Pe măsură ce ne apropiem de alegeri (prezidențialele din 2020) tot mai des este contestată legitimitatea actualului Parlament. Mai vocal sau mai subtil, criticii cer categoric alegeri anticipate, oferindu-se să garanteze că viitorul legislativ va fi formată din politicieni aleși pe sprânceană, un fel de îngeri salvatori (gender balanced), înscăunând voința poporului, în sfârșit, în Republica Moldova. Utopismul acestor critici e atât de evident, încât nu m-aș fi obosit să-l i-au în paranteze, dacă vocile lor șirete nu s-ar fi aliniat unor tactici electorale, construite după principiul ”după noi și Potopul!”. Să aducem precizarea că argumentul acestor critici se leagă de traseismul politic, care-a permis în ultima vreme o anumită migrație de la un partid la altul în Parlament, creând o anumită confuzie asupra legăturii dintre alegători și aleșii lor.

Să fie clar. Personal, eu sunt de acord în linii mari cu afirmația că orice fel de traseism politic este o practică negativă, însă voința poporului a fost viciată și de aplicarea altor tehnici manipulative, cum a fost - sistemul electoral mixt aplicat în alegerile parlamentare din 24 februarie, 2019, pe care eu și colegii mei l-am criticat vehement și fără scadențe. Deopotrivă, voința alegătorilor a fost deformată și de traseismul primarilor dinspre unele partide spre alte partide (astăzi deosebit de „puritane” în raport cu actualul legislativ), dar mai puțin riguroase pe subiectul traseismului aleșilor locali. Traseismul este traseism, indiferent dacă-i vorba de deputați ori de aleși locali. Eu am criticat sistemul mixt, adoptat în 2017, pentru că acest sistem ne-a costat de 4 ori mai scump decât sistemul proporțional; acest sistem a înrăutățit relațiile cu OSCE/ODIHR și UE, pentru ca în final, districtele electorale desenate de fosta guvernare a deformat semnificativ voința cetățenilor. Să nu vezi consecințele acelor decizii politice, dar să vorbești numai despre traseismul legislativ din ultima vreme este o probă a lipsei de fairplay. În 2020, sistemul mixt cu gerrymandering-ul său a fost abolit, nu însă și traseismul.

Să dezvoltăm subiectul acestui traseism în 7 puncte:

1.Discuția despre morală și politică este veche de când lumea. De la antici, teoria politică insistă pe afirmația că grupul social mai mare este imoral prin definiție, afectând diversitatea, impunând prin vot o normă a majorității. Și totuși, majoritățile contează și vor conta politic, creând temeiuri pentru luarea deciziilor colective. Nu există parlamente necontestate sub aspectul legitimității, cu atât mai mult în prag de noi alegeri. Traseismul poate servi ca motiv de a contesta o autoritate, dar să nu uităm că există o anumită ordine constituțională, iar art.68 (1) din Constituție stabilește că, „în exercitarea mandatului lor, deputații se află în serviciul poporului”, iar art.68 (2) susține că, „orice mandat imperativ este nul”. Astfel, chiar dacă deputații părăsesc un grup politic în favoarea altui grup, votul popular rămâne legat de mandatul lor imperativ, în mod direct, indiferent de grupurile la care se aliniază politic, cu excepția situațiilor în care lor li se ridică imunitatea ori sunt condamnați definitiv de o instanță de judecată. De altfel, nu a existat nici un Parlament în istoria modernă a Republicii Moldova (1991-2020), care să nu fi fost acuzat, contestat, ori să fi fost ferit de metehnele unei reprezentativități scăzute. Sunt convins că nu există nici o garanție că alegerile viitoare anticipate vor fi altfel, iar toți viitori deputați se vor conforma categoric unor filtre de moralitate ireproșabilă. Ar fi prea frumos să fie adevărat.

