Semne diacritice

Remarca despre „mândrii moldoveni care au reușit să asigure o victorie răsunătoare pentru forțele democrației, cu mandatul de a combate corupția, de a construi o economie mai incluzivă”, făcută de președintele american Joe Biden în prima zi a Adunării Generale a ONU, la care a participat, alături de peste o sută de șefi de state și de guverne, și Maia Sandu, a provocat valuri de emoții, pozitive și negative, în sufletele cetățenilor noștri cu acces la Internet. Pentru unii e vorba despre un nou „succes” internațional, pe care îl datorăm guvernării PAS, pentru alții - o umilire a Republicii Moldova, fiindcă a fost citată în compania unor state mai puțin „prestigioase”, din punctul de vedere al victimelor propagandei sovietice și post-sovietice, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național

Sigur, deloc întâmplător faptul că președintele SUA și-a amintit despre alegerile din Republica Moldova. E o tiflă pentru cei care declarau sfârșitul geopoliticii pe malurile Bâcului, fraza lui Biden developează naivitatea politicenilor care au crezut în „consensul intern, întărit și prin poziția principalelor parteneri de dezvoltare ai Republicii Moldova, a marilor puteri mondiale, SUA, FR, UE”, după cum descria alianța dintre blocul ACUM și PSRM, în 2019, de la tribuna ONU, președintele moldav de atunci, Igor Dodon.

Acum e limpede că a fost vorba despre o anomalie, o monstruozitate, că și SUA, și UE au așteptat cu nerăbdare înfrângerea PSRM, ca forță care nu aparține taberei democratice, ci lumii lui Putin. Cu alte cuvinte, socialiștii noștri sunt cosiderați niște purtători de viruși ideologici care pot să provoace „pandemii” autoritariste. Aceasta ar trebui să le dea de gândit membrilor PSRM, dacă, firește, li se permite să gândească.

xxxx

Cum era și firesc, despre discursul președintelui Maiei Sandu s-a discutat în societate înainte de a se ridica ea la tribuna ONU. Va vorbi sau nu va vorbi despre trupele ruse? Dacă va vorbi, cum va vorbi?- se întrebau simpatizanții și opozanții noii guvernări, după ce s-a anunțat despre plecarea președintei la New York.

Maia Sandu și-a axat discursul pe mai multe probleme, începând cu pandemia, continuând cu schimbările climatice, securitatea globală și regională, erodarea democrației și încrederii în stat, prin dezinformare și corupție... „Un sistem în care infractorii extrag bogăție și active din țări cu instituții slabe, stochează acest capital în off-shore-uri și apoi își găsesc un refugiu sigur în alte state este și nedurabil, și nedrept, a subliniat șefa statului, și, probabil, unii „omologi” i-au dat dreptate și s-au simțit cu musca pe căciulă. A fost unul din aspectele originale, inedite ale discursului președintelui nostru. E de apreciat și referința la oportunitățile de investiții pe care le prezintă Republica Moldova ca parte a zonelor de liber schimb atât cu UE, cât și cu CSI, dar era important de precizat pentru unii președinți și cancelari rusofili că zona estică nu include și piața Rusiei, care ne-a închis ușile după ce UE ni le-a deschis.

În pofida unor temeri, Maia Sandu nu a omis problema transnistreană, asigurând audiența că „rămânem ferm dedicați identificării unei soluții politice pașnice pentru conflictul” de pe Nistru, că „vom continua să promovăm măsuri de consolidare a încrederii, cu un accent puternic pe protejarea drepturilor și libertăților fundamentale” ale oamenilor de pe ambele maluri ale Nistrului. Maia Sandu a „reiterat” că „ poziția noastră cu privire la retragerea completă și necondiționată a forțelor ruse rămâne neschimbată”, „în spiritul neutralității constituționale a Republicii Moldova și al dreptului internațional”, incluzând aici „retragerea sau distrugerea munițiilor din depozitele de la Cobasna, care reprezintă o amenințare pentru securitatea și mediul ambiiant în întreaga regiune” și cerând „sprijinul comunității internaționale în acest demers”.

Abordând aceste grave, fundamentale pentru statul nostru probleme rezumativ, aproape în treacăt, Maia Sandu nu a profitat de ocazia de a explica lumii poziția noii guvernări în problema transnistreană, de a preciza unele aspecte, în special cele legate de misiunea de pacificare, pe care Rusia o prezintă ca un „succes”, fiind de fapt o ocupație a unei părți din teritoriul Republicii Moldova. Predecesorul său Dodon îi mulțumea, în 2019, de la aceeași tribună ONU, Federației Ruse pentru intenția de a-și retrage armamentul și munițiile de la Cobasna. Nu a reușit în doi ani?

E ciudat că, vorbind de la tribuna ONU despre trupele ruse, Maia Sandu nu a menționat rezoluția respectivă a Adunării Generale a ONU. Negocierile moldo-ruse legate de prețul la gazele naturale să fi influențat discursul președinelui nostru sau a existat o înțelegere cu Kozak privitor la ce se poate și ce nu se poate spune?

La „poziția noastră neschimbată” ea s-a mai referit și cu alte ocazii, dar aceasta necesită explicații. Pentru predecesorul său, Igor Dodon, care a profitat de tribuna ONU, „retragerea completă și necondiționată” a militarilor ruși însemna „după găsirea unei soluții politice” pentru conflictul transnistrean. Adică, fie la paștele calului, fie în interesul Rusiei. Așa că ar fi cazul ca Maia Sandu să se disocieze de aceste declarații și să explice lumii ce înseamnă pentru „mândrii moldoveni” retragerea „completă și necondiționată” a trupelor ruse.