MID, prin purtătoarea sa de cuvânt, Maria Zahrova, l-a admonstat din nou, a câta oară, pe Ambasadorul SUA în Republica Moldova. Moscova s-a arătat deranjată de un text în care Dereck J. Hogan îi îndeamnă pe aleșii poporului să găsească ieșire din impasul actual și să se apuce cât mai repede de lucru pentru a răspunde nevoilor urgente ale cetățenilor. (Ca la comandă, presa lui Dodon a început publice „știri” corespunzătoare, insinuând că Maia Sandu, și nu numai ea, ar acționa la indicațiile lui Hogan…)

Această fixație pe activitatea ambasadorilor SUA, UE și pretenția de a apăra suveranitatea și independența noastră din partea unui stat care ocupă o parte din teritoriul Republicii Moldova ar trebui să provoace ironii, hohote de râs, dacă nu ar fi vorba de Rusia, care chiar crede că stă la straja binelui nostru. Și nu numai al nostru, ci și al Ucrainei, Georgiei, cărora le-a rupt, spre „binele” lor, bucăți de teritoriu, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Săptămâna trecută, Ambasadorul Rusiei în Bosnia i-a avertizat pe politicienii bosnieci nici să nu se gândească la intrarea în NATO, altfel vor simți pe pielea lor grija Rusiei pentru viitorul Bosniei. Naivi, bosniecii s-au revoltat, neștiind că nu e de glumă, că Putin chiar se crede binefăcător și poate să facă bine cu brațul său de fier (sau nuclear), în pofida împotrivirii beneficiarilor. Bulgarii au prins recent tocmai șase spioni care transmiteau la Moscova informații valoroase despre NATO, în caz că Rusia ar avea nevoie să apere Bulgaria de ea însăși…

Căci altruismul Rusiei e fără margini. Până și americanii, care, s-ar părea, nu ar avea nevoie de ajutor străin, au simțit (nu chiar toți) generozitatea statului rus, serviciile secrete americane stabilind că Putin a încercat să pună umărul la selectarea președintelui SUA, anul trecut. În loc să se bucure, Biden s-a supărat și l-a amenințat pe Putin cu acțiuni punitive, ba l-a numit și „ucigaș”, ofensându-l pe… Erdogan, care crede că o țară de mărimea Rusiei merită să i se vorbească altfel. Spunând Rusia, Erdogan se gândea la Turcia, desigur.

Revenind la oile noastre, zelul veghetor al Moscovei asupra acțiunilor ambasadorilor amercian și UE este și consecința acordului ruso-german anti-Plahotniuc și a formării Alianței Kozak, legitimându-se astfel PSRM și „politica externă echilibrată” a Republicii Moldova, orientarea ei sincronăspre UE și spre Rusia. De atunci, Moscova consideră orice critică la adresa lui Dodon și a socialiștilor îndreptată împotriva orientării proestice, adică împotriva sa, iar manifestările de simpatie ale Occidentului față de Maia Sandu sunt privite ca imixtiune în afacerile interne ale Republicii Moldova, pentru a reduce influența „legitimă” a Rusiei.

Deși se menține în cadrul politicii „fără geopolitică”, refuzul Maiei Sandu de a reface alianța cu PSRM, preferând alegeri parlamentare anticipate, poate fi privit, în contextul înțelegerilor din iunie 2019, ca o încercare de delegitimizare a PSRM cu orientarea sa proestică „echilibrată”, ceea ce nu poate conveni Moscovei.

În plus, odată cu numirea Victoriei Nuland în funcția de subsecretar de stat în Departamentul de Stat al SUA, orice gest american față de Republica Moldova va fi văzut de Moscova cu suspiciune, din reflex. Căci Victoria Nuland a dejucat operațiunea de readucere a Ucrainei în „sfera de influență” a Rusiei. Reacția Moscovei la textul Ambasadorului Hogan, un text neutru, care nu ține partea niciunei forțe politice, e ilustrația unui asemenea reflex. MID suflă în apă rece. Iar ciocoii noștri nu-i vor spune să nu-și bage nasul unde nu-i fierbe oala.