Când Vladimir Putin, în pofida unei situații epidemiologice dificile în Rusia, a decis să-și sacrifice subordonații în numele „victoriei” și să organizeze o paradă în Piața Roșie, el încă mai credea că este un lider mondial influent a cărui invitație pur și simplu nu poate fi ignorată.

Liderii mondiali s-au temut să vină în Moscova pandemică, însă, pentru liderii statelor post-sovietice Putin rămâne un „mascul alfa”, care nu poate fi neglijat. Acesta este motivul pentru care Kremlinul a crezut că el decide cine ar trebui să aibă onoarea să fie invitat și cine nu. Și nu au făcut o asemenea invitație lui Vladimir Zelenski, care vorbește „incorect” despre adevăratele motive ale izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial.

Însă parada numai a subliniat izolarea internațională a „Bunicului Victoriei”, așa cum îl numesc rușii ironizând pe seama vârstei lui Putin. La Putin au venit aceia care pur și simplu nu puteau să nu vină. Ca urmare, Putin a urmărit parada înconjurat de șapte președinți.

Au venit aceia care nu puteau să nu vină. Singurul oaspete din lumea externă, adică nu din CSI, este președintele Serbiei, Aleksandar Vučić, care combină cu succes integrarea europeană a statului său și imitarea în fața electoratului său a „prieteniei” cu Rusia și, imediat după Moscova, a plecat spre Washington pentru a participa la un proces politic real - întâlnirea cu prim-ministrul kosovar Abdullah Hoti. Mediator la această întâlnire va fi Donald Trump, dar nu Putin. Cu Putin sunt soldățeii, iar cu Trump - viitorul Serbiei. În schimb Vučić este numit la Moscova - principalul oaspete străin al anului, pentru că el e, totuși, e un președinte adevărat, dar nu un conducător post-sovietic. Iată vecinul lui Vučić, președintele croat Zoran Milanovic, s-a pornit la paradă, însă nu a ajuns la Moscova, din cauza că avionul „i s-a stricat”.

Din spațiul post-sovietic au venit doar 6 președinți din 10. Președintele Turkmenistanului Gurbangulî Berdimuhamedov s-a speriat de carantina după întoarcerea din Moscova, iar asta ar fi fost un obstacol pentru celebrarea propriei zi de naștere. Prim-ministrul Armeniei Nikola Pașinian și președintele Azerbaidjanului Ilham Aliev, deși au planificat să se întâlnească la Moscova, au explicat refuzul prin situația epidemiologică complicată. Drept urmare, Putin a rămas chiar fără cei mai apropiați aliați și au venit doar acei care pur și simplu nu au putut refuza.

Președintele belarus, Aleksandr Lukașenko, care se pregătește de alegeri și nu vrea ca Moscova să-l împiedice în a-și conserva puterea în mâinile sale. Președintele Kazahstanului, Kasîm-Jomart Tokaev, care mizează pe susținerea Moscovei în încercările sale de a deveni adevăratul președinte, dar nu doar o umbră a adevăratului conducător al Kazahstanului. Președintele Kârgâzstanului, Sooronbai Jeenbekov care de curând și-a instaurat succesorul pentru următorii 11 ani și are nevoie de aprobare. Președintele moldovean Igor Dodon care se pregătește de alegeri  și pentru care susținerea lui Putin este principalul capital politic (și nu doar politic). Președintele Tadjikistanului Emomali Rahmon care a început deja procedura de transferare a puterii către fiul său și are nevoie de aprobarea pornirilor sale monarhice. Dar și președintele Uzbekistanului, Șavkat Mirziev care mereu demonstrează, spre deosebire de predecesorul său, că știe să fie prieten cu toată lumea, și cu Occidentul și cu Rusia, și cu Vecinii. Aceștia au fost toți oaspeții. Așa, autoritatea internațională a lui Putin s-a îngustat ca niciodată.