Una dintre principalele resurse financiare ale lui Putin – Gazprom, a început să intre în declin, confruntându-se cu probleme majore în majoritatea direcțiilor de export, cu scăderea cererii de gaze în lume, cu criza economică mondială provocată de COVID-19 și nu în ultimul rând cu încălzirea globală. În același timp, cea mai mare problemă a companiei energetice este pierderea piețelor sale.

Încă având calitatea de monopolist, Gazprom i-a obligat pe clienții săi să semneze contracte pe termen lung cu condiția „take or pay”, ceea ce excludea posibilitatea de a cumpăra gaze de la alți furnizori. Ucraina a fost prima care a contestat cu succes în instanțe internaționale această condiție ilegală și a forțat Gazprom să plătească o compensație de aproape 3 miliarde de dolari, iar apoi Polonia a făcut același lucru, primind aproape 1,5 miliarde de dolari și renunțând la energia rusească. A devenit clar că această condiție „take or pay”  nu a ajutat Gazprom, iar consumatorii de gaze rusești nu mai țin cont de contractele încheiate pe termen lung cu această companie și cumpără gaze de la alți furnizori care oferă prețuri de piață și fără a dicta condiții politice. La rândul său, Moscova nu poate să-i influențeze pe acești clienți, în caz contrar, ar fi fost chemată în instanță internațională pentru că a acționat ca un monopolist, i s-ar fi cerut compensarea daunelor. Acest proces îl va pierde garantat, așa cum a fost în cazurile Ucrainei și Poloniei.

Drept urmare, mulți consumatori au început să achiziționeze gazele de la alți furnizori, ceea ce a dus la o scădere a volumelor de aprovizionare cu cele rusești, iar acolo unde Gazprom a dominat incontestabil, situația s-a schimbat drastic. Cumpărătorii, preferând furnizori adecvați, au provocat anul acesta întreruperi masive a pompării prin gazoductele rusești, care au început să se închidă pentru așa zisă profilactică. Esența acestei profilactici este clară pentru toată lumea - nu există motiv pentru a pompa prin aceste gazoducte, deoarece nu există cumpărători pentru gazele rusești. Având în vedere acest lucru, actuala luptă pentru Nord Stream-2 pare absurdă, întrucât conducta este construită pentru acele state în care consumul de gaze rusești scade, iar conductele prin care astăzi se furnizează gaze în Europa nu sunt încărcate nici măcar la o treime din capacitate. În aceste condiții, construcția de conducte noi pierde orice fezabilitate economică. Ceea ce se întâmplă în jurul construcției Nord Stream-2 nu mai are la bază argumentul economic pentru Kremlin, acum Putin are nevoie de realizarea proiectului, doar ca acesta să nu devină un simbol al înfrângerii politicii.

Pe lângă acestea, trebuie să vorbim despre situația reală de pe piețele energetice mondiale. Așadar, în vara acestui an Turcia a descoperit zăcăminte de gaze în Marea Neagră. Dacă volumele sunt semnificative, TurkStream va fi deșert, importul prin această conductă și așa aproape că s-a oprit. Astfel, potrivit Serviciului Federal Vamal al Federației Ruse în iunie 2020, în Turcia au fost livrate doar 2 milioane de metri cubi de gaze, ce este de 1127 de ori mai puțin decât în ianuarie 2020 și de 585 de ori mai puțin decât în iunie 2019. Aceste volume reprezintă doar 1% din totalul exporturilor Gazpromului, deși acum 2 ani Turcia era al doilea cel mai mare client după Germania. În prezent Turcia preferă gazele din Azerbaidjan și gazele de șist.

De asemenea China și-a mărit în acest an cu 10% extragerile proprii de gaze și aproape a înjumătățit achizițiile din Rusia. În plus, exporturile de gaze către Europa au scăzut brusc, deoarece prețul gazului rusesc este mai mare decât la orice alt furnizor. Drept urmare, numeroase conducte către Turcia, China și Europa sunt fie goale, fie atât de slab încărcate, încât se pune întrebarea dacă este convenabil să se transporte o cantitate atât de mică prin ele. Drept urmare, în prima jumătate a anului 2020, profitul Gazpromului din exporturi a scăzut cu 51,2% față de aceeași perioadă din 2019 până la 11,3 miliarde de dolari, în timp ce exporturile fizice de gaze pentru aceeași perioadă au scăzut cu 17,8% până la 91,1 miliarde de metri cubi. Totodată, având în vedere rezervele uriașe de gaze de șist, care devin din ce în ce mai accesibile și mai ieftine, se ridică o mare întrebare cu privire la strategia de dezvoltare a Gazpromului. Aici trebuie să luăm în calcul faptul că timp de 20 de ani liderii ruși au promovat personal gazele lor și practic i-au „constrâns” pe clienți să-l achiziționeze de la Gazprom la prețurile stabilite de însuși Putin și prietenii săi, care sunt singurii care s-au îmbogățit pe seama contractelor corupte cu statul, cauzând pagube semnificative bugetului și poporului rus, acesta din urmă rămânând să sufere din cuaza acestei „strategii”.

Astfel, Putin a pierdut formal războiul energetic pe care singur l-a început. Planul de creare a unei „supraputeri energetice” anunțat în 2007 s-a dovedit a fi un eșec complet pentru el și echipa sa, și ramâne o speranță, că inevitabila cădere a colodului pe picioarele de lut - principalul finanțator al ambițiilor imperiale al Kremlinului, va opri politica sa de ocupație în Georgia și Ucraina, Moldova și expansiunea continuă din Siria și unele țări africane.