Ambasadorul rus Oleg Vasnețov le-a reamintit guvernanților noștri reperele politicii ruse în Republica Moldova.

Principalul reper

Principalul reper e că Rusia nu are de gând să-și care trupele acasă, rămase din perioada sovietică. Ea le atribuie în mod fals misiune pacificatoare, trișând în văzul lumii, căci ele au fost implicate nemijlocit în războiul moldo-rus din 1992, înarmându-i pe separatiști și participând de partea lor la operațiuni militare, scrie Nicolae Negru pentru Ziarul Național.

„Politicienii responsabili din Chișinău (cine o fi fiind aceștia? – n.n.) înțeleg bine caracterul pripit al chemărilor de retragere a GOTR (Grupul Operativ de Trupe Ruse). Circa o mie și jumătate de militari ruși, care în virtutea unor motive obiective ajută la desfășurarea operațiunii de pacificare și păzesc depozitele de muniții învechite din Transnistria, nu pot fi retrași ca la semnul unei baghete magice”, a explicat Vasnețov.

Numai că „pripeala” despre care vorbește el durează 28 de ani, iar statutul de „pacificatori”, prevăzut de acordul de încetare a focului, semnat de Mircea Snegur și Boris Elțin pe 21 iulie 1992, îl au, conform cifrelor anunțate de Tiraspol, doar 400 de militari. Dar și ei era cazul să plece demult, căci împreună cu ceilalți care se află ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, nu apără pacea, ci împiedică reglementarea transnistreană.

De ce minte Vasnețov?

De ce minte cu atâta nerușinare dl Vasnețov? Din mare „respect” pentru suveranitatea și independența Republicii Moldova, firește. Ambasadorul caracterizează cerințele de retragere a trupelor ruse ca încercări de a „împinge cu orice preț Rusia în afara Moldaviei”, ceea ce, în opinia sa, e lipsit de perspectivă, deoarece „în republică locuiesc peste 200 de mii de cetățeni ruși” pe care Rusia „nu are dreptul să-i lase în voia sorții”.

E o notă nouă în poziția Moscovei, similară celei naziste: plecarea trupelor ruse ar însemna lăsarea cetățenilor ruși în seama autorităților moldovenești, adică „în voia sorții”. Cu alte cuvinte: uitați de angajamentele Rusiei de la Istanbul. Nu mai e valabilă nici măcar promisiunea plecării trupelor ruse după găsirea unei soluții politice de împăcare a Chișinăului și Tiraspolului, retragerea trupelor nu va avea loc decât la calendele grecești sau la paștele cailor, mai pe înțelesul tuturor.

Cursul european lezează interesele Rusiei

Rusia consideră că integrarea europeană a Republicii Moldova îi lezează interesele și Vasnețov amenință că țara sa le va apăra: „Noi nu dictăm conducerii Moldaviei vectorul extern pe care trebuie să-l aleagă. Dar aceasta nu înseamnă că Rusia nu are propriile interese. Ea le are, ca și alte țări. Și noi le vom apăra întotdeauna”.

Ambasadorul rus afirmă că închiderea pieții ruse pentru mărfurile moldovenești au avut scopul de a minimaliza riscurile exportului și re-exportului unor mărfuri din terțe țări, doar că „uită” să precizeze că embargourile au fost aplicate până la semnarea Acordului de asociere RM-UE. Unde îi este faimoasa rigurozitate diplomatică? Corect ar fi fost să spună: „Noi încercăm să dictăm conducerii Republicii Moldova vectorul extern, doar că, din păcate, nu întotdeauna ne reușește”.

Sigur, „politica externă echilibrată” promovată de Dodon îi este mai mult pe placul Rusiei și Ambasadorul ei la Chișinău ține să menționeze acest lucru, după cum nu ratează nici prilejul să admonesteze opoziția proeuropeană pentru că „a blocat prin intermediul Curții Constituționale” acordul privind împrumutul de 200 de milioane de euro.

E un gest de „politețe” diplomatică și „frățească” foarte grăitor. E de la sine înțeles că dlui Vasnețov îi displac discuțiile despre aderarea la NATO și reunirea cu România și el găsește de cuviință să-și anunțe atitudinea.

Diplomat sau general-guvernator?

Nici mesajele sale, dar mai ales tonalitatea lor nu sunt ale unui diplomat ceremonios, discret, cum se prezentase până nu demult, ci mai curând ale unui general-guvernator care nu are nevoie de finețuri și rigoare și această transformare radicală ar putea avea legătură cu schimbarea Constituției ruse care îi permite lui Putin să concentreze puterea unui țar și să ignore dreptul internațional.

Păzea! – vestește Vasnețov în numele său. Rusia pretinde la propriul pol de putere. El nu face trimitere la Crimeea și Donbas, dar nici nu e nevoie, notele metalice din voce îl trădează.

Mândrie în genunchi

Pe de cealaltă parte, stataliștii noștri se fac că plouă, că nu au auzit divagațiile mincinoase ale lui Vasnețov. Tace semnificativ MAEIE-ul democrat (exceptând declarația Ambasadorului cu misiuni speciale Andrei Popov, făcută la solicitarea TVR), s-a bâlbâit penibil, întrebat de o jurnalistă, vorbărețul cu alte ocazii premier Ion Chicu, care ne reproșează că nu ne mândrim suficient de mult cu propria „țară”, dar cum să-ți ardă de mândrie când îi vezi pe conducătorii ei în genunchi?

Tace Parlamentul, tace și lăudărosul de altădată Pavel Filip, care își atribuie meritul adoptării rezoluției ONU privind retragerea necondiționată a trupelor străine de pe teritoriul nostru… Să fie această tăcere plata pentru împrumutul de 200 de milioane de euro, promis a doua oară de Kozak?

Să spui că tăcerea lor e jenantă, rușinoasă e să nu spui nimic. Suntem guvernați de niște canalii. Și când te gândești că partidele proeuropene dețin majoritatea în Parlament, volens-nolens te întrebi: dar sunt ei cu adevărat proeuropeni sau niște „kozaci” în blană de oaie…