Anul acesta, la 1 noiembrie, în Republica Moldova va avea loc primul tur al alegerilor prezidențiale. Bătălia pentru postul de președinte se va da între Maia Sandu și Igor Dodon. Miza acestor alegeri este uriașă pentru Republica Moldova și pentru parcursul ei. O victorie a lui Igor Dodon va duce țara într-o zonă și mai gri, Moscova își va consolida puterea la Chișinău, iar politica de izolare a vestului probabil se va accentua. În cazul în care va câștiga Maia Sandu, vom avea o schimbare. UE își va schimba abordarea, va putea avea un partener de discuții în președintele moldovean și ajutoarele venite din vest vor fi mult mai consistente.

Chiar dacă președintele Dodon înregistrează lovitură după lovitură, credibilitatea lui scăzând de la zi la zi, pe măsură ce apar noi dezvăluiri, este încă în cărți pentru câștigarea președinției. Președintele pro-rus beneficiază de sprijinul celui mai important partid, PSRM, și pleacă în această luptă cu câteva avantaje majore. Are guvernul său, are puterea, are bani, poate tranzacționa funcții și, mai presus de toate, va organiza alegerile. Trebuie să fii naiv să spui că Dodon este învins. Încă are resursele pentru a câștiga. Chiar dacă înregistrările prezentate publicului l-au prezentat ca pe un om corupt, ca pe o păpușă în mâinile lui Plahotniuc, ca pe un om politic cameleonic, care astăzi își pupă aliatul și mâine îl înjunghie pe la spate, Dodon are încă un electorat dispus să închidă ochii și să îl urmeze.

Va fi o bătălie grea în toamnă pentru președinție.

Opoziția din Moldova, de la Candu, Shor, partidele unioniste și până la Năstase și Maia Sandu trebuie să mai ia în calcul un element. În cazul în care Dodon va câștiga alegerile, acesta se va întări. Întotdeauna, în orice țară, după câștigarea alegerilor de către un candidat, se înregistrează un fenomen de ”contaminare”. Partidul acelui candidat va crește și el în sondaje și va capta acel public care vrea să fie de partea câștigătorului. Fie că îl numim efect de contaminare sau efect de ”tip vagon”, acest proces se produce în primele 3 luni de la data alegerilor. În aceste condiții, cu un Dodon reîntărit după câștigarea alegerilor, cu un PSRM în vârf de formă, s-ar putea ca președintele pro-rus să își dorească organizarea alegerilor anticipate, formarea unei alte majorități parlamentare, consolidarea PSRM-ului la guvernare.

Efectele ar fi dezastroase pentru opoziția de acum din Moldova. În cazul unui eșec al Maiei Sandu la prezidențiale și pe fondul unei ”depresii” a electoratului pro-european, s-ar putea să asistăm la niște rezultate greu de imaginat la această oră.

Instalarea unui nou guvern rezultat din alegerile anticipate ar putea duce opoziția din Republica Moldova într-un haos total, fără posibilitatea de revenire și de câștigare a puterii în următorii 4-5 ani.

Ce ar trebuie să facă Maia Sandu și opoziția?

Este vital ca în perioada următoare opoziția să aibă un mesaj unitar, să lucreze împreună și să nu mai existe această ”cacofonie” de acum. Maia Sandu nu poate câștiga fără să capaciteze electoratele partidelor anti-Dodon. Orice vot pierdut, fie de la unioniști, fie de la susținătorii Pro-Moldova, înseamnă o șansă în plus pentru Dodon.

Nimeni nu spune că PAS trebuie să se iubească cu partidul lui Candu sau al lui Shor, dar fixarea unor linii comune de acțiune poate aduce doar beneficii, pe când antagonizarea electoratelor, poate aduce doar deservicii.

Cel mai important lucru, însă, pe care Maia Sandu trebuie să îl realizeze este că opoziția trebuie să preia guvernarea.

Sunt câteva argumente imbatabile, iar Sandu trebuie să lase orgoliile de o parte, să plece urechea mai puțin la sfaturile consilierilor nemți și să gândească politic.

1) Organizarea alegerilor de către un guvern pro-european.

În primul rând s-ar putea crea un număr mai mare de secții de votare în diaspora, în Italia, în Spania, în România, acolo unde sunt foarte mulți cetățeni care împărtășesc valorile europene.

Maia Sandu trebuie să fie rațională, să înțeleagă că așa cum arată configurația electoratului rămas în Republica Moldova, matematic ea pleacă cu șansa a doua. Fără voturile din diaspora este foarte greu să câștige. Mulți cetățeni care fac parte din electoratul Maiei Sandu au migrat către un trai mai bun. Pe ei trebuie să îi capacitezi, dar să le oferi și șansa de a vota, să le ușurezi acest proces.

În al doilea rând, având conducerea MAI, se poate stopa fenomenul de fraudare, aducerea autobuzelor din Transnistria, oferirea de bani contra vot. Republica Moldova are un sistem bine pus la punct de către Autoritatea Electorală, se poate înregistra online atât numărul votanților cât și numărarea voturilor, dar fraudele se produc până la momentul în care cetățeanul depune votul în urnă.

2) Schimbarea guvernării – preluarea de către partidele pro-vest – poate aduce câteva beneficii cetățenilor. Finanțarea de la UE poate veni mai repede, pot fi băgați bani în economie și cu rezultate concrete.

Dodon-Chicu ar fi opriți de la folosirea resursei administrative. Opoziția trebuie să se gândească că în octombrie, guvernul PSRM poate veni cu niște măsuri populiste, poate oferi câteva ”cadouri” electorale, care vor aduce voturi. Degeaba va țipa atunci Maia Sandu că este ”mită electorală”, cetățenii se vor bucura de orice cadou făcut de guvernare și vor considera asta un lucru util.

3) Schimbarea lui Chicu acum și preluarea guvernării poate însemna un sentiment de satisfacție pentru electoratul pro-vest, o mobilizare în prag de alegeri, oferirea sentimentului că ”se poate”. Este vital ca electoratul Maiei Sandu, dar și al celorlalte partide să fie mobilizat, să simtă ”că pot da lovitura de grație” în noiembrie.

4) Schimbarea Guvernului Chicu cu unul pro-european poate însemna deschidere din partea Vestului. Acum, din punct de vedere politic, Republica Moldova este izolată. Dodon a fost pus la colț și nu este primit de nicio cancelarie străină. La fel și Chicu. Acest lucru s-ar putea schimba odată ce în fruntea guvernului ar fi un alt lider.

Acestea sunt doar câteva argumente politice pentru care Maia Sandu ar trebui să realizeze că este în beneficiul ei preluarea guvernării de către PAS și PPDA.

Se poate găsi o formulă în care Pro-Moldova și  partidul Shor să susțină în Parlament, fără să fie capacități în Guvern, iar PAS și PPDA să împartă echitabil funcțiile și să asigure o guvernare eficientă.

Da, este un argument faptul că ar fi un guvern cu o susținere parlamentară la limită, dar în unele momente trebuie să îți asumi asta, să ai curajul să riști pentru a câștiga mai mult. Orice partid aflat la guvernare mai poate coopta parlamentari care să susțină guvernul. E mai ușor să cooptezi parlamentari să îți întărești majoritatea când ai frâiele guvernării, decât să stai în opoziție. Nu trebuie uitat că și în cadrul PSRM nu este liniște totală. Pierderea guvernării ar putea duce la fricțiuni interne, ceea ce ar însemna un mare minus pentru partidul pro rus.

Am fost critic de-a lungul vremurilor cu Andrei Năstase și cu Maia Sandu. În timpul regimului Plahotniuc, de multe ori au jucat politic execrabil. Ei nu trebui să uite greșelile făcute atunci și trebuie să le evite și să nu le mai repete.

Năstase a cedat de-a lungul vremii și a jucat corect față de Maia Sandu. Este normal ca în aceste momente, din punct de vedere politic, să fie făcută o înțelegere echitabilă între părți, pentru ca cele două partide să se simtă motivate să continue lupta. Nu există Albă ca Zăpada și nici doar alb și negru în politică. Nu există doar tehnici curate, cum nu există nici recunoștință veșnică. Tocmai de aceea, ”orice compromis” acum poate duce la câștigarea alegerilor prezidențiale și la reorientarea Republicii Moldova pe drumul spre vest. Oricum, după compromisul făcut cu Kozak, niciun alt gest politic nu va fi un compromis mai mare.

Marele pericol al ezitărilor Maiei Sandu în a participa la debarcarea guvernului Chicu și instalarea unui nou guvern asumat de Năstase sau un guvern ACUM este că va fi perceput de electoratul platformei DA, al unioniștilor și PLDM ca un act de egoism politic ce va duce la un non-combat în turul doi al prezidențialelor din partea acestora.

Concluzionând, luna septembrie trebuie să aducă la Chișinău un guvern pro-european care să mărească șansele Maiei Sandu de a câștiga prezidențialele și să dea Republicii Moldova o nouă perspectivă. Altfel, există riscul ca Igor Dodon să fie ajutat să mai câștige un nou mandat!