În opinia dlui Aurel Ciocoi, Prim-ministrul interimar și, în paralel, ministru al afacerilor externe și integrării europene, R. Moldova își dorește ”demararea dialogului pe subiectele politice și de securitate, cu identificarea soluției cuprinzătoare”. ”Trebuie să începem negocierile asupra unei finalități politice în procesul de reglementare transnistreană. În acest sens, R. Moldova mizează plenar pe sprijinul OSCE”, a declarat înaltul oficial moldovean în timpul întrevederii sale, din 17 februarie, cu dna Ann Linde, președinta în exercițiu a OSCE și ministra afacerilor externe al Suediei, aflată în vizită de informare la Chișinău. Din punctul nostru de vedere, declarația dlui Ciocoi este hazardată, ignoră legislația în vigoare și nu ține cont de contextul intern și extern în care se află în prezent țara noastră.
 
Astfel, conform Art. 1. - (1) al Legii Parlamentului Nr. LP173/2005 din 22.07.2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stînga Nistrului (Transnistria), în vederea realizării politicii de reintegrare a Republicii Moldova ”procesul de negocieri cu Transnistria se desfășoară pentru atingerea scopurilor de democratizare și de demilitarizare a Transnistriei”. Doar după îndeplinirea condițiilor privind demilitarizarea, stipulate în Hotărîrea Parlamentului nr. 117-XVI din 10 iunie 2005, în special a celor referitoare la ”onorarea de către Federația Rusă a obligațiilor asumate la Summit-ul OSCE de la Istanbul (1999) privind evacuarea integrală, urgentă și transparentă a trupelor și armamentului de pe teritoriul Republicii Moldova, și după formarea, în Transnistria, a unui sistem al puterii alese în mod democratic”, procesul de negocieri ar urma să se desfășoare pentru elaborarea în comun și adoptarea Legii organice a Republicii Moldova cu privire la statutul juridic special al Transnistriei. Chiar dacă unele actuale forțe politice din parlament o ignoră sau o contestă, Legea Parlamentului din 22.07.2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stînga Nistrului (Transnistria) este în continuare în vigoare și delimitează clar limitele juridice și politice ale procesului de negocieri pe care, oficialii și politicienii noștri sunt obligați să le respecte. Cu regret, însă, nici una din condițiile menționate de legea în cauză nu a fost îndeplinit până în prezent.
 
De asemenea, contextul intern din R. Moldova nu este deloc prielnic pentru inițierea negocierilor în vederea identificării unei soluții politice cuprinzătoare pentru conflictul din Transnistria. R. Moldova traversează o profundă criză politică, economică și socială toate exacerbate de pandemia COVID-19. Actuala clasă politică este mai dezbinată ca niciodată și nu are nici o viziune/strategie clară de soluționare a conflictului, Parlamentul este discreditat de corupție și interese obscure, lupta politică dintre Parlament și Președinție se acutizează, reformele stagnează, statutul de drept este subminat de corupție și lipsa unei justiții independente, instituțiile responsabile de securitatea națională sunt slabe și incapabile să facă față amenințărilor interne și externe de natură hibridă, iar starea economică și socială a țării este în continuă degradare. Demararea negocierilor în aceste condiții va dezavantaja, în mod cert, R. Moldova, oferind Rusiei multiple oportunități și mijloace de manipulare, presiune și subminare a pozițiilor noastre la masa de negocieri.
 
Nici contextul extern nu ne favorizează. Eforturile Uniunii Europene de a conlucra cu Federația Rusă în vecinătatea estică au eșuat. Competiția geopolitică dintre Est și Vest se amplifică, iar după recenta vizita la Moscova a dlui Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, asistăm la o răcire sensibilă a dialogului politic dintre Rusia și UE, pentru o perioadă și cu consecințe imprevizibile. Fiind tot mai mult preocupat de stabilitatea și continuitatea sa după 2024, regimului lui Putin devine tot mai autoritar în interiorul țării și, volens-nolens, tot mai recalcitrant și mai puțin dispus pentru compromisuri în exterior, mai ales în vecinătatea comună cu UE. În Ucraina, Rusia tergiversează implementarea angajamentelor asumate în cadrul acordurilor de la Minsk, în Belarus, Kremlinul se opune schimbării democratice a regimului Lukașenko, iar în R. Moldova Moscova refuză categoric transformarea pretinsei sale ”misiuni de pacificare” într-o misiune de observatori civil cu mandat internațional și retragerea trupelor sale staționate ilegal în regiunea transnistreană, în conformitate cu obligațiile asumate la Summit-ul OSCE de la Istanbul (1999).
Ce-i de făcut?
 
În actualul context, R. Moldova ar trebui, în primul rând, să se concentreze asupra consolidării pozițiilor sale la masa viitoarelor negocieri. Acest efort ar presupune următoarele acțiuni: 1) depășirea crizei pandemice, economice și politice; 2) întărirea statutului de drept și asanarea clasei politice; 3) combaterea corupției și consolidarea instituțiilor care asigură ordinea publică și securitatea națională; 4) elaborarea și aprobarea în Parlamentul R. Moldova a unei strategii de reintegrare a țării, care ar întruni susținerea principalelor forțe politice; 5) demararea unor acțiuni diplomatice concrete pentru a determina Federația Rusă să-și retragă trupele militare staționate ilegal în regiunea transnistreană și înlocuirea actualei ”misiuni de pacificare” cu o misiune internațională de observatori civili cu mandat ONU, care să faciliteze implementarea măsurilor de încredere și proiectelor comune între cele două maluri ale Nistrului; 5) implementarea măsurilor de încredere cu un accent mult mai pronunțat pe avansarea/respectarea/protejarea drepturilor omului în regiunea transnistreană; 6) extinderea controlului comun la frontiera moldo-ucraineană pe segmentul transnistrean; 7) combaterea schemelor/rețelelor de contrabandă prin regiunea transnistreană; 8) dezvoltarea/facilitarea legăturilor comerciale și economice ale regiunii transnistrene cu restul țării și UE în strânsă corelare cu respectarea angajamentelor asumate de către administrația de la Tiraspol și asigurarea necondiționată a liberei circulații a cetățenilor moldoveni de pe ambele maluri ale Nistrului.
Acest editorial a fost scris pentru Newsletter-ul „Sinteze și Dezbateri de Politică Externă”, elaborat Friedrich-Ebert-Stiftung împreună cu Asociația pentru Politică Externă. Newsletter-ul este parte a proiectului comun „Dialoguri de politică externă”.