zgomotos, isteric la orice gest care li se pare „inconsecvent”, insuficient de „radical” din partea actualilor guvernanți. Un exemplu recent: cazul ex-ministrei PD, Valentina Buliga, numită într-o funcție modestă. Am fost martorii unei veritabile campanii de ură, care nu își are rostul într-o societate evoluată, pretins creștină, într-un stat de drept, oricât de „compromisă” ar fi Buliga (să o stabilească justiția, nu presa sau bloggerii).

Acest monstru al intoleranței, acest Frankenstein al intransigenței, scăpat din laborator, s-ar putea întoarce, peste un timp, împotriva PAS, mai ales că unele angajări de azi ridică niște semne de întrebare nu mai mici decât angajarea ex-ministrei Buliga, unele persoane trecute prin filtrele actualei guvernări s-au îmbogățit și ei din „donații” de la părinți, socri... Un val de ură s-a ridicat zilele trecute împotriva Maiei Sandu, pentru că nu ar fi amnistiat o „mamă cu cinci copii” și pe nimeni nu a intresat dacă știrea respectivă e adevărată sau falsă, aceasta răspundea unei „necesități” de a urî în tabăra opusă.

Relativizarea dreptății e întotdeauna un băț cu două capete. Ura naște ură. Nu contează cine a început. Prilej se va găsi întotdeauna. Contează ca Guvernul să nu genereze asemenea campanii, să devină un factor de echilibru, nu de dezbinare în societate.

„Ne confruntăm cu foarte multe refuzuri de a ocupa anumite funcţii vacante”, s-a plâns Natalia Gavrilița, prezentând raportul în fața jurnaliștilor. Atunci poate era cazul să nu se grăbească cu campania ilegală de „curățenie”, să nu demită niște funcționari doar pentru faptul că au fost numiți de Pavel Filip? Unii oameni de afaceri refuză să devină persoane publice pentru a nu-și expune averea câștigată în mod cinstit, consideră Maia Sandu. E o problemă mai dificilă decât demonizarea unor persoane „compromise” și poate chiar decât recuperarea miliardului, căci presupune crearea unei atmosfere sociale diferite.