Două coincidențe: 1) În ziua în care deputatul Iurie Reniță a dat publicității imaginile cu Dodon acceptând un „kuliok” cu bani de la Plahotniuc („Iar îmblați cu kulioașe” – a remarcat cu alint și fandoseală Dodon), procurorul general Alexandru Stoianoglo a ieșit la rampă să anunțe că l-a descoperit pe prinipalul beneficiar al miliardului furat, Vlad Plahotniuc, și principala lui victimă - martirul penitenciarelor, raiderul fără prihană, eroul „splătoriei” rusești, Veaceslav Platon; 2) în ziua în care procurorul general Alexandru Stoianoglo descria schemele de la Metalferos, puse la cale de același Plahotniuc, și mai amenința judecătorii că se va apuca de capul lor, din cauza că Curtea de Apel a menținut decizia primei instanțe, ca învinuiții în dosarul Metalferos să fie cercetați în stare de libertate, deputata PAS Doina Gherman da publicității informația privind 103 terenuri agricole, însumând 28,3 ha, deținute de… mama lui Dodon, care nu putea să le achiziționeze din salariul de profesoară.

S-ar putea să fie o coincidență întâmplătoare faptul că Stoianoglo apare în public cu date despre Plahotniuc, când cineva atentează la imaginea lui Dodon. S-ar putea să fie invers: la imaginea lui Dodon se atentează după ce Stoianoglo face dezvăluiri legate de Plahotniuc … Ceea ce sare în ochi, și în primul, și în al doilea caz, e că ieșirile procurorului general sunt publicitare, nu conțin informații noi, suficient de argumentate, par niște improvizații concentrate pe Plahotniuc, uitând de ceilalți „beneficiari” ai miliardului, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Despre calitatea informației în primul caz se poate judeca după faptul că, examinând-o, Interpol a decis să elimine numele lui Plahotniuc din baza sa de date. Textul trimis de procuratura generală nu a convins că oligarhul trebuie dat în urmărire internațională. Să fi fost vorba de o fumigenă pentru a abate atenția moldovenilor de la „kulioașele” lui Dodon? E posibil. Căci, ulterior, Stoianoglo va refuza să inițieze dosar penal în urma dezvăluirilor lui Reniță, pe motivul hilar că nu se știe ce se afla în punga acceptată de președintele Republicii Moldova.

În cel de-al doilea caz, decizia judecătorilor de a-i lăsa în libertate pe învinuiții în dosarul „Metalferos” a fost luată cu două săptămâni în urmă. De ce era nevoie de un asemenea tam-tam întârziat, de admonestarea judecătorilor, dacă Stoianoglo însuși a promis, atunci când aspira la funcția de procuror general, să folosească arestul cu mai mult discernământ, considerându-l un abuz al sistemului nostru judiciar. Cercetarea în stare de libertate sau în arest la domiciliu să însemne cumva absolvire de pedeapsă? Modul în care Stoianoglo s-a referit la judecători a fost iarăși publicitar, nu „juridic”.

Și dacă un cogeamite procuror general lansează o cifră a prejudiciilor, aceasta trebuie să fie argumentată solid, verificată, să nu poată spune reprezentanții „Metalferos” că cifrele respective „se bazează pe presupuneri și bârfe”. Care a fost rostul ieșirii lui Stoianoglo cu speculații care „nu sunt constatate de către organe competente”?

A dorit procurorul general să-i facă astfel un bine lui Dodon, să arunce praf în ochii cetățenilor ca ei să nu observe că președintele Republicii Moldova își implică mama în schemele sale dubioase, de îmbogățire ilicită? Din păcate, nu putem exclude această ipoteză.

„În niciun caz nu atentez la independența judecătorilor. Dar, în situația creată, îmi rezerv dreptul să intervin cu inițiativa unor schimbări cardinale în sistemul judecătoresc. Nu vreau ca acest lucru să fie perceput ca un șantaj, dar într-o societate democratică, justiția trebuie să slujească legii și societății și nu curatorilor din umbra grupurilor de interese”, a mai declarat cu patos vânjos procurorul general.

E spus tare pentru un motiv atât de neînsemnat în aparență: respingerea măsurilor de arest, propuse de procurori. Seamănă a orgoliu rănit, a justiție televizată. Iar dacă raportăm cuvintele respective la competențele unui procuror general, adie a populism, a demagogie în stilul lui Dodon, cel cu „șiurșelele”. Ceea ce li se cere judecătorilor li se poate cere și procurorilor cu același succes: să serveasă societății. Percepția este că ei stau la straja lui Dodon. Așa încât îți vine să zici ca agricultorii latini „Stoianoglo, cura te ipsum!”