2. În acest moment, Constituția RM nu permite organizarea de alegeri anticipate în ultimele 6 luni ale mandatului de Președinte, creând astfel o garanție contra tentațiilor de a dizolva parlamentele, pe măsură ce șefii de stat își pierd la rândul lor mandatele lor politice. Asta face ca principala povară a responsabilității politice să rămână pe umerii actualului Parlament, indiferent cât de compromis, criticat ori deformat nu ar funcționa acesta, în condițiile logicii politice, nu a unor idei moraliste. Este evident că acești pudibonzi moraliști lunecă într-o contradicție logică, cunoscută sub numele de „paradoxul mincinosului”. Pe scurt, afirmația lui Epimenide Cretanul susține că „toți cretanii sunt mincinoși”. Este deci minciună ori adevăr ceea ce spune un cretan, demonstrând astfel ca o dovadă a falsității propoziției sau ca o recunoaștere a minciunii spuse? Cât de credibilă este astfel critica unui ”pudibond moralist” asupra credibilității unui Parlament, în condițiile în care moralistul este și el politician, face afirmații politice și nu tehnice, și este purtătorul unor certe ambiții electorale?! Are dreptate Cretanul ori nu?

3. Miza acestor dispute publice nu sunt legate, însă, de ideile anticilor, ci de agenda guvernării. Să stai și să nu faci nimic, urmărind totala incapacitate și incompetență a guvernului Chicu pe domeniile cele mai critice pentru bunăstarea cetățenilor RM din sănătate, economie, ordine publică, administrare publică, multor cetățeni li se pare imoral. Așa și este. Să stai și să tolerezi cum acest guvern servește în totalitatea sa în mod docil capriciile și jocurile electorale ale lui I.Dodon mi se pare, la fel, de o gravă iresponsabilitate. Să aștepți ca alegerile prezidențiale să corecteze comportamentul acestui guvern Chicu e la fel de utopic ca și navigația pe Bâc, promisă de Serafim Urechean pe timpuri. Mai ales din partea unor grupuri politice pro-EU, care contestă în sinea lor toate aceste eșecuri ale guvernului, dar nu simt nevoia unei acțiuni ferme de a-l înlocui, mai ales în condițiile unei derive geopolitice tot mai evidente a Președintelui Dodon și PM său docil, I.Chicu, este foarte grav. Mai nou, I.Dodon vrea să instituie monopol asupra politicii externe, pe care o vrea ”echilibrată”, evident în raport cu Occidentul, cu UE, cu România și cu alți parteneri strategici. Acest curs politic este spre o coliziune. La fel de periculoasă ca și traseismul politic, însă din păcate nu prea am auzit să ca ”pudibonzii moraliști” să se revolte pe acest subiect, tratând selectiv alunecarea spre Kremlin și Uniunea sa Euroasiatică, ca ceva de la sine înțeles, aproape inevitabil. Asta suflă vânt în pânze celui mai pro-Kremlin partid din istoria RM, PSRM, care are sub arme doar 1/3 din deputații actualului Parlament. Oare asta nu înseamnă deformare a voinței cetățenilor de a integra RM pe o agendă de asociere cu UE? Tac pudibonzii.

4. Insistând pe menținerea actualului guvern condus de PM I.Chicu, alții nu fac altceva decât să greșească lamentabil alegerea țintelor politice. Uitându-ne la reprezentativitatea Parlamentului RM, ales la 24 februarie 2019, cu votul cetățenilor activi, doar 1/3 din forțele politice ale actualului Parlament pot fi considerate ”ne-compromise”, restul fiind partide care au profitat de ”gerymandering-ul” sistemului electoral mixt introdus în 2017 de către PSRM-PD. Consider că Blocul ACUM a acționat politic corect în vara anului 2019, într-un context politic dificil, formând o majoritate de conjunctură cu PSRM pentru a-l da jos de la putere pe oligarhul V.Plahotniuc. Se știa bine și atunci ce poamă este liderul PSRM, Igor Dodon, însă Plahotniuc era „răul mai mare”, cu sau fără ghilimele. Lucrurile s-au inversat însă în anul 2020 – „răul cel mare” este astăzi Igor Dodon, care colectează putere și avere, după modelul oligarhului Vlad Plahotniuc. Este clar că trebuie să-l dăm jos de la putere pe Igor Dodon, iar atâta timp cât partidele pro-EU nu au suficiente voturi în acest scop, ele pot folosi circumstanțial voturile unor partide rivale lui Igor Dodon, după cum s-a procedat și în anul 2019. Asta-i logica acțiunii Realpolitik.

5. Răsturnarea lui Dodon, odată cu căderea guvernului Chicu, nu va duce automat la revenirea lui Plahotniuc la conducerea RM. Mai degrabă, vom asista la o re-echilibrare a scenei politice, o mai clară delimitare a partidelor autentic europene de cele autentic anti-europene. Căderea guvernului Chicu va ajuta forțelor politice europene să se bucure de condiții libere și corecte în cadrul viitorului scrutin. Căderea guvernului condus de PM I.Chicu va diminua puterea formală și informală a partidului pro-Kremlin, PSRM, continuând să rupă și să disloce avantajele imorale de care se mai bucură acesta, contrar prevederilor Constituției. Nu va putea reveni Plahotniuc la guvernare în Republica Moldova ca urmare a existenței unor anchete serioase pornite pe numele lui, dar și a acțiunilor efective de recâștigare de către Curtea Constituțională a unei independențe efective. Semnele de indulgență pe care le-a manifestat Procurorul General față de câteva subiecte critice și vulnerabile în raport cu actualul șef de stat, I.Dodon, documentate prin înregistrări video, audio și textuale, susține ideea că, în acest moment, Președintele Dodon este mai periculos decât Plahotniuc pentru democrația și cursul pro-EU al cetățenilor RM. ȘI ambii – la fel de periculoși pt fragila democrație din RM.

6. Situația complicată din RM impune însă demisia urgentă și neamânată a Guvernului condus de PM I.Chicu și investirea unui guvern mai bun. Păstrarea lui Chicu la butoane, în exercițiul funcției sale actuale, ori a unui guvern tehnic, ar fi un mare serviciu oferit pe tavă lui Igor Dodon în campania sa electorală. Riscul este mai grav decât admit unii critici ai instalării unui nou guvern, care pune în pericol viața și sănătatea populației, nu doar interesele minore ale unor actori politici. Alegerea migăloasă a componenței viitorului guvern, definirea clară a programului de acțiuni pentru un ”guvern de tranziție, anti-criză, european și dedicat normelor constituționale, capabil să rezolve gravele probleme ale statului și societății”, sunt condiții esențiale pentru o nouă agendă politică. Ea poate fi atinsă mult mai ușor decât prin mișcări haotice și browniene de alegeri anticipate, administrate de actualul guvern PSRM.

7. Ar trebui să ne întrebăm în final – ce este mai imoral: să dorești a instala un guvern nou, mai bun decât actualul, cu votul unor grupuri politice, prezumtiv corupte, ori să nu întreprinzi nimic, lăsând actualul „guvern-catastrofă” să danseze cum vrea el mai departe, cu păstrarea profilului lor imaculat, dintr-un calcul strict mercantil, tranzacționalist și, evident, egoist? Sigur, adevărata judecată de valoare va fi făcută de către alegătorii RM, reieșind din modul în care vor judeca acest guvern, care a sabotat, de fapt, sănătatea publică, a sabotat mediul privat de afaceri, a sabotat partenerii de dezvoltare ai RM, prin acțiuni incompetente, printr-un discurs de sorginte brejnevistă, agresiv, adâncind crizele din societate și stat. Eu cred că ratarea formării unui nou guvern va testa utilitatea acestor pudibonzi moralizatori, iar testul adevărat va fi pus de realitățile adevărate și nu de pseudo-realitățile impuse de polit-tehnologi.

Cum spuneau latinii, Sic tranzit gloria Mundi!

Text semnat de către deputatul Platformei DA Igor Munteanu, șeful Comisiei parlamentare de control al finanțelor publice