În Republica Moldova s-a pornit un război dur pentru înlăturarea Guvernului Chicu de la putere. Opoziția presează zi de zi. Se joacă cu toate armele. De la declarații politice și până la racolări ale unor deputați pentru spargerea majorității. Se caută formarea unei noi majorități parlamentare și instalarea unui guvern pro-european.

În acest război, un personaj politic poate înclina hotărâtor balanța. Este vorba de Pavel Filip, fostul premier și actualul șef al PDM. Dacă acesta s-ar muta din tabăra lui Dodon și ar veni cu deputații partidului său în tabăra opoziției, atunci am putea asista la o schimbare totală a paradigmei din Republica Moldova.

Ar fi o lovitură grea pentru Dodon, care înainte de alegerile prezidențiale ce vor avea loc la sfârșitul anului, ar rămâne fără Guvernul său pe care îl conduce prin intermediul unui premier-marionetă.

Pavel Filip cunoaște foarte bine miza acestei mutări. Știe că dacă pleacă acum de lângă Dodon, acesta ar intra extrem de slăbit în cursa pentru prezidențiale și ar putea pierde. Când a optat pentru intrarea în alianță cu PSRM, Filip a știut că va primi ”imunitate”, că nu se va alege cu dosare penale. I s-au oferit și câteva funcții, cu acces la logistică și la bani, iar în schimb trebuia să asigure votul în Parlament, pentru menținerea guvernului pro-rus și să aducă o parte din electoratul PDM către Dodon, în alegerile prezidențiale.

Pavel Filip nu a fost niciodată un geniu politic. El a fost omul care a stat la umbra lui Plahotniuc, cel care conducea PDM și care trasa direcțiile guvernului. Chiar dacă era premierul în funcție, Filip nu avea curajul să iasă din cuvântul lui Plahotniuc. Profilul lui este cel al unui om care are nevoie întotdeauna de un ”șef”. Nu este un lider înnăscut, nu transmite forță, nu transmite încredere, pare mai mult un ”funcționar de bancă”, un contabil care așază cifrele în registru. Are nevoie de indicații, are nevoie de garanții, nu are viziune și nu are propriul drum.

În toată activitatea sa de premier, a fost susținut de România, a primit sprijin de la UE. Părea un bun tehnocrat. A avut câteva rezultate bune în mandatul său, dar asta și datorită faptului că a avut o echipă în spate foarte competentă și aici nu mă refer neapărat la miniștri. Plahotniuc a stat ca un ”paratrăsnet” între el și opoziție, între el și propriul partid.

Filip a ascultat orbește de Plahotniuc până în ultimele momente. Nu a ieșit din rând, chiar dacă liderul de atunci al PDM a comis câteva abuzuri prostești. În momentul în care au fost anulate alegerile în Chișinău, Filip a tăcut mâlc. Nu a făcut nimic să împiedice acest abuz, care până la urmă a fost și primul pas către sfârșitul epocii Plahotniuc.

Recent, Filip spunea că: ”În acel moment mă aflam la Washington, și duceam discuții cu Mike Pompeo, iar când s-a aflat că alegerile au fost anulate, discuțiile acolo nu au fost deloc plăcute. Atunci l-am telefonat pe domnul Plahotniuc și i-am spus că este ultima lovitură în adresa conducerii. Nu am fost de acord cu asta, dar nu am avut atunci vreo dovadă ca să acuz conducerea partidului că a influențat decizia CC”, a declarat Pavel Filip în cadrul emisiunii „ О нас” de la Jurnal TV.

Deși era premier, deși putea să amenințe cu demisia, să provoace o criză politică care să îl facă pe Plahotniuc să cedeze și să se revină la decizia privind anularea alegerilor, deși avea o grămadă de posibilități, de la dialog cu ambasadele și cancelariile străine și până la alte mijloace legale, Filip a preferat să stea cuminte, în banca lui. Nu s-a exprimat la acel moment nici public. N-a acționat, n-a vorbit, a tăcut, deși era omul care putea face ceva.  Acum are chiar tupeul să spună că ”nu avea dovezi”.

În ultimele zile ale regimului Plahotniuc, în iunie 2019, când PSRM și-a dat mâna cu DA și PAS și au convocat Parlamentul pentru votarea Guvernului Sandu, când se vedea din avion că partida este pierdută, Filip nu a ieșit din rând. Ba mai mult, atunci declara că ”nu acceptă noul Guvern învestit și nu intenționează să cedeze fotoliile noilor miniștri ales”.

În momente cruciale, când într-adevăr putea să aibă inițiativa, să aleagă să joace corect atât pentru Republica Moldova, cât și pentru partidul său, atunci când putea să îl determine pe fostul lider PDM să nu treacă granițele roșii, el a preferat să fie soldatul care execută orbește ordinele.

Liderii politici se pot vedea cel mai bine în momente grele. Atunci își dau testul. Atunci arată dacă pot să conducă, dacă au viziune, dacă știu să pună binele comun mai presus de interesul lor.

Filip nu este un lider. Este un ”bun executant”. Iar acțiunile lui din trecut ne arată și modul în care va acționa acum.

Nu îl va părăsi pe Dodon, până ce acesta nu va fi debarcat. Va rămâne lângă președintele pro-rus, chiar dacă interesul Republicii Moldova acum este altul.

Și Filip știe că este nevoie de finanțarea UE, că acum statul moldovean este izolat din punct de vedere diplomatic. Fostul premier are imaginea exactă a ceea ce înseamnă susținerea UE și a României, ce înseamnă ajutoarele financiare pentru bugetul statului moldovean. Filip știe că Occidentul vrea un guvern pro european la Chișinău, cu care să colaboreze și pe care să îl ajute, dar acest lucru nu este prioritatea numărul unu. Pentru Filip acum este importantă strict poziția lui. Trebuie să rămână cu imunitate și cu micile avantaje pe care i le-a oferit ”șeful său actual”. Fostul șef Plahotniuc a murit! Trăiască actualul șef, Dodon!

Sursa: hrituc.ro