Semne diacritice

Până mai ieri, Comisia Electorală Centrală avea o reputație bună, trecând testul alegerilor locale generale și prezidențiale din Republica Moldova, apreciate în linii generale drept pluraliste, competitive și „bine gestionate”. Membrii CEC nu au favorizat vreun concurent electoral, au demonstrat echidistanță față de toate partidele politice, - acesta e principiul de bază al unor alegeri libere și corecte, creând impresia că au făcut tot posibilul pentru a asigura dreptul la vot pentru fiecare cetățean al Republicii Moldova, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național

Săptămâna trecută însă imaginea de instituție adecvată, independentă, a CEC-ului s-a făcut țăndări, după ce a refuzat să accepte deschiderea peste hotare a unui număr suficient de secții de votare, propus de Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene. Sub pretextul lipsei de bani, CEC a votat deschiderea a unui număr minim posibil, de 139 secții de votare, ca în alegerile prezidențiale de anul trecut.

E ciudat, e nefiresc faptul că cinci membri ai Comisiei s-a gândit la bani mai întâi și abia apoi la drepul de vot al cetățenilor. Asigurarea financiară a alegerilor nu e obligația CEC, ci a guvernului. Funcția CEC e să deschidă cât mai multe secții de votare, ca toți cetățenii cu drept de vot să aibă acces la ele. E treaba ministrului finanțelor să facă referință la buget. Există temei să credem că membrii CEC trișează, că de fapt scopul lor personal e contrariu obligațiilor funcționale, ei urmărind ca numărul votanților din afara Republicii Moldova să fie cât mai mic, nu cât mai mare.

Cei cinci membri ai CEC au fost selectați de PSRM și PD – partide care nu se bucură de multă încredere din partea cetățenilor aflați peste hotare. De unde se poate deduce că CEC e împărțit pe linia interesului de partid sau al finanțatorilor săi (Rusia, Plahotniuc, Șor) și nu își poate exercita funcția în mod normal. Peste câteva zile, CEC și-a revizuit, de formă, decizia, adăugând încă 7 secții de votare, la cele 139, confirmând astfel că motivul împotrivirii sale nu e financiar, ci politic. Astfel CEC pregătește terenul pentru fraudarea alegerilor.

O dovadă în plus că CEC acționează în interesul socialiștilor și comuniștilor e deschiderea, în premieră, a unor secții de votare în două localități controlate de separatiști, unde, conform SIS, există riscul unor „incidente” și fraude. Acordul separatiștilor, care până acum s-au împotrivit unor asemenea demersuri ale Chișinăului, nu era posibil fără știrea Moscovei, ceea ce sugerează că Dodon, în disperare, pune în mișcare toate pârghiile sale pentru a învinge cu orice preț la alegerile din 11 iulie, iar CEC îi „merge în întâmpinare”.

De ce se compromit membrii CEC? Ce a intervenit după alegerile prezidențiale, așa încât au hotărât să-și pună în joc bunul nume câștigat până acum? A intervenit înfrângerea lui Dodon și, dacă e să credem sondajelor (nu mă refer la sondajele Asociației Sociologilor și Demografilor) urmează înfrângerea PSRM și pierderea totală a puterii de către acest partid. Ceea ce nu are cum să le producă plăcere finanțatorilor lui Dodon.

Chestiunea secțiilor de votare în afara Republicii Moldova și în Zona de Securitate, pe Nistru, va fi un test și pentru justiția noastră. Acum se va vedea fața ei adevărată, dacă se află în serviciul legii, al Constituției sau al PSRM, al lui Dodon, sprijinit de Plahotniuc. CEC a picat testul independenței. Dacă îl pică și justiția, putem spune cu o probabilitate mare că Plahotniuc s-a întors sau că nici nu a plecat.