Săptămâna trecută, Consiliul Audioviziualului a selectat, prin concurs public, trei membri noi ai Consiliului de Supraveghere al Companiei „Teleradio-Moldova”. Din întâmplare, doi dintre cei trei aleși au făcut parte din componența „Consiliului societății civile” de pe lângă președinția lui Dodon, au fost decorați de Dodon și l-au susținut public pe Dodon în campania prezidențială din anul trecut. Nu e greu de ghicit că ei împătășesc și ideile „patriotice” ale lui Dodon. Această selecție ne vorbește și despre preferințele ideoogice ale Consiliului Audiovizualului, completat ceva mai înainte.

E un déjà-vu. Situația se aseamănă întrucâtva cu cea din 2019, de după formarea Alianței ACUM-PSRM, când instituțiile statului nimereau, una după alta, parcă din întâmplare, în urma unor concursuri publice, firește, sub controlul lui Dodon. S-ar putea să fim martorii aceluiași proces, la altă etapă, cea finală, cu diferența că Maia Sandu era atunci premier, iar acum e președinte, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

La preluarea controlului asupra tuturor instituților publice s-o fi referit Igor Dodon când a declarat, după ultima vizită la Moscova că „totul abia începe”? Dacă recitim dezvăluirile Rise&Dossier și ne aducem aminte cine stă în spatele ex-președintelui și îl ghidează, de la cine primește el indicații, ne dăm seama că declarațiile sale merită luate în serios. Aici ar trebui în mod normal să intervină Serviciul de Informații și Securitate (SIS), să ne spună cât de legat de serviciile speciale ale Rusiei este Igor Dodon și dacă nu cumva relațile de acest fel ale unui fost șef al statului pun în pericol securitatea Republicii Moldova, dacă, firește, SIS-ul mai are capacitatea să-și îndeplinească funcțiile, dacă nu a fost luat sub controlul lui Dodon de la bun început.

Tot în săptămâna care a trecut, Dodon s-a lăudat că de Partidul Socialiștilor, adică de el, depinde când se vor organiza alegerile anticipate și dacă se va ajunge la alegeri anticipate în general. „Noi vom decide dacă alegeri anticipate vor fi în iunie sau vom avea alegeri ordinare, peste doi ani”, a declarat liderul PSRM vineri, menționând că înclină spre prima variantă, dar se teme că și după alegerile anticipate raportul de forțe nu se va schimba și Parlamentul va trebui dizolvat din nou.

Nu e prima dată când Dodon se declară buricul „statalității”, amenință că „vor sări surcelele”, se umflă ca broscoiul imitându-l pe boul din celebra fabulă. Însă vremea lui a fost până la 15 noiembrie 2020. Singurul bine pe care l-ar putea face Republicii Moldova de-acum înainte, s-a mai spus, e să se retragă din politică, cedând locul în fruntea PSRM unui politician necompromis de „kulioașe”, finanțări din Bahamas etcetera. Ar fi o soluție, care ar schimba radical imaginea formațiunii socialiste și a Parlamentului actual în general și poate chiar nu ar mai fi nevoie de alegeri anticipate. Dar aceasta ar însemna că Dodon este un politician adevărat, nu o marionetă, că pune interesul public mai presus de cel personal și poate lua decizii de sine stătătoare. Ceea ce nu e cazul, în el s-a investit mult și nu din altruism.

Prin efortul său slugarnic, trădător, subversiv se încearcă a scoate vorbitorii de limbă rusă în stradă pentru a protesta împotriva Curții Constituționale care, prin recenta sa decizie, a oprit transformarea Republicii Moldova într-o „filială” a „lumii ruse„ („russkii mir”). E și un pretext pentru a intimida și a hărțui una din puținele, dacă nu chiar singura instituție, pe care nu o controlează Dodon. Dar e și conseciința pierderii de teren, a puternicii hemoragii electorale pe care nu o poate opri după alegerile prezidențiale, dacă s-a ajuns din nou la primitiva resuscitare a mârțoagei discriminării limbii ruse în Republica Moldova. „Dodonizarea” instituțiilor, după cum vedem, continuă, dar Dodon devine tot mai jalnic, mai penibil.