Decizia Curții Constituționale de marțea trecută pare una solomonică: deși decretul Maiei Sandu de desemnare repetată a Nataliei Gavrilița să formeze un nou guvern nu se suspendă, căci socialiștii nu au adus argumentele necesare, Parlamentul nu poate începe procedurile corespunzătoare învestirii unui guvern, până Curtea Constituțională nu va examina, (marțea viitoare) constituționalitatea decretului prezidențial în cauză.

Cu alte cuvinte, nici nu era nevoie ca socialiștii să solicite suspendarea acțiunii decretului respectiv, era suficientă contestarea acestuia și suspendarea se producea de la sine, în virtutea a două hotărâri precedente ale CC. Astfel a ieșit la iveală incompetența deputaților și experților socialiști și era firesc ca ei să reacționeze supărați la lecția de constituționalitate primită de la CC. În mod similar, a fost de neînțeles triumful unor reprezentanți ai PAS sau simpatizanți ai Maiei Sandu, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Ne aflăm în fața unei blocaj asemănător cu cel din 2019, când, din cauza incompatibilității partidelor parlamentare, nu s-a putut forma un guvern, decât după ce au intervenit Moscova și Berlin, cărora li s-a alăturat Washingtonul, prins pe picior greșit, după venirea lui Trump la Casa Albă.

Fiindcă acum nu intervine nimeni, Maia Sandu s-a pomenit singură în fața tuturor, încercând să folosească pârghiile constituționale într-un scop neprevăzut de Legea Fundamentală, după cum s-a exprimat Alexandru Tănase, ex-președintele Curții Constituționale. Într-adevăr, adepții amânării alegerilor anticipate se tem de un dezastru electoral, dar nu am fi obiectivi dacă nu am recunoaște că și în poziția Maiei Sandu există un substrat conjunctural: cu cât mai repede vor fi organizate alegerile, cu atât mai mari sunt șansele electorale ale PAS, cu orice zi de întârziere șansele pot să scadă.

Deputații lui Dodon, Șor și Plahotniuc pot fi suspectați de nesinceritate, că luptă să rămână la butoane, înscăunând un guvern „apolitic” propriu, până în 2023. Dar poziția de mijloc expusă de PPDA - un guvern minoritar, în frunte cu Andrei Năstase, pentru o perioadă scurtă, până va fi pusă pe roate vaccinarea populației și vor fi luate măsurile economice și sociale care nu mai suferă amânare - pare rezonabilă, chiar dacă nu e fără interes de partid.

Ambasadorul Statelor Unite, Dereck J. Hogan, consideră că „situația politică actuală din Republica Moldova trebuie rezolvată în conformitate cu Constituția și prin dialogul dintre actorii politici”, dacă e să credem unui comunicat de presă al PPDA, nedezmințit de Ambasada SUA.

Maia Sandu și PAS nu sunt dispuși să negocieze nici măcar cu PPDA. Încleștarea dintre tabere pentru amânarea (pentru o perioadă scurtă sau lungă) a alegerilor parlamentare anticipate atinge cote paroxistice și ia forme hilare, când o parte, cea care a guvernat până acum, vorbește despre situația social-economică dezastruoasă și pericolul unui colaps financiar, (fără a recunoaște că a lăsat dezastru în urma sa), motivând că e nevoie de un guvern de tranziție, iar cealaltă parte, care moștenește o economie în derivă și un deficit de peste 14 miliarde de lei, încearcă să ne asigure că situația nu e chiar atât de rea, că oponenți exagerează și nu e niciun risc în faptul că am rămas fără guvern în plină pandemie și ne aventurăm într-un periplu electoral care nu se știe când va începe și cu ce se va încheia.

Între timp, prețurile la carburanți continuă să crească în mod dubios, transportatorii auto de pasageri anunță o grevă generală de o zi, - aceste și toate celelalte rele care se mai întâmplă în Republica Moldova sunt atribuite, cum era de așteptat, Maiei Sandu, care întruchipează în mod simbolic schimbarea guvernării, fără ca această schimbare să se fi produs în realitate până la capăt.

În condițiile lipsei de dialog și diplomației politice, a inflexibilității și abordării frontale, manifestate de Maia Sandu spre extazul admiratorilor, ținând cont doar de interesul propriului partid, decizia Curții Constituționale, oricare va fi aceasta (e posibil să fie ca cea de marțea trecută, să nu dea câștig de cauză nimănui), nu va rezolva nimic. Dacă va fi în folosul lui Dodon-Șor-Plahotniuc, deputații „care au participat la frauda bancară” vor decide formarea noului guvern și ar fi păcat, are dreptate dl Peter Michalko, Ambasadorul UE. Dacă i se dă câștig Maiei Sandu, aceiași deputați ar putea vota, după cum s-a mai spus, din rațiuni tactice, ca să se răzbune, ca să demonstreze că sunt consecvenți, guvernul Nataliei Gavrilița, și ar fi la fel de păcat, nu-i așa? Iar dacă Natalia Gavrilița va demisiona peste câteva săptămâni, după cum a promis, aceasta nu garantează declanșarea alegerilor parlamentare anticipate, ci doar intrarea într-un nou cerc al aceleiași crize, spre bucuria majorității deputaților fără șanse de a se vedea din nou în Parlament.

Mai există calea protestelor (Usatîi a și amenințat că-și va chema susținătorii la Parlament), dar acestea vor trebui să dureze, ca să producă un efect, se mai poate apela la serviciul lui Kozak, pentru a-l determina pe Dodon să-și schimbe din nou părerea, dar ar fi rușinos… Poate ideea unui guvern minoritar de tranziție nu e chiar atât de rea? Fie și al Nataliei Gavrilița.