La 10 februarie, Ambasadorul rus Oleg Vasnețov a participat la o întrunire a pretinsului minister al afacerilor externe al pretinsei republici separatiste transnistrene, vorbind acolo despre „rolul decisiv” al trupelor ruse, numite „misiune de pacificare” în „menținerea păcii pe Nistru”, subliniind că prezența acestora îi permite Rusiei să poarte „negocieri cu participarea OSCE, a Ucrainei, a observatorilor din partea SUA și UE”. Abia peste cinci zile „isprava” Ambasadorului a ajuns la urechile MAEIE, care i-a exprimat un reproș în fraze cât se poate de neutre, ținând cont de faptul că Vasnețov a fost rugat și anul trecut să se abțină a frecventa „activitățile organizate de structurile de la Tiraspol”. El însă a scuipat pe doleanța gazdei primitoare.

Reproșul MAEIE, întârziat și timid, adresat cu voce tremurătoare, a „nedumerit” imediat Moscova, numindu-l „lipsit de sens”, deoarece Chișinăul ar „cunoaște foarte bine faptul că Rusia nu pune la îndoială integritatea teritorială a Republicii Moldova, că este garantul și mediatorul reglementării transnistrene…”, funcții pe care nu le-ar putea îndeplini „fără menținerea contactelor cu părțile în conflict”. „Sperăm că partenerii noștri moldoveni se vor abține pe viitor de la politizarea activității Ambasadei Rusiei la Chișinău”, le-a făcut cu degetul omologilor de la MAEIE Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a MID-ului, scrie Nicolae Negru pentru Ziarul Național. 

Traducând în limbaj convențional, Serghei Lavrov dorește ca Chișinăul să tacă, oricât și-ar bate joc ambasadorul rus de suveranitatea Republicii Moldova. Vasnețov, de altfel a mai vorbit la întrunirea respectivă și despre „interacțiunea transnistreano-rusă pe linia politicii externe”, care interacțiune, a afirmat el, a fost „destul de compactă”, chiar și în condițiile crizei provocate de pandemie. Dacă și aceasta se numește „respect” pentru integritatea teritorială și suveranitatea Republicii Moldova, cum s-ar manifesta lipsa de „respect”? Prin mișcarea spre Chișinău a tancurilor rusești?

Sigur, Dodon nu ar fi îndrăznit să „politizeze” activitatea ambasadorului rus, care îi rezervează bilete de avion spre Moscova. Insistența cu care MID admonestează Chișinăul, repetând, ca pe o mantra, aceleași sintagme mincinoase, false, este legată în mod evident de dorința ca Maia Sandu să meargă pe urmele lui Dodon, să folosească limbajul dodonist. Rusia aplică asupra ei presiuni prin toate mijloacele posibile, inclusiv OSCE, care nu pare să aibă altă preocupare, decât să federalizeze Republica Moldova cu „pași mici” și să lase trupele ruse în pace, ca și cum prezența acestora nu ar mai conta.

Ambasadorul Mihai Gribincea scria zilele trecute că doamna Ann Linde, ministra Afacerilor Externe a Suediei și președintele în exercițiu al OSCE, care a vizitat zilele trecute Republica Moldova, își planificase, la sugestia actualului șef al Misiunii OSCE în Republica Moldova, Klaus Neukirch, o conferință de presă la Chișinău, și alta la Tighina, cu participarea liderului separatist Vadim Krasnoselski. Aceasta însemna o punere deschisă pe picior de egalitate a Chișinăului și Tiraspolului, ceea ce nu s-a mai întâmplat. Deoarece MAEIE nu a fost de acord, a fost anulată și conferința de presă de la Chișinău.

În paralel, vom adăuga noi, prin intermediul lui Dodon, Șor și Plahotniuc (care și-o fi dorind să obțină azil politic în Rusia?) se acordă împuterniciri suplimentare Autonomiei Găgăuze, pentru a o transforma de facto într-o formațiune statală și a-i pune pe cetățenii Republicii Moldova și pe toți ceilalți parteneri ai ei în fața faptului împlinit al federalizării. De aceea, probabil, Dodon a fost sfătuit să renunțe la ideea alegerilor parlamentare anticipate, pentru a crea premisele unei rezolvări a problemei transnistrene care să avantajeze Rusia. Moscova se grăbește, ea speră, după cum le-a spus Vasnețov separatiștilor, să obțină rezultatele dorite chiar anul acesta.

Nu poți să nu fii de acord cu dl Ambasador Mihai Gribincea că ne-am apropiat de momentul când Chișinăul trebuie să ia o decizie de principiu: să renunțe la acordul moldo-rus din 1992, care este folosit de Moscova ca pretext pentru a nu-și retrage trupele de pe teritoriul Republicii Moldova, să nu mai accepte ca la masa tratativelor Rusia agresoare să stea pe trei scaune, de separatist, mediator-garant, și reprezentant al OSCE.