O decizie cel puțin stranie a fost adoptată de Curtea Constituțională la 25 februarie 2020. Aceasta vizează constituționalitatea art. 8 alin. (1) lit. d) din Legea privind partidele politice. Sesizarea privind neconstituționalitatea acestui articol a fost depusă în iunie 2019 de un grup de persoane, care a încercat să înregistreze un nou partid politic, dar care nu au reușit să adune în jurul său cel puțin 4000 persoane care să fie domiciliați în cel puțin jumătate din unitățile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea. Din aceste considerente Ministerului Justiției a refuzat in repetate rânduri să înregistreze această formațiune politică.

Curtea Constituțională - sensibilizată de grija pentru ”Oameni, Natură și Animale"

Este foarte curios faptul că anterior, Curtea Constituțională a constatat de patru ori că norma contestată este constituțională (HCC nr. 37 din 10 decembrie 1998; HCC nr. 3 din 29 ianuarie 1999; HCC nr. 11 din 3 iunie 2003 și DCC nr. 10 din 23 martie 2016), și o dată a sistat procesul ca urmare a parității de voturi ale judecătorilor (DCC nr. 111 din 1 octombrie 2018). Potrivit Codului Jurisdicției Constituționale, revizuirea jurisprudenței doar în cazul in care se modifică prevederile Constituției, ale legilor și ale altor acte normative în al căror temei a fost pronunțată hotărârea. Deoarece asemenea modificări nu au avut loc, Curtea Constituțională a decis să recurgă la un reviriment de jurisprudență, apelând la un „test de proporționalitate” în egală măsură de ambiguu și de subiectiv.

Curtea decizând că cerința 4000 de persoane este una neproporțională, n-a spus care ar fi cifra proporțională. Dacă mâine bunăoară, Parlamentul va decide să aducă legislația in conformitate cu hotărârea Curții și va modifica cifra de 4000 cu cea de 3800, aceasta sumă va fi proporțională?

Vom avea partide regionale la Comrat, Bălți și Tiraspol!

O altă „novație”, la fel de neclară a Curții este declararea neconstituțională a cerinței ca membrii partidului să fie domiciliați în cel puțin jumătate din unitățile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea, și nu mai puțin de 120 de membri în fiecare din unitățile administrativ-teritoriale.

Scopul acestor cerințe consta în asigurarea reprezentativității partidelor politice. Cu alte cuvinte această normă a fost chemată să împiedice apariției partidelor regionale. Moldova fiind o țară care se confruntă cu separatismul, nu-și poate permite apariția partidelor regionale. Din moment ce aceasta restricție a fost eliminată, trebuie să fim gata că în viitorul parlament vom avea partide regionale din Comrat, Bălți, Tiraspol (după modelul partidului regiunilor lui Ianukovici).

Numărul „neproporțional” de 4000 de membri, reprezintă mai puțin de 0.12% din numărul total al alegătorilor

Un alt scop al acestor restricții consta în evitarea fragmentării excesive a spectrului politic, astfel promovându-se stabilitatea sistemului politic și protecția încrederii publice în partidele politice. Asta înseamnă că are dreptul sa participe în competiția politică doar acel partid care un minim de membri. La ora actuală în Moldova există 3 285 894. Astfel este absolut neclar din ce rațiuni a reieșit Curtea Constituțională, stabilind că cerința de a avea cel puțin 4000 de membri, ceia ce reprezintă mai puțin de 0.12% din numărul total al alegătorilor, este neproporțională.

Este destul de neclar cum corelează această decizie cu cerințele legale privind numărul minim de semnături pentru înregistrarea de Comisia Electorală Centrală a candidaților la funcția de Președinte al Republicii Moldova (cel puțin 15000 și nu mai mult de 25000 de alegători din cel puțin jumătate din numărul unităților administrativ-teritoriale de nivelul doi ale Republicii Moldova). În mod logic, aceste cerințe asemenea sunt neproporționale. Ar fi CCM gata să supună testului de proporționalitate pragul electoral, care este unul disproporțional de ridicat, dacă ar fi sa dam crezare multiplelor rapoarte ale comisie de la Veneția? Lista întrebărilor poate continua...

Nu mai puțin curioasă este modalitatea cum a decis Curtea Constituțională să pună în aplicare această năstrușnică hotărâre: efectele acesteia se aplică începând cu data de 31 iulie 2020, cu excepția cazului excepției de neconstituționalitate ridicate de dl Ion Dron și de dna Angela Vuico, care se află pe rolul la Curtea de Apel Chișinău, în care hotărârea se aplică de la data adoptării.

TIMPUL

Articolul 140 din Constituție stabilește explicit că „legile şi alte acte normative sau unele părți ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a Curții Constituționale”. Este o normă constituțională imperativă de la care nu se poate deroga printr-o decizi e CCM. Prin urmare această amânarea efectelor acestei hotărâri după 31 iulie 2020, contravine direct Constituției.

La fel de neclar este cum va înregistra ASP partidele politice de acum încolo. ASP este organ tehnic, ei nu aplica testul proporționalității. Astfel până când Parlamentul Republicii Moldova va stabili o anumită cifră, ASP fa vi obligat să înregistreze partide cu un singur membru.

De ce această excepție de neconstituționalitate, ridicată încă în iunie  2019, în toiul formării guvernului (!) a fost conservat aproape un an, ca sa fie anunțată anume acum? Este foarte puțin probabil ca CCM sa se fi sensibilizat acum de grija pentru „Oameni, Natură și Animale". Există mai multe semnale că această decizie este una cu dedicație specială. Cineva a decis să preia vechile proiecte, abandonate pe vreme „revoluției antioligarhice”. Nu vrem să afirmăm, dar lista neclarităților legate de această hotărâre, ne permite să presupunem că asistăm la punerea în aplicare a anumitor tehnologii electorale inedite.

Timpul