Luni, Angela Merkel a declarat că UE ține ușa deschisă pentru statele din Balcanii de Vest și că Emmanuel Macron nu se opune admiterii lor. Până nu demult, președintele francez vorbea despre necesitatea unei reformări a UE, înainte de a se purcede la o nouă extindere. Rațiunea strategică motivează poziția lui Merkel, aceasta e „în interesul propriu al Uniunii Europene”, le-a explicat ea jurnaliștilor, lăsând să se înțeleagă că, în absența UE, statele respective ar putea cădea sub influența Chinei și a Rusiei, potrivit Reuters, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Chiar dacă unele state din această zonă geografică nu stau mult mai bine la capitolul reforme și lupta cu corupția, comparativ cu Republica Moldova, Ucraina sau, cu atât mai mult, Georgia, Merkel consideră că politica ușilor deschise este justificată din punct de vedere geopolitic în Balcanii de Vest și nu se justifică în relațiile cu statele Parteneriatului Estic, din același punct geopolitic de vedere. Cu alte cuvinte, influența Rusiei este nocivă în primul caz și acceptabilă în cel de-al doilea, căci toate eforturile de până acum ale Trio-ului Asociat (Ucraina, Georgia, Republica Moldova) de a obține promisiunea Bruxelles-ului pentru o perspectivă europeană nu s-au soldat cu succes. Despre viitorul european al Republicii Moldova nici măcar nu s-a pomenit în cadrul vizitei oficiale recente a Maiei Sandu la Berlin.

Motivul adevărat al respingerii solicitărilor din est nu e corupția, ci teama de reacția negativă, virulentă, a Rusiei la orice apropiere a fostelor „republici frățești” de UE. Să ne amintim că Republica Moldova a fost pedepsită de Moscova prin închiderea accesului la piața rusă doar pentru intenția de semnare a Acordului de Asociere cu UE, în 2013. În pofida declarațiilor de nerecunoaștere a sferelor de influență pretinse de Rusia, Berlinul și Parisul se comportă ca și cum liniile de divizare ar fi fost deja trasate. Nici suveranitatea noilor state, nici articolul 49 al Tratatului UE nu valorează nimic față de dorința Rusiei și interesele comune germano-ruse, sublimate de Nord Stream 2. Excluzând Țările Baltice, Occidentul admite tacit că Moscova are dreptul să limiteze planurile și mișcările strategice ale vecinilor săi, că între Rusia și UE se instituie o zonă „gri”, din care face parte și Republica Moldova. Integrarea europeană fără integrare în UE, asociere fără asociere și fără perspectivă de aderare la UE sunt caracteristicile aflării în această zonă tampon.

Cum ar răspunde Moscova, dacă UE ar deschide ușile pentru statele Parteneriatului Estic? Ocupând deja părți mari din teritoriile Ucrainei, Georgiei și Republicii Moldova, Rusia poate provoca cu ușurință niște vărsări de sânge. Cine a uitat de Transnistria și Osetia de Nord, au la dispoziție cazurile Crimeii și Donbasului. Nu eșuarea ca stat a Republicii Moldova, care e deja un fapt stabilit de Parlamentul nostru, ci orientarea ei vestică deranjează Rusia. Spre deosebire de unii strategi de la noi, ea nu vede mare diferență dintre intrarea în UE și reunirea cu România. Fie devine membră a UE, apoi se reunește cu România, fie se reunește acum cu România și devine parte a UE, Republica Moldova va fi pierdută pentru Rusia, poftele revanșarde vor trebui reduse, ceea ce nu e în firea suferindă a neoimperialismului rus. De aceea, Putin finanțează partidele care asigură statu-quo în regiune, de aceea el preferă politica externă „echilibrată” între est și vest a lui Dodon, până Moscova reușește (cu ajutorul Berlinului și Parisului, firește) să federalizeze Republica Moldova și să o lege definitiv de ancora imperială rusă.

Pe 11 iulie, cetățenii Republicii Moldova au ocazia să-și spună dorința clar, să fie auzită în toată lumea: vor ei să rămână în zona gri, în țarcul geopolitic de azi, sub ochiul veghetor și gelos al Moscovei, sau vor să fie tratați ca oameni liberi, stăpâni pe soarta lor.