Olga Cebotari, îndârjita viceprim-ministră în exercițiul interimar al unui stat suveran și independent, unsă cu alifie diplomatică moscovită, îi scrie o epistolă oficială autonumitului șef al așa-zisei diplomații tiraspolene, solicitând permisiunea deschiderii unor secții de votare pe teritoriul Republicii Moldova. Pare absurd, nu-i așa?

Sigur, e absurd, e rușinos, e dezonorant să ceri unui unui lider separatist permisiunea să deschizi secții de votare pe propriul teritoriu! Dar dacă ești în disperare, dacă riști să pierzi puterea și ai nevoie de câteva mii de voturi salvatoare, care să încline balanța în folosul partidului tău, noțiunile de suveranitate, demnitate se relativizează, se reduc până la dimensiunile interesului personal, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Și-apoi, după ce Dodon, în perioada cât a fost șef de stat, l-a primit, la reședința de la Condrița, pe liderul separatist de la Tiraspol ca pe un omolog, numindu-l „prezident”, de ce ne-am mira că neofita socialistă procedează analogicește? Nu a făcut-o, e de presupus, din propria inițiativă. Nu se știe dacă nu cumva ea a indicat în scrisoare și numărul de votanți pe care trebuie să-l furnizeze liderii separatiști și procentul care trebuie să-l obțină blocul comunisto-socialist în data de 11 iulie.

Aflăm însă că tovarășa Cebotari e nepretențioasă, nu pune nicio condiție legată de calitatea procesului electoral, cum ar fi acces liber la aceste secții de votare pentru concurenții electorali, pentru observatori, mass-media locale și de peste hotare.

Cebotari a pledat, ceva mai înainte, pentru nediscriminarea cetățenilor moldoveni de peste Nistru. Ceea ce e corect. Dar e la fel de important să nu discriminăm nici concurenții electorali, în funcție de orientarea lor geopolitică. Dacă Dodon și comunisto-socialiștii se pot întâlni cu alegătorii transnistreni, după cum scrie presa, această posibilitate trebuie să li se ofere și celorlalte partide.

Dacă nu e posibil, atunci trebuie să se renunțe la deschiderea acestor secții de votare. Trebuie să se renunțe și dacă pentru deschiderea lor e nevoie de pemisiunea separatiștilor, fiindcă solicitarea unei asemenea permisiuni înseamnă recunoașterea dreptului lor asupra teritoriului nostru, adică recunoașterea separatismului. Ne putem imagina vreun guvern sănătos la cap să solicite unor structuri ilegale, autoproclamate, nerecunoscute să deschidă o secție de votare pe teritoriul său?

Solicitările de acest fel se adresează doar unor guverne străine, pentru deschiderea secțiilor de votare din afara hotarelor statului respectiv. Și Dodon, și Olga Cebotari calcă în mod premeditat Constituția, o transformă într-un document fără valoare, în ficțiune. Și mai pretind că sunt „stataliști”! Cu „pași mici” s-a mers prea departe.

Instituțiile statului nostru, dacă ele există și dacă statul nu e o ficțiune, ar trebui să intervină imediat, ca să-i aducă în simțire pe acesti „avangardiști”, care împing Republica Moldova în sfera de control a Rusiei, sub talpa lui Putin. Aureliu Ciocoi, ca prim-ministru interimar în primul rând, dar și președinta Maia Sandu, care „reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale”, sunt solicitați să-și exercite funcțiile. Dacă aceste instituții eșuează, există justiția, care asigură supremația legii, există Curtea Constituțională care „garantează supremaţia Constituţiei”. Fierbințeala electorală care a cuprins-o pe Olga Cebotari, de voie sau de nevoie, nu justifică dezmățul și relativismul constituțional.