După ce au fost făcute totalurile anulării mandatelor, eroul principal al acestui plebiscit, Vladimir Putin, a decis să vorbească despre constituție.

El însă nu a vorbit despre constituția rusească, ci despre cea sovietică, din 1922, adoptată după ce republicile sovietice au fost unite într-un singur stat. În programul „Moscova. Kremlin. Putin”, președintele rus a amintit că au existat două abordări privind adoptarea acestui document: cel leninist, care presupunea unirea republicilor într-un singur stat cu dreptul de a ieși și cel stalinist - anexarea republicilor la Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă cu dreptul de autonomii. Faptul că a câștigat concepul lui Lenin, Putin a calificat drept „bombă cu efect întârziat”, iar Rusia modernă ar trebui să evite asemenea greșeli, scrie jurnalistul ucrainean Vitali Portnikov într-un editorial pentru Detali

Am putea, desigur, să-i amintim lui Vladimir Putin de ce a câștigat conceptul leninist. În manualele sovietice după care a studiat Putin s-a preferat să nu se amintească faptul că republicile fondatoare ale Uniunii Sovietice au fost de fapt cucerite de Rusia sovietică. Au fost cucerite într-o luptă sângeroasă în care au avut nevoie de mulți aliați.

De exemplu, în Ucraina, asemenea aliați ai bolșevicilor erau activiștii Partidului Comunist Ucrainean, care pledau pentru autodeterminarea națională a țării, și Partidul Comunist Evreiesc, care a pledat pentru autonomie culturală a evreilor din acest stat. În momentul venirii bolșevicilor în Ucraina, grupările armate ale acestor două entități puteau fi comparabile cu unitățile Armatei Roșii trimise pe fronturile ucrainene, iar membri ai ambelor partide erau mai mulți decât bolșevici. De aceea, desigur, au fost necesare compromisuri.

Procese similare au avut loc în Georgia, Armenia, Azerbaijan, unde au existat guvernele naționale, iar bolșevicii de aici nu au pledat împotriva independenței lor. Ei au pledat împotriva „burgheziei”, succesul însă nu a fost garantat - Armata Roșie și susținătorii acesteia au suferit înfrângeri în Polonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Estonia, Ungaria, pentru că și acolo s-a încercat instituirea puterii sovietice, formând grupuri bolșevice.

De aceea, Lenin, spre deosebire de Stalin, a încercat să evite tensiunile nejustificate la etapa tranziție (atunci, de la ocuparea republicilor sovietice au trecut doi ani). El a preferat ideea independenței fictive. Fictive, din cauza faptului că nucleul puterii nu erau sovietele, ci partidul, care era unul și același în toate republicile, cu adevărat rusesc, pur și simplu Partidul Comunist din Rusia a fost redenumit în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Astfel, Uniunea Sovietică a fost un stat - partid. Iar când, după câțiva zeci de ani partidul comunist a fost interzis, peste câteva luni a dispărut și statul unional, ai cărui locuitori nu mai puteau fi uniți de nimic.

Dar pentru Putin acest stat reprezintă „Rusia istorică” care a fost destrămată în mod artificial de către Lenin în republici unionale, și cu dreptul de ieșire. Pe lângă aceasta, republicile, ieșind din URSS, au luat cu ele „darurile poporului rus”, ce nedreptate!

Acum se ivește cea mai importantă întrebare pentru toți cei care trăiesc pe teritoriul acestei „Rusii istorice” - ce urmează? Va rămâne oare în fantezia lui Putin această „Rusie istorică” un exemplu de greșeală politică a lui Lenin, sau el va decide că „Rusia istorică” trebuie reînviată pentru a îndeplini legământul lui Stalin?

Și dacă toate fostele republici sovietice - Ucraina, Belarus, Georgia, Moldova, Azerbaijan, Armenia, Kazakhstan, statele Asiei Centrale și statele baltice - sunt „Rusia istorică”, ar trebui atunci oare ca „Rusia neistorică” să ia măsuri pentru a-și reîntoarce teritoriile istorice? Și este oare Vladimir Putin, cel care poate să conducă „Rusia neistorică” până în 2036, să inițieze o nouă cruciadă pentru a distruge statalitatea vecinilor săi?

Dacă da, atunci nu vom putea evita destine distruse, râuri de sânge și valuri de refugiați, catastrofe tehnologice și alte coșmaruri. Iar ziua de 4 iulie 2020, când au intrat în vigoare modificările în constituția rusească, potrivit cărora Rusia se proclamă succesoarea URSS-ului „pe teritoriul său” și altele, se poate dovedi o dată istorică și începutul unui război grandios în spațiul Eurasiei.