Ieri, Miniștrii de Externe ai UE au anunțat noi sancțiuni pentru Belarus, în particular contra persoanelor, care-au comis acte de violență, arestări abuzive și fraude electorale. A 6 zi la rând, Președintele Lukașenko este contestat vehement de opoziție, sprijinită de zeci de mii de protestatari, în plină stradă, la Minsk și în mai multe orașe ale Belarus, presiunea asupra regimului devenind serioasă odată cu declanșarea de greve muncitorești în mai multe fabrici și uzine sistemice pentru economia Belarusului, sugerând o anumită analogie cu revoluția din România anului 1989. Dar, opoziția încă mai cere renumărarea voturilor, eliberarea celor peste 6000 de persoane arestate după scrutin, iar UE declară că nu va recunoaște rezultatele alegerilor din 9 august. Totuși, șeful diplomației UE susține că este nevoie de o formulă fină de ”presiune și mediere” între regim și opoziție în Belarus, sugerând că UE ar vrea să evite scenariul ucrainean din 2013-2014, în care protestele violente contra lui Ianucovici au fost folosite de Rusia ca pretext pentru anexarea Crimeii și separatismul din Donbas.

Cine numără și cine culege rezultatele?

1. Alegerile din Belarus au creat o ”furtună perfectă” de conflict între sistemul controlat piramidal de Lukașenko”, cunoscut prin autoritarismul său rigid și populismele de tip rural pro-sovietice, și o nouă generație de tineri, care-și doresc reforme și deschidere spre Europa. Reacția de nemulțumire spontană a generației tinere belaruse contra rezultatelor falsificate este naturală, în condițiile în care, în asemenea regimuri puternic ierarhizate, 80% de voturi numărate pentru ”conducător” este mai degrabă rezultatul verticalei puterii și nu al alegătorilor. Modelul de guvernare impus de Lukașenko (”batika) menține astăzi Belarus într-o stare de paralizie și stagnare, care se opune ideilor de transformare democratică.

2. Să vorbim despre Lukașenko. Regimul său autoritar s-a impus prin controlul justiției, trupelor de ordine, economiei centralizate, cenzurii asupra presei și subordonării tuturor puterilor în stat. Președintele A.Lukașenko a transformat Belarus într-o ”Cubă a Europei”, preferând un regim de teroare și represalii contra oponenților săi politici, mulți dintre care au dispărut fără urme. Considerat mult timp un politician pro-rus și pro-sovietic, Lukașenko a folosit relațiile sale cu Moscova pentru a obține avantaje economice și politice. După 25 de ani la cârma statului belarus, Lukașenko nu are prieteni nici în Vest și nici în Est. În ultimul său mandat, Lukașenko nu a avut nici o vizită în străinătate, iar relațiile Belarus sunt înghețate la nivel politic cu toate statele vecine.

3. Probabil că în următoarele săptămâni, A.Lukașenko va trebui să aleagă dacă-și dorește soarta lui Ceaușescu ori tranziția spre o ieșire din actualul impas politic, care-a declanșat energii contra lui ”batika” imposibil de imaginat acum câteva săptămâni în urmă. La fel, ca și Ceaușescu în decembrie 1989, Lukașenko a ajuns într-o poziție imposibil de menținut. Luna august 2020 poate însemna începutul sfârșitului pentru regimul său unipersonal, indiferent de agonia trupelor de ordine care-i mai rămân fidele. Nimic nu mai poate fi ca înainte pentru Lukașenko, iar lecția lui va fi de învățătură și altor discipoli.

4. Să vorbim despre Igor Dodon. Igor Dodon visează să copie acest model de autoritarism personificat prin controlul său direct asupra trupelor de ordine, SIS, manipularea agendei legislative prin controlul celei mai numeroase fracțiuni. După modelul lui ”batika” de la Minsk, acesta își dorește loialitatea deplină a organelor de forță, prin ordine și creșteri salariale la fiecare rectificare a bugetului, intensificarea cenzurii asupra spațiului mediatic și plasarea oamenilor săi loiali la conducerea instanțelor de judecată. Lipsindu-i controlul efectiv asupra Curții Constituționale, I.Dodon a declanșat o reformă constituțională, în urma căreia își dorește să obțină competențe similare cu ale dictatorilor săi iubiți: Putin și Lukașenko.

5. Ca și Lukașenko, și Igor Dodon este indezirabil în România și Ucraina. De curând, Igor Dodon nu mai este primit nici măcar la Moscova, unde cerșește întâlniri cu oficiali din eșalonul 2, devenind clar că nu va putea exploata cum și-ar dori relația cu Putin înainte de scrutin. Ca și în Belarus, Igor Dodon nu înțelege că modelul autoritar de guvernare nu se potrivește cetățenilor din Republica Moldova, iar tentativele sale de a-l copia fie pe Putin, fie pe Plahotniuc, nu sunt nici eficiente, nici fezabile. De la moldovenismul agresiv ca ideologie reacționară până la ambiția de folosire a procuraturii și justiției în scopuri politice, Dodon este considerat o piedică în calea evoluției firești a RM spre Uniunea Europeană, un produs al moștenirii sovietice, care-l descalifică ca lider politic și partener pentru dialog mai departe cu orice stat european.

Priorități pentru forțele politice din RM

6. Alegerile din Belarus nu sunt chiar atât de străine de RM pe cât ar crede unii. Nostalgiile sovietice și obsesia unor nomenclaturiști socialiști de a repeta scenariul lui Lukașenko în RM este reală și nu poate fi ignorată. Din acest motiv, partidele politice pro-europene trebuie să denunțe categoric recunoașterea alegerilor din Belarus, recunoaștere făcută din prostie și fierbințeală de către liderul PSRM, pe cont propriu, nu ne reprezintă pe noi, ca cetățeni ai RM și trebuie să fie denunțată. Inclusiv de către diplomații MAEIE.

7. Trebuie să solicităm UE declanșarea unei investigații internaționale asupra violențelor și abuzurilor comise recent de miliția și KGB din Belarus contra protestatarilor, concomitent cu investigarea fraudelor și exceselor regimului, care-au deformat rezultatele scrutinului, de până la scrutin. Violențele comise de regim nu sunt ”afacerea internă” a statului Belarus, ci încălcarea flagrantă a Convenției Europene cu privire la drepturile omului, alte instrumente ratificate de Belarus pentru a proteja drepturile și libertățile politice, iar abuzurile regimului trebuie să fie documentate și sancționate în mod exemplar. Sper mult că și organizațiile angajate în apărarea drepturilor omului din RM consideră la fel.

8. Este necesar să cerem UE să sancționeze oficialii din Belarus, instituind o listă similară legii Magnistky, care să aplice țintit penalități internaționale (suspendarea de vize, înghețarea conturilor, negarea oricăror contacte, etc). Represiunile trebuie să fie penalizate și economic, i.e. prin suspendarea finanțărilor UE către instituțiile guvernamentale, înghețarea plasamentelor financiare ale Belarus în statele UE. Aceste acțiuni trebuie să transmită un mesaj clar regimului și discipolilor lui din alte state pentru că astfel de abuzuri și infracțiuni comise contra cetățenilor nu pot fi tolerate. O misiune a UE, care să medieze situația explozivă din Belarus este necesară acum, înainte ca intrarea în agonie a regimului să nu conducă la mai multe victime și suferințe populare.

Живе Белорусь!