„Premieră mondială – primul „lockdown” fake, al cărui singur scop este amânarea anticipatelor”, astfel a comentat un deputat al Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) instituirea stării de urgență în Republica Moldova, fără stabilirea măsurilor corespunzătoare unei stări de urgență. Dacă mai luăm în calcul și faptul că, acum trei săptămâni, Dodon se pronunța categoric împotriva carantinei recomandate de Consiliul Suprem de Securitate, deducem că schimbarea de macaz a socialiștilor este legată de posibila dizolvare a Parlamentului, după ce Maia Sandu a cerut avizul Curții Constituționale în această privință.

Deși are dreptate, deputatul pasist s-a cam grăbit cu etichetarea. Râde hârb de oală spartă, se spune în asemenea cazuri. Cu același succes, putem vorbi despre „premieră mondială” și „fake” în legătură cu desemnarea și (ne)votarea Guvernului Nataliei Gavrilița, care a cerut de la tribuna Legislativului să nu i se acorde vot de încredere. Bine măcar că Maia Sandu și-a dat seama la timp și a revenit în cadrul legii, după ce se supărase pe Curtea Constituțională pentru că anulase desemnarea repetată a Nataliei Gavrilița să formeze Guvernul. Nu voi consulta fracțiunile parlamentare și nu voi desemna un alt candidat, declarase înflăcărata președintă, motivând că decizia Curții poate fi ignorată în condiții „nenormale”. Ceea ce înseamnă întotdeauna, căci oare când ne-am aflat noi în situații „normale”? Să ne imaginăm unde ajungeam azi, dacă se mergea pe calea sfidării Curții Constituționale.

Deputații PAS, și cei mai tineri, și cei cu experiență, au aplaudat acest gest nesăbuit, improvizat, în loc să-l pună în discuție. Ca să nu mai vorbim de simpatizanții și admiratorii Maiei Sandu, care nu numai că strigau din răsputeri „ura”, ci și aruncau cu pietre în cei care puneau la îndoială raționalitatea încălcării „curajoase” a Constituției de către președintă. Andrei Năstase, care a avut imprudența să vină cu ideea unui guvern PPDA de tranziție, s-a pomenit „linșat” pe rețelele sociale tocmai de cei care nu demult îl ridicau în slăvi ca pe un „salvator”, un trimis al „cancelariei cerești”, scrie Nicolae Negru pentru Ziarul Național.

Azi ne convingem că un guvern cu împuterniciri depline, cu un prim-ministru care să nu fie dependent de Dodon-Șor-Plahotniuc, să nu facă jocul lor, nu e o idee rea (nu neapărat cu Năstase premier). Și nu numai pentru că pandemia a atins un nivel periculos, așa încât Maia Sandu însăși a cerut instituirea unor restricții suplimentare pe o perioadă de două săptămâni, iar Ciocoi s-a făcut că plouă. Dacă se vota un guvern de tranziție, exista posibilitatea deblocării asistenței financiare din partea UE, inclusiv România (60 de milioane de euro), se mișca și proiectul podului de peste Prut, la Ungheni, care e blocat de Guvernul socialist, iar Dodon nu l-ar fi convocat pe primul ministru la sediul PSRM și nu ar fi vorbit la Moscova în numele Guvernului…

Și din punctul de vedere al respectului pentru legalitate și Constituție, durata funcționării unui guvern interimar, cu competențe limitate, nu poate fi extinsă, ca un elastic, până la nesfârșit. Acum cei care afirmau ieri că nu e nevoie de guvern anticriză, deoarece un guvern în demisie dispune, spuneau ei, de împuternicirile și resursele necesare pentru a face față pandemiei, îi neagă azi dreptul Guvernului Ciocoi de a propune Parlamentului introducerea stării de urgență. Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns.

Maia Sandu i-a lăsat lui Dodon o pârghie puternică – Executivul – pe care acesta nu a ezitat să o folosească pentru a amâna dizolvarea Parlamentului cu, cel puțin, două luni. Așa e: muntele situației de urgență a născut un șoricel, dacă e să ne referim la restricții, dar socialiștii nici nu au nevoie de mai multe restricții, căci ar lovi în intențiile de vot pentru PSRM. Oricum, confruntarea e în toi și mai e până la deznodământ (ziua alegerilor), așa că ne putem aștepta și la alte surprize, alianța Dodon-Șor-Plahotniuc avându-l la dispoziție pe Ciocoi și alți „ciocoi”.

Normal ar fi, dacă tot vorbim despre normalitate, ca pașii pe care îi face Maia Sandu și PAS să fie bine gândiți, măcar din punct de vedere constituțional, dacă nu tactic (înțelegem că tactica e fixă la PAS). În democrație, forma (procedurile) contează nu mai puțin decât obiectivele. Nu putem ajunge în Europa, dacă, bineînțeles ne mai îndreptăm într-acolo, imitându-i în acțiuni, egalându-i în cinism, în relativism legal, pe Dodon și tovarășii săi, care se îndreaptă în direcția opusă.