La televiziunea centrală din regiunea separatistă a apărut al doilea reportaj despre proaspătul reîntors în sânul „patriei”, „dezertorul” Alexandru Rjavitin. De fapt, nu este vorba despre un material nou, ci despre niște secvențe noi, cu voci ale ofițerilor de informații, angajați ai regimului de contrabandiști, cusute peste un reportaj mai vechi și mai scurt. Materialul jurnalistic emană un spirit triumfător - iată, Alexandru Rjavitin, s-a întors acasă, a revenit acolo de unde a fugit mânat de ardoarea tinereții, acum înțelege că lucrurile s-au schimbat spre bine în „armată”, iar dedovșcina și torturile au fost spulberate cu mâna dură dar justă a liderului Vadim Krasnoselski!

Iată-l pe Rjavitin mărșăluind, iată-l în cazarmă, patul strâns - „citesc cărțulii”, spune docil fostul dezertor.

În cel mai bun spirit propagandistic, în reportaj apare o femeie, chipurile mama unui ostaș. Ea se dă cu opinia despre evadarea din „armata” transnistreană - „nu consider că e o variantă”, spune femeia ce seamănă mai curând cu acea „activistă” de gardă care apărea în reportajele de la Pervîi Kanal despre situația din Ucraina - ba în Donbas e victimă a bombardamentelor ucrainene, ba în Odesa este jertfa naționaliștilor. Femeia de la Pervîi Pridnestrovski și-a jucat rolul ei de om mic, ea este vocea mulțimii, ea ne spune că nu a auzit de relații nestatutare în rândul ostașilor și că dacă acestea apar, militarul trebuie să se adreseze la comandant.

Retorica reportajului este diferită de anunțurile făcute de așa-zișii oficiali de la Tiraspol, care afirmau că Rjavitin este de fapt acela care a torturat militari. Tânărul era prezentat ca agresor, deloc victimă și ar fi evadat de un tribunal militar. Acum, aflăm însă că Rjativin totuși a fost victima dedovșcinei, doar că lucrurile s-au schimbat, violența a dispărut, iar serviciul militar în cazarmă e ca un sejur la sanatoriu.

Un ofițer de informații, mai bine zis silueta lui, povestește despre cum Serviciul de Informații și Securitate de la Chișinău a lucrat cu Rjavitin. Apoi, pentru efecte speciale, Rjavitin face declarații ca și cum ar vorbi la o cameră ascunsă, tânărul apărând în centrul imaginii, de parcă este privit printr-o lunetă. Se pare că mașinăria propagandistică, în cele mai bune tradiții ale televiziunii de stat din Rusia, a pus în aplicare toate efectele speciale învățate la trainingurile de la Moscova.

Aflăm de la Rjavitin, care, de fapt, vorbește cu acel ofițer de informații ce are vocea schimbată, că el a fost înconjurat non-stop de SIS - Promo-LEX este SIS, Centrul de Migrație și Azil, unde a fost cazat câțiva ani, este SIS, oamenii din jur, vecinii de la Azil, inclusiv jurnalistul ucrainean care a fugit de represaliile din Transnistria, Serghei Ilcenko, este și el SIS. Rămâne o întrebare deschisă - cum tânărul, atât de mult curtat de SIS, a reușit să ajungă tocmai în Franța pentru proba de înrolare în Legiunea Străină Franceză, sau cum a putut să ajungă în satul natal, Pervomaiscoe, de unde și a fost răpit, ținut în umbră aproape o lună și apoi pus în serviciul mașinăriei propagandistice a separatiștilor?

Cert este că Alexandru Rjavitin este un mic pion, un om neînsemnat, care, nimerind într-un labirint kafkian, a încercat să se adapteze pentru a supraviețui. A fost oportunist când a oferit interviurile pentru presa de la Chișinău în anul 2015 sau când a cerut ajutorul celor de la Promo-LEX? Nu! Cu siguranță, tânărul a căutat să-și găsească un rost și să uite de tortură. Chișinăul nu a putut să-i ofere nimic, el nu este jurnalistul Ernest Vardanean, care, învinuit de securitatea de la Tiraspol de „spionaj” în favoarea Chișinăului, a fost ținut în închisoare și eliberat după ce s-au implicat toți. Înainte de asta Vardanean și-a recunoscut „vina”, a spus că a colaborat cu SIS-ul împotriva Tiraposlului. Sigur că apariția lui Vardanean la TV-ul separatist a fost un semnal clar pentru Chișinăul de atunci că ostaticul trebuie eliberat cu orice preț. Eliberat, Vardanean a fost căutat și măgulit atât de presă cât și de politicieni, Apoi s-a adevarit că Vardanean este în esență un filo-rus.

În cazul lui Rjavitin, separatiștii lucrează mult mai pervers - el nu este întemnițat, este pus în serviciu militar, ca și cum s-a făcut justiție militară - a fost pedepsit după legile tribunalului militar, în esență Rjavitin este un ostatic al regimului de la Tiraspol.

L-am rugat pe jurnalistul Serghei Ilcenko să ne spună cum e Rjavitin, ei fiind foști vecini de azil - „El e un băiat muncitor și neprefăcut. Este evident că vorbește un text învățat pe de rost. Pentru mine este clar că el stă în închisoare, iar scenele sunt fabricate. El nu va ieși viu de acolo, deoarece se va dezice vorbele sale. El nu va fi lăsat să plece”, zice Ilcenko.

De ce a revenit în satul natal? Posibil, a fost ademenit prin minciună, posibil i s-a spus că separatiștii au și uitat de el. De fapt, visul lui Rjavitin a fost să ajungă în Marea Britanie, la soră-sa, și nu înapoi în cazarma-pușcărie.