Protestele din Rusia în sprijinul lui Aleksei Navalnîi, otrăvit și condamnat la trei ani și jumătate de închisoare, reacția brutală a poliției, expulzările unor diplomați europeni au coincis cu reluarea lucrărilor la construcția gazoductului Nord Stream 2 în apele teritoriale ale Danemarcei, stopate de sancțiunile americane. O coincidență întâmplătoare, dar simbolizând duplicitatea, ipocrizia și eșecul în relațiile Germaniei cu Rusia, relații care seamănă cu cele din fabula lui Krîlov despre un bucătar care îi ține lecții de morală motanului Vas`ka, pentru că, în loc să păzească bucatele de pofta șoarecilor, a mâncat o parte din ele. Ascultându-l pe stăpânul supărat, Vas`ka-motanul continua să îngurgiteze ce mai rămăsese, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Conceput după războiul Rusiei împotriva Georgiei, proeiectul Nord Stream 2 a ridicat de la un început semne de întrebare, punându-se pe cântar beneficiile sale economice și consecințele pe care le provoacă dependența prea marea a UE de gazele rusești. Polonia, Țările Baltice au fost oponenții cei mai vocali: de ce Germania îi oferă Rusiei o armă geopolitică atât de puternică, în detrimentul altor țări vecine cu colosul rus, membre ale UE și ale Parteneriatului Estic? S-a pronunțat împotrivă și SUA: care e rostul ca Germania să-i asigure lui Putin un venit de zeci de miliarde de euro, punând în pericol securitatea energetică a Europei?

Ocuparea Crimeii și Donbasului, apoi asasinarea lui Boris Nemțov, otrăvirea lui Serghei Skripal și a fiicei sale Iulia au provocat de fiecare dată discuții despre necesitatea opririi Nord Stream 2, dar de fiecare dată Berlinul spunea „niet”, sprijinind cu încăpățânare misterioasă proiectul lui Putin. De dragul adevărului, trebuie să recunoaștem că Angela Merkel a introdus în contractul cu Gazprom un articol care asigură tranzitul gazelor ruse prin Ucraina pentru zece ani înainte, ceea ce e o recunoaștere indirectă a caracterului geopolitic al celui mai lung gazoduct maritim din lume.

Doar după otrăvirea lui Navalnîi, la Berlin s-au auzit voci care au admis posibilitatea revizuirii atitudinii față de Nord Stream 2. Orgoliul nemților era deja rănit, fiindcă ceva mai înainte serviciile speciale ruse asasinaseră un cetățean georgian de etnie cecenă chiar în centrul Berlinului. Între timp, Congresul SUA, prin înțelegere bipartizană, a aplicat sancțiuni care au supărat-o pe Merkel, dar nu i-au clintit poziția, având însă efect asupra companiilor angajate în procesul de instalare a țevilor pe fundul Mării Baltice.

Angela Merkel s-a implicat personal în salvarea lui Navalnîi, instituțiile statului german au stabilit că opozantul rus a fost otrăvit cu agentul neurotoxic Noviciok, și părea că relația specială cu Putin va lua sfârșit, dar și de data aceasta opinia publică s-a înșelat. După vedeoconferința de vineri cu Macron, Merkel a declarat că poziția guvernului german privind Nord Stream 2 nu este afectată de cazul Navalnîi, chiar dacă ceea ce se întâmplă acum în Rusia, inclusiv expulzarea diplomaților europeni, nu o caracterizează ca pe un stat de drept.

Germania pare încremenită în relația ei față Rusia, proclamând valori și principii formale, pe care nu are de gând să le susțină cu acțiuni politice concrete. Presa germană scrie despre existența unui nucleu de sroederiști în Partidul Social-Democrat aflat la guvernare. De dragul unor câștiguri economice, ei par dispuși să ignore orice crimă pe care a comis-o și o va comite Putin, și împotriva vecinilor Rusiei, și împotriva propriului popor, numind aceasta realpolitik.

Ca să nu pară ipocrit, duplicitar, Berlinul ar trebui să renunțe la ceva: fie nu se mai revoltă și nu-i ține lecții lui Putin, permițându-i să față tot ce-i poftește inima de kaghebist, fie pune punct proiectului Nord Stream 2 și altor proiecte asemănătoare, care avantajează Rusia revanșardă. De altfel, fabula lui Krîlov se încheie cu un îndemn către bucătar: Să nu rostești în van cuvinte/ Când se cere să aplici puterea